Trezirea este următoarea etapă naturală a dezvoltării omului. "Trezirea" reprezintă simpla recunoaștere a naturii ființei noastre esențiale. Nu este vreo experiență mistică, religioasă ciudată aflată doar la indemâna celor puțini Este disponibilă tuturor. Ceea ce suntem în esență este deja deplin treaz, deplin conștient. Și este total nelimitat. Adevărata ta natură este mai aproape decât este acel TU care crezi că te defineste. Conștiința este realitatea supremă a universului. Următorul pas în domeniul științei: conștiința este fundamentală. Ce este totuși Trezirea? Să îmi explice și mie cineva. Ce este Trezirea? Fie că îl numiți sinele adevărat, sinele iminent sau "fără sine", sau natura Buddha, Tao sau Conștiința Christică chiar nu contează. In acest film, ne vom referi la aceasta drept "Conștientizarea". Conștientizarea nu este proprietatea unei religii. Trezirea sau realizarea conștientizării este ca trezirea dintr-un vis. Visul personajului tău în jocul vieţii. Prin personajele noastre, experimentăm lumea în toată frumusețea și urâțenia ei. Putem numi dualitate această experiență a vieții și a morții. De jur imprejur mergem fixați pe aceste personaje, gânduri și senzații. Bine si rău. Război și pace. Lumină și întuneric. Nașterea și moartea. Până ne trezim și aflăm noi nu suntem personajul. În acest film, lansam o invitație pentru tine să experimentezi direct adevărata ta natură. Pentru a afla direct, nu intelectual... Cine eşti tu? Vom repeta aceasta invitație în moduri diferite. Când investighezi cine ești lasă totul să fie exact așa cum este. Nu mișca mintea pentru a face ceva să se întâmple sau pentru a găsi un răspuns la nivelul mintii. Și totuși, nu încerca să alungi mintea. Pur și simplu intenționează să experimentezi direct cine esti. Lăsând mintea să fie o "minte care nu știe" Trezirea este răspunsul tuturor problemelor lumii la toate nivelurile. Toate problemele lumii provin dintr-o iluzie. Iluzia fundamentală a minții. Și acea iluzie este aceea ca Eu sunt acest personaj limitat. Când trăim într-un sine mic, separat întotdeauna există vreun fel de nemulțumire perpetuă. Deci aceasta poate fi o mare nemulțumire ca o traumă, sau poate fi doar această senzație de fundal... "Ceva nu e bine. Ceva nu e în regulă. Îmi lipsește ceva.” Chiar și când am ceva plăcere, chiar și atunci când obțin ceva în lume, chiar și atunci când am o relație bună, dacă am doar o pauză sau un moment, există acest sentiment de nemulțumire Sunt izolat sau rupt de ceva. Deci acest sentiment, care se pare că este prezent la majoritatea oamenilor, ne poate motiva sa ne trezim din acel mic, sine separat a cărur natură este un fel de anxietate a separării. Acest caracter limitat are o tendință să apuce ceea ce vrea. Este doar o colecție a tiparelor condiționate de a pofti la ceea ce vrea sau încercând să alunge ceea ce nu vrea. Este acest proces nesfârșit, poți spune un principiu al plăcerii știi, mergând după plăcere, evitând durerea. Și dacă credem că suntem acest caracter, acest tipar condiționat, atunci suferim și creăm suferință în lume. Lumea devine o reflectare a acelei conștiințe egoiste. Beneficiul trezirii este că tu suferi mai puțin si oamenii din jurul tău suferă mai puțin. Nu există îndoială în mintea mea că legătura mea inițială cu înțelegerea mea despre Dumnezeu a fost o trezire in viața mea, cea mai mare trezire experimentata vreodată. Era ca și cum aș fi dormit într-adevăr timp de 50 de ani. Mergând ca un robot, făcând doar lucrurile pe care am fost învăţat să le fac din vremea când eram tânăr, aveam o formulă, ia fata, ia mașina, ia o slujbă, ia casa, ia o soție. O formulă care credeam că este despre cum trebuia să funcționeze viața până când am ajuns în jur de 53 ani. Și mi-am dat seama că în timp ce făcusem multe dintre acele lucruri și căpătasem succes profesional până la un punct, mi-am dat seama că nimic dintre acestea nu contează. Eu, care m-am trezit pe la 53 de ani, dându-mi seama nimic din toate astea nu contează, nimic din toate acestea nu înseamnă nimic. Am fost șocat să descopăr cum asta însemna practic cât de inutil era totul. Când încetați să urmați scenariul care a fost stabilit pentru caracterul tău. Cel moștenit de la părinți, societate și condiționarea biologică, atunci se deschid noi dimensiuni în cadrul jocului. Calea se deschide, dar nu este o cale pentru a ajunge la o anumită destinație. Este o cale fără cale, o desprindere a iluziei pentru a sosi exact unde te afli în prezent. Numele meu este Rupert Spira. Vorbesc despre esențial înțelegerea non-duală care stă la baza tuturor marilor tradiții spirituale și religioase. Și scriu și conduc meditații ghidate și port conversații al cărui scop este să conducă la o recunoaştere experienţială a acestei înțelegeri. Ințelege că pacea si fericirea după care tânjim cu toții mai presus de orice altceva, nu poate niciodată, prin definitie să se regăsească în experienţa obiectivă.