„Drumul pe care nu l-am ales”
de Robert Frost

Două drumuri se despărțeau
într-o pădure aurie,

Îmi pare rău că nu le-am putut
pe amândouă urma

Și, pentru că eram singurul călător,

am zăbovit privind în lungul
celui dintâi, cât mai departe,

Până acolo unde se pierdea sub pământ;

Apoi am apucat-o pe al doilea,
ce nu era mai prejos

Și care poate era chiar mai îndreptățit
să-l străbat

căci era acoperit cu iarbă și neumblat.

Deși, trecând pe unul dintre ele,

era de parcă le-aș fi străbătut
pe amândouă,

Iar în acea dimineață se întindeau la fel:
Iarba lor nu era bătătorită de pași.

L-am lăsat pe primul pentru o altă zi

Știind totuși că,
pornind pe unul dintre ele,

Cu greu m-aș mai fi întors vreodată.

Așa voi povesti cu un suspin

Cândva, peste ani și ani:

Două drumuri se despărțeau
într-o pădure, iar eu

Am pornit-o pe cel mai puțin străbătut
Și asta mi-a schimbat viața.