Trezirea
este următoarea etapă naturală
a dezvoltării omului.
"Trezirea" reprezintă simpla recunoaștere
a naturii ființei noastre esențiale.
Nu este vreo experiență mistică, religioasă ciudată
aflată doar la indemâna celor puțini
Este disponibilă tuturor.
Ceea ce suntem în esență
este deja deplin treaz, deplin conștient.
Și este total nelimitat.
Adevărata ta natură este mai aproape
decât este acel TU
care crezi că te defineste.
Conștiința
este realitatea supremă a universului.
Următorul pas în domeniul științei:
conștiința este fundamentală.
Ce este totuși Trezirea?
Să îmi explice și mie cineva.
Ce este Trezirea?
Fie că îl numiți sinele adevărat,
sinele iminent sau "fără sine",
sau natura Buddha, Tao
sau Conștiința Christică
chiar nu contează.
In acest film, ne vom referi la aceasta
drept "Conștientizarea".
Conștientizarea
nu este proprietatea unei religii.
Trezirea sau realizarea conștientizării
este ca trezirea dintr-un vis.
Visul personajului tău
în jocul vieţii.
Prin personajele noastre,
experimentăm lumea
în toată frumusețea și urâțenia ei.
Putem numi dualitate această
experiență a vieții și a morții.
De jur imprejur mergem
fixați pe aceste personaje,
gânduri și senzații.
Bine si rău.
Război și pace.
Lumină și întuneric.
Nașterea și moartea.
Până ne trezim și aflăm
noi nu suntem personajul.
În acest film,
lansam o invitație
pentru tine să experimentezi direct
adevărata ta natură.
Pentru a afla direct, nu intelectual...
Cine eşti tu?
Vom repeta aceasta
invitație în moduri diferite.
Când investighezi cine ești
lasă totul să fie exact așa cum este.
Nu mișca mintea
pentru a face ceva să se întâmple
sau pentru a găsi un răspuns
la nivelul mintii.
Și totuși, nu încerca să alungi mintea.
Pur și simplu intenționează să experimentezi direct
cine esti.
Lăsând mintea să fie o
"minte care nu știe"
Trezirea este răspunsul tuturor problemelor lumii
la toate nivelurile.
Toate problemele lumii
provin dintr-o iluzie.
Iluzia fundamentală a minții.
Și acea iluzie este aceea ca
Eu sunt acest personaj limitat.
Când trăim într-un sine mic,
separat
întotdeauna există vreun fel
de nemulțumire perpetuă.
Deci aceasta poate fi o mare nemulțumire
ca o traumă,
sau poate fi doar această
senzație de fundal...
"Ceva nu e bine.
Ceva nu e în regulă. Îmi lipsește ceva.”
Chiar și când am ceva plăcere,
chiar și atunci când obțin ceva în lume,
chiar și atunci când am o relație bună,
dacă am doar o pauză sau un moment,
există acest sentiment de nemulțumire
Sunt izolat sau rupt de ceva.
Deci acest sentiment, care se pare că
este prezent la majoritatea oamenilor,
ne poate motiva
sa ne trezim din acel mic, sine separat
a cărur natură este un fel de anxietate
a separării.
Acest caracter limitat are o tendință
să apuce ceea ce vrea.
Este doar o colecție
a tiparelor condiționate
de a pofti la ceea ce vrea sau
încercând să alunge ceea ce nu vrea.
Este acest proces nesfârșit,
poți spune un principiu al plăcerii
știi, mergând după plăcere, evitând durerea.
Și dacă credem că suntem acest
caracter, acest tipar condiționat,
atunci suferim
și creăm suferință în lume.
Lumea devine o reflectare
a acelei conștiințe egoiste.
Beneficiul trezirii
este că tu suferi mai puțin
si oamenii din jurul tău suferă mai puțin.
Nu există îndoială în mintea mea că
legătura mea inițială cu
înțelegerea mea despre Dumnezeu
a fost o trezire
in viața mea, cea mai mare trezire
experimentata vreodată.
Era ca și cum aș fi dormit într-adevăr
timp de 50 de ani.
Mergând ca un robot, făcând doar
lucrurile pe care am fost învăţat să le fac
din vremea când eram tânăr,
aveam o formulă,
ia fata, ia mașina, ia o slujbă,
ia casa, ia o soție.
O formulă care credeam că este
despre cum trebuia să funcționeze viața
până când am ajuns în jur de 53 ani.
Și mi-am dat seama că în timp ce făcusem
multe dintre acele lucruri și căpătasem
succes profesional până la un punct,
mi-am dat seama că nimic dintre
acestea nu contează. Eu, care m-am trezit
pe la 53 de ani, dându-mi seama
nimic din toate astea nu contează,
nimic din toate acestea nu înseamnă nimic.
Am fost șocat să descopăr
cum asta însemna practic
cât de inutil era totul.
Când încetați să urmați scenariul
care a fost stabilit pentru caracterul tău.
Cel moștenit de la părinți, societate
și condiționarea biologică,
atunci se deschid noi dimensiuni
în cadrul jocului.
Calea se deschide,
dar nu este o cale
pentru a ajunge la o anumită destinație.
Este o cale fără cale,
o desprindere a iluziei pentru a sosi
exact unde te afli în prezent.
Numele meu este Rupert Spira.
Vorbesc despre esențial
înțelegerea non-duală care stă la baza
tuturor marilor tradiții
spirituale și religioase.
Și scriu și conduc meditații ghidate
și port conversații
al cărui scop este să conducă
la o recunoaştere experienţială
a acestei înțelegeri.
Ințelege că
pacea si fericirea
după care tânjim cu toții
mai presus de orice altceva, nu poate niciodată,
prin definitie
să se regăsească în experienţa obiectivă.