Aceşti dragoni din timpuri memorabile
sunt creaturi fascinante

Sunt bizari,

sunt frumoşi

şi se ştie foarte puţin despre ei.

Mă gândeam la toate acestea

când citeam paginile 
primei mele cărți cu dinozauri.

Aveam cam cinci ani pe atunci

și atunci m-am hotărât
să devin paleontolog.

Paleontologia mi-a permis
să combin pasiunea pentru animale

cu dorința de a călători
în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.

Acum, de câţiva ani,
am condus mai multe expediții

către locul cel mai izolat
de pe planetă: Sahara.

Am lucrat în Sahara
pentru că aveam o misiune:

să descopăr noi fosile
ale unui dinozaur bizar, prădător uriaș

numit Spinozaur.

Câteva oase ale acestui animal
au fost găsite

în deşerturile din Egipt

şi au fost descrise acum 100 de ani
de către un paleontolog german.

Din nefericire, oasele au fost distruse
în al II-lea război mondial.

Tot ce ne-a mai rămas
sunt câteva desene și însemnări.

Din aceste desene,

știm că această creatură, care a trăit
cu 100 milioane de ani în urmă,

era foarte mare,

avea spini mari pe spate,
formând o cârmă magnifică,

cu fălci lungi şi subţiri,
ca ale unui crocodil

şi dinţii conici, folosiţi probabil
pentru prinderea prăzii alunecoase,

cum fac peştii.

Cam atât am ştiut despre acest animal
în următorii 100 de ani.

Descoperirile m-au dus la graniţa
dintre Maroc şi Algeria,

un loc numit Kem Kem.

E dificil să lucrezi acolo.

Ai de-a face cu furtuni de nisip,
şerpi şi scorpioni,

şi găseşti cu greu fosile bune acolo.

Dar munca ne-a fost răsplătită.

Am descoperit multe specimene incredibile:

cel mai mare os de dinozaur
găsit în această parte a Saharei.

Am găsit fosile
de dinozauri prădători uriaşi

şi de dinozauri prădători de talie medie,

şi 7 sau 8 tipuri diferite de prădători
asemănători crocodililor.

Aceste fosile erau depozitate 
într-o reţea fluvială,

care adăpostea un uriaş coelacanth,
de mărimea unei maşini,

un monstru peşte-fierăstrău.

Pe cer, deasupra apelor era plin
de pterozauri, reptile zburătoare.

Era un loc periculos,

nu unde ai dori să fii
dacă ai avea o maşină a timpului.

Deci găsim toate aceste
fosile incredibile de animale

care au trăit alături de Spinozauri,

dar ei înşişi au fost greu de găsit.

Descopeream doar bucăţele

şi speram că vom găsi
un schelet parţial la un moment dat.

În sfârşit, de curând,

am găsit un loc deja escavat,

unde un vânător localnic de fosile
găsise câteva oase de Spinozaur.

Ne-am întors la sit,
am adunat mai multe oase

aşa că după 100 de ani
avem în sfârşit alt schelet parţial

al acestei ciudate creaturi.

Am putut să-l reconstruim.

Acum ştim că Spinozaurul avea capul
cam cât al unui crocodil,

diferit faţă de alţi dinozauri prădători,
foarte diferit de T-Rex.

Dar informaţia cu adevărat interesantă
vine din restul scheletului.

Avea spini lungi,
formând o creastă dorsală.

Avem oasele piciorului şi ale craniului.

Labele picioarelor sunt late,
ca nişte vâsle.

Foarte neobişnuit.
Niciun dinosaur nu le avea aşa.

Presupunem că le-ar fi folosit
să meargă pe sedimentele moi

sau poate pentru a înota.

Am studiat de asemenea
microstructura fină a osului,

– structura internă a oaselor –
şi am văzut că e densă şi compactă.

Asta e caracteristic pentru animalele
care petrec mult timp în apă.

Ajută la controlul flotabilităţii în apă.

Am scanat toate oasele
şi am construit un schelet digital.

Observând scheletul digital

a fost evident că era un dinozaur
diferit de toţi ceilalţi.

E mai mare decât T.Rex

şi capul e caracteristic
unui răpitor de peşti.

Tot scheletul arată
că e „un iubitor de apă”:

oase dense, labele asemănătoare vâslelor
şi membrele posterioare scurte,

ce caracterizează animalele acvatice.

Odată reclădită forma Spinozaurului

mă uit la legăturile muşchilor
şi potrivirea pielii dinozaurului

şi văd că avem de-a face
cu un monstru al râurilor.

Un dinozaur pradător mai mare decât T-Rex
stăpânul acestui râu populat de giganţi,

hrănindu-se cu speciile acvatice
prezentate mai devreme.

Într-adevăr am făcut
o descoperire extraordinară.

E un dinozaur ca niciun altul.

Unii îmi spun că e o descoperire
unică în viaţă,

că nu mai sunt multe lucruri
de descoperit pe pământ.

Eu cred că nimic nu ar fi
mai departe de adevăr.

Cred că Sahara
e încă plină de comori,

iar când unii îmi spun
că nu mai sunt locuri de explorat,

îmi place să citez un faimos vânător
de dinozauri, Roy Chapman Andrews,

care a spus „Mereu te aşteaptă o aventură
imediat după colţ

şi planeta încă are multe colţuri”.

Era adevărat acum multe decenii
când a scris aceste rânduri,

dar e adevărat şi azi.

Mulţumesc!

(Aplauze)