World Wide Web-ul

de unde urmărești acest video

e folosit în fiecare zi
de milioane de oameni

pentru a verifica vremea,

a comanda mâncare,

a comunica cu prietenii,

a strânge fonduri,

a comunica știri

sau a începe revoluții.

Îl folosim pe calculator,
telefon, chiar și în mașină.

E pur și simplu acolo,

în jurul nostru, mereu.

Dar ce este mai exact?

În primul rând, World Wide Web-ul 
nu înseamnă Internet,

deși este confundat adesea.

Internetul e doar modul în care
calculatoarele sunt interconectate

pentru a partaja informații.

Când a apărut internetul,

calculatoarele comunicau direct între ele.

Azi, rețelele sunt pretutindeni

și astfel calculatoarele
pot comunica cu ușurință.

Comunicarea prin internet

are multe întrebuințări

precum email, transfer de fișiere
sau video-conferințe.

Dar cea mai comună funcție
e accesarea World Wide Web-ului.

Gândiți-vă la el
ca o adunătură de zgârie-nori

fiecare reprezentând un server web,

un calculator mereu conectat la internet,

creat specific pentru a stoca
informație și a o partaja.

Când cineva creează un website,

închiriază o cameră din zgârie-nor,

o umple cu informație
pe care o valorifică organizat

pentru a permite accesul altor persoane.

Deținătorii clădirilor
care închiriază spațiul

se numesc gazde-web,

dar oricine poate crea un server web

cu echipament adecvat 
și câteva cunoștințe.

Pentru a deține un website,
mai e nevoie de ceva

fără de care ne-am pierde prin oraș,

fără a găsi ceea ce căutăm.

Aceasta e adresa web
ce constă în numele domeniului.

Ca o adresă reală,

o adresă web îți permite 
să ajungi unde dorești.

Informația e stocată în site-uri web

sub formă de limbaj web

precum HTML și JavaScript.

Când găsim site-urile pe care le căutăm,

motorul de căutare preia codurile din site

și le transformă în cuvinte, 
grafică și video.

Nu e nevoie să știm un limbaj special

pentru că motorul de căutare 
creează o interfață grafică pentru noi.

Deci, în multe feluri,

World Wide Web-ul e un mare oraș virtual,

unde comunicăm unii cu alții
în limbaje codate

traduse de motorul de căutare.

Așa cum nimeni nu deține orașele,

nimeni nu deține Web-ul,

ne aparține tuturor.

Oricine își poate deschide
o afacere aici.

E posibil să plătim un furnizor
de servicii de internet pentru acces,

o companie gazdă 
pentru a închiria spațiu web,

sau să înregistrăm
o adresă web.

Precum furnizorii de servicii
dintr-un oraș,

aceste companii
furnizează servicii cruciale,

dar totuși nici ei nu dețin Web-ul.

Ce îl face totuși atât de special
e chiar numele.

Înainte, consumam
majoritatea informațiilor în mod liniar.

Fie prin cărți sau articole din ziar,

fiecare propoziție era citită
cap-coadă, pagină cu pagină,

liniar, până se ajungea la final.

Dar nu așa funcționează creierul nostru.

Gândurile noastre sunt interconectate,

amintirile și emoțiile

sunt o rețea conectată, 
ca o pânza de paianjen.

Tim Berners-Lee, 
tatăl World Wide Web-ului,

a înțeles nevoia de informație organizată

care să imite natura umană.

Web-ul face asta prin (hiper)linkuri.

„Legând” câteva pagini dintr-un site web

sau chiar redirecționându-te
spre alte site-uri

pentru a extinde informația sau ideile
de îndată ce le accesezi,

(hiper)linkurile permit Web-ului
să funcționeze precum creierul uman.

Web-ul e vital vieții noastre
datorită conținutului și structurii

ce reflectă atât societatea,
cât și mințile individuale.

Ne conectează gândurile
depășind granițe,

nu doar de etnie, vâstă sau sex,

ci și de timp și spațiu.