OK, în această dimineață

voi vorbi despre corupție.

Corupția se definește ca fiind

abuzul de o poziție de influență

în beneficiu propriu sau, în contextul nostru,

în cel al prietenilor, familiei sau finanțatorilor.

OK? Prieteni, familie și finanțatori.

Dar trebuie să pătrundem înțelesul corupției

și trebuie să înțelegem și să recunoaștem

că am fost educați greșit în această privință.

Trebuie să avem curajul să recunoaștem

pentru a începe să schimbăm
modul de abordare.

Primul mit mare, numărul unu,

cum că nu ar fi chiar așa o abatere.

La întâlnirile cu prietenii și familia,

când discutăm despre criminalitatea din țară,

cea din Belmont, Diego sau Marabella,

nimeni nu vorbește despre corupție.

Ăsta-i adevărul.

Când reprezentantul poliției vorbește
la TV despre criminalitate,

nu vorbește despre corupție.

Și știm sigur că atunci când
ministrul securității naționale

va vorbi despre criminalitate,
nici el nu va aminti corupția.

Vreau să spun că este un act criminal.

E o crimă economică deoarece implică
jaful banului public.

Corupția în sectorul public,
cât și privat, e o realitate.

Fiind unul care vine din sectorul privat,

vă pot spune că există o corupție masivă

în acest sector, corupție
ce n-are de-a face cu guvernul.

Aceleași mituiri și derulări pe sub tejghea

se întâmplă și în sectorul privat.

Astăzi însă mă voi concentra
pe corupția din sectorul public,

corupție în care e implicat și sectorul privat.

Al doilea mit important ce trebuie înțeles –

pentru că aceste mituri trebuie distruse,

demontate și ridiculizate –

al doilea mit important ce trebuie înțeles

e cel ce declară corupția

o problemă minoră –

ca problemă, e doar una mică

de vreo 10 sau 15%,

a fost și probabil va fi pentru totdeauna

și n-are rost adoptarea unor legi
pentru că se poate face prea puțin.

Vreau să vă demonstrez că și acesta

e un mit extrem de periculos.

E o ticăloșie publică.

Vreau să vă vorbesc

despre vremurile de acum 30 de ani.

Venim din Trinidad - Tobago,

o mică țară din Caraibe,
foarte bogată în resurse naturale,

și la-nceputul anilor '70 țara s-a îmbogățit

datorită creșterii prețului petrolului.

Petrodolari, i-am numit noi. Vistieria era ticsită.

E ciudat,

acum suntem în clădirea Băncii Centrale.

Istoria e plină de ironii.

Suntem acum în Banca Centrală,

iar Banca Centrală e responsabilă
de multe din cele despre care vă voi spune.

OK? Vorbim despre iresponsabilitatea
din administrația publică.

Vorbim despre faptul că după terasă,

următoarea clădire e Ministerul de Finanțe

și are legătură strânsă cu noi,

deci vorbim din interiorul templului. OK?

(Aplauze)

Primul lucru pe care vreau să vi-l spun

e că atunci când acești bani au intrat în țară,
acum 40 de ani,

guvernul de atunci a trecut

la o serie de aranjamente interguvernamentale

pentru a dezvolta rapid țara.

Unele dintre cele mai mari proiecte

au fost realizate prin aranjamente interguvernamentale

cu cele mai dezvoltate țări din lume –

SUA, Marea Britanie, Franța etc.

După cum am spus, chiar și clădirea în care ne aflăm –
e una dintre ironiile sorții –

această clădire e parte dintr-o serie
de complexe arhitecturale

denumite Turnurile Gemene.

Povestea a devenit atât de strigătoare la cer,

încât a fost desemnată o comisie de anchetă

care acum 30 de ani, în 1982, a întocmit

Raportul Ballah – acum 30 de ani –

și aranjamentele interguvernamentale
au fost oprite imediat.

Prim-ministrul de atunci a ținut un discurs

în Parlament, zicând niște lucruri
pe care nu le voi uita niciodată.

S-au dus direct aici. Pe-atunci eram tânăr.

Mi-au mers la suflet.

A spus – Să văd dacă funcționează.

Merge, da?

Iată ce ne-a spus.

Ne-a spus că, de fapt,

doi din cei trei petrodolari

pe care i-am folosit, banii din taxele noastre,

au fost risipiți sau deturnați.

Deci, să zici 10 sau 15 la sută
e curată ticăloșie.

Poveste de adormit copii. Uitați-o!

E pentru copii mici. Suntem maturi

și privim în față ce se întâmplă în societatea noastră.

OK? Asta-i dimensiunea problemei.

OK? Două treimi din bani furați sau risipiți.

Asta a fost acum 30 de ani. 1982, a fost Ballah.

Deci ce s-a schimbat?

N-aș fi vrut să aduc la iveală secrete jenante

în fața unei audiențe internaționale, dar trebuie.

Acum patru luni, în această țară a fost
un adevărat scandal constituțional.

L-am numit „un fiasco al Secțiunii 34”,

o lege dubioasă – și vreau s-o spun pe șleau:

o lege dubioasă

a fost promulgată la un moment dubios

pentru a pune în libertate
pe unii suspecți. (Râsete)

Acei oameni erau

cei acuzați de treaba cu Aeroportul Piarco.

Azi voi folosi propriul lexic.

Ei sunt acuzații în Aeroportul Piarco.

A fost un scandal constituțional de prim rang,

l-am denumit Complotul pentru Pervertirea Parlamentului.

Cea mai înaltă instituție a țării a fost pervertită.

Avem de-a face

cu perverși economico-financiari.

Vă dați seama cât de serioasă e problema?

A fost un protest masiv. Mulți dintre
cei prezenți în această sală

au luat parte la acest protest în diferite forme.

Dar mai important, ambasada americană a depus plângeri

și Parlamentul a fost reconvocat rapid,

iar legea a fost retrasă, abrogată.

E cuvântul folosit de avocați. A fost abrogată.

Dar faza e

că Parlamentul a fost depășit
pe tot parcursul evenimentelor

pentru că, de fapt,

dn cauza pasajului dubios al legii,

legea a intrat în vigoare

în weekendul în care am sărbătorit
50 de ani de independență,

de sărbătoarea independenței.

Asta a provocat profunda indignare.

A fost un mod urât de-a ne maturiza,
dar asta a fost,

toți am înțeles și,

pentru prima dată din câte îmi amintesc,

au fost proteste în masă împotriva corupției.

Iar asta m-a umplut de speranță. OK?

Cei care suntem împotrivă, uneori simțim

că suntem o părticică izolată, noi,
cei care facem această treabă.

Trecerea acelei legi și abrogarea ei

le-a dat puteri celor acuzați în cazul Aeroportul Piarco.

Așa că a fost un fel de dublă înșelăciune.

Dar care era acuzația?

De ce erau ei acuzați?

Sunt acum puțin misterios.
De ce erau acuzați?

Am încercat să construim
sau să reconstruim din temelii

un aeroport învechit.

Întregul proiect costa circa 1,6 miliarde de dolari,

dolari de Trinidad - Tobago.

De fapt, au fost o serie de licitații aranjate

și activități suspecte de corupție.

Pentru a vă face o idee

și a le pune în contextul global al relației cu

al doilea mit ce spune că nu-i mare lucru,

putem privi această a doua poză.

Ce avem aici – nu eu spun asta,

e Directorul Cercetărilor Penale din sectorul public,
într-o afirmație scrisă. Zice așa,

că din cele 1,6 miliarde de dolari, cât a costat proiectul,

un miliard au fost reperați

în conturi bancare offshore.

Un miliard de dolari din banii publici

au fost localizați în conturi bancare offshore.

Fiind o persoană suspicioasă,

sunt indignat de asta și mă opresc aici,

voi face acum pauză și voi spune alte lucruri.

Voi face o pauză și voi spune ce-am văzut

anul trecut, în noiembrie, pe Wall Street.
Am fost în Parcul Zuccotti.

Era toamnă. Răcoare.
Uumed. Pe înserate.

Eram cu protestatarii

privind Wall Street-ul Tuturor,
mișcarea Occupy Wall Street.

Era acolo o doamnă cu un slogan foarte simplu,

o doamnă blondă cu înfățișare abătută.

Iar sloganul era făcut pe carton Bristol,
cum se zice pe-aici,

scris cu marker.

Și ce scria m-a țintit la fix:

„Dacă nu v-ați indignat, nu ați fost destul de atenți.”

Dacă nu v-ați indignat de toate astea,
nu ați fost destul de atenți.

Fiți atenți, pentru că intrăm în ape și mai tulburi.

Am început să mă gândesc.

Și dacă –

căci sunt foarte suspicios.
Citesc o groază de cărți cu spioni.

Și dacă – (Râsete)

Ca să te descurci în aceste nereguli.

trebuie să citești multe romane cu spioni

și să urmărești ce se întâmplă, da? (Râsete)

Și dacă nu s-a întâmplat pentru prima data asta?

Dacă e doar pentru prima dată

când cutare-și-cutare a fost prins?

Dacă au mai fost asemenea cazuri?
Cum aș putea afla asta?

Cele două exemple pe care vi le-am dat

erau în legătură cu corupția
din construcții, da?

La ora actuală, am privilegiul

să conduc Consiliul Consultativ Reunit,
o organizație non-profit.

Ne puteți găsi pe jcc.org.tt 
și suntem lideri

în lupta de întocmire a unui sistem nou
al achizițiilor publice

în ceea ce privește
tranzacția banului public.

Cine e interesat de alte detalii

sau cine dorește să semneze petițiile noastre
este invitat să se implice.

Voi trece la un alt lucru leagat de asta.

Una din campaniile private pe care le duc

de peste trei ani și jumătate

este cea pentru transparența și contabilizarea

salvării financiare a CL Financial.

CL Financial e cel mai mare
conglomerat de firme din Caraibe.

Fără a intra în detalii,

s-a declarat falimentul ei –
folosesc cuvintele cu mare grijă –

s-a declarat falimentul în ianuarie 2009,

adică de patru ani aproape.

Într-un impuls de generozitate fără precedent –

trebuie să fii foarte suspicios cu acești oameni –

deci, într-un impuls de generozitate fără precedent –

și folosesc cuvântul cu mare grijă
– guvernul de atunci

a semnat, s-a angajat în scris
să despăgubească toți creditorii.

Și pot să vă spun fără frica de-a mă contrazice

că așa ceva nu s-a mai pomenit
niciunde pe Pământ.

Ca să înțelegem, trebuie cunoscut contextul.

Ni se spune că e ca pe Wall Street.
Nu-i ca pe Wall Street.

În Trinidad - Tobago parcă sunt alte
legi fizice sau biologice.

Nu-i ca în alte părți. (Aplauze)

Nu-i ca în alte părți. Nu-i ca în alte părți.

Aici e aici, iar acolo-i acolo. OK?

Vorbesc serios.

Ascultați. Au fost salvări financiare pe Wall Street.

Au fost la Londra.

Au fost în Europa.

Au fost în Africa. În Nigeria, șase dintre cele mai mari

bănci comerciale au dat faliment
în același timp cu noi. Ce ziceți?

E interesantă paralela între cum au tratat
nigerienii problema și cum am tratat-o noi.

Ei au tratat-o foarte bine

comparativ cu noi.

Niciunde-n lume nu s-a plătit în compensație

mai mult creditorilor

decât li se cuvenea prin statut.

Doar aici. Dar care a fost motivul acestei generozități?

E atât de generos guvernul nostru? O fi!

Să vedem!

Am început să sap și să scriu etc.,

iar această muncă a mea

se poate găsi pe AfraRaymond.com, numele meu.

E un blog non-profit al meu.

Nu-i chiar atât de popular ca ale altora, dar merge.

(Râsete)

Faza e că experiența amară a Secțiunii 34,

acel complot de pervertire a Parlamentului,
acea experiență amară

pe care am avut-o în august,

când ar fi trebuit să ne sărbătorim independența,

și septembrie, m-a forțat să mă controlez

și să-mi reconsider modul de acțiune,

să mă întorc la unele lucruri,
unele articole ale mele

și la unele schimburi pe care le-am avut cu oficialitățile

pentru a vedea mai clar.

Cum spunem în Trinidad - Tobago:
cine-i cine și ce e ce?

OK? Vroiam să încercăm să recalculăm.

Am făcut o cerere pe baza Libertății Informației

anul acesta, în mai, către Ministerul de Finanțe.

Ministerul de Finanțe e în clădirea de vizavi.

Tot de context face parte.

Ni se spune că Ministerul de Finanțe

e subiectul protejat de Legea Libertății Informației.

Vă voi da un exemplu la care am lucrat,
să vedeți dacă-i chiar așa.

Banca Centrală, în care suntem în această dimineață,

e imună specificărilor Legii Libertății Informației.

Deci, în realitate nu poți să-i întrebi nimic

și nu sunt obligați să răspundă la nimic.

Așa-i legea, din 1999.

M-am aruncat în această luptă
și le-am pus patru întrebări.

Vă voi spune pe scurt întrebările și răspunsurile

ca să puteți înțelege, cum am spus,
în ce stadiu suntem.

Aici nu e ca altundeva.

Întrebarea unu:

am cerut să mi se prezinte
documentele contabile ale CL Financial

și dacă asta nu se poate –

Ministerul de Finanțe face afirmații,

dă legi și se fac cuvântări etc.

Pe ce fel de cifre se bazează acestea?

E ca bancul acela: vreau tot ce bea el.

Mi-au scris înapoi întrebându-mă

ce vreau de fapt?

Deci mi-au răspuns cu o întrebare.

Punctul doi: vreau să văd

cine sunt creditorii grupului care a fost despăgubit.

Fac aici o pauză pentru a spune tuturor

că s-au cheltuit pe asta 24 de miliarde
de dolari din banii noștri.

Cam trei miliarde și jumătate de dolari SUA

dintr-o mică – am fost doar plini de resurse naturale –

țară din Caraibe. OK?

Am întrebat

cine a primit acele 3,5 miliarde de dolari?

Vreau să fac din nou o pauză
pentru a vă informa asupra contextului

pentru că ne ajută
să înțelegem bine.

Există un anumit individ acum în guvern.

Nu contează numele acestei persoane.

Această persoană a făcut carieră

prin folosirea Legii Libertății Informației

pentru a-și avansa platforma politică.

OK? Numele lui nu-i important.

Nu i-aș face reclamă. Sunt pe punctul de a...

Faza e că acea persoană a făcut carieră

folosind Legea Libertății Informației
pentru a promova propria platformă.

Cel mai cunoscut caz

a fost cel pe care l-am numit
Scandalul Burselor Secrete,

unde a fost vorba de circa
60 de milioane de dolari de la guvern

care au fost împărțiți într-o serie de burse

care n-au fost făcute public etc.

El a putut merge în fața Curții,
folosind actul emis de Parlament,

Legea Libertății Informației,

pentru a cere publicarea informațiilor

și cred că s-a comportat excelent.

Fantastic.

Dar vedeți, întrebarea este:

Dacă e în regulă să folosim Legea
Libertății Informației

și să ne judecăm

pentru a forța publicarea unor informații despre
60 de milioane din banul public,

trebuie să fie în regulă

să forțăm publicarea unor informații
și despre 24 de miliarde.

Înțelegeți? Dar Ministerul de Finanțe,

Secretarul Permanent al Ministerului de Finanțe

mi-a scris zicându-mi că acea informație e exceptată.

Înțelegeți? Asta-i situația, da?

Al treilea lucru pe care vi-l spun

e că am întrebat

dacă directorii de la CL Financial

și-au completat declarațiile potrivit
Legii Integrității în Viața Publică.

Avem o Lege a Integrității în Viața Publică

ca parte a cadrului legislativ menit
să apere interesul național.

Oficialii publici trebuie teoretic să o completeze,

să-și declare activul și pasivul, balanța.

Desigur, de atunci am descoperit
că nu au făcut asta,

de fapt Ministerul de Finanțe
nici nu le-a cerut asta.

Deci așa stau lucrurile. Suntem în situația

în care mecanismele de bază
ale integrității, responsabilității

și transparenței au fost anulate.

Am pus întrebarea în mod legal, oficial

A fost ignorată.

A fost la fel de motivant ca la Secțiunea 34,

trebuie să ne continuăm demersul.
Nu putem uita așa ceva.

Am definit asta ca fiind cea mai mare cheltuială
din istoria țării noastre.

Potrivit acestei afirmații,

e cel mai important caz
de corupție în sectorul public.

Iată tabloul meu despre realitate.

Dacă banul public se cheltuie

fără o evidență contabilă,

fără transparență,

atunci va fi totdeauna corupție,

fie că-i în Rusia, Nigeria sau Alaska,

va fi totdeauna supus corupției și
cu asta avem de-a face aici.

Îmi voi continua demersul,

să presez, să rezolv câte ceva

din corupțiile astea de la Ministerul de Finanțe.

Dacă va fi cazul să merg personal
în instanță, o voi face.

Voi continua să presez.

Vom continua să muncim în cadrul CCR.

Dar vreau să mă distanțez
de situația din Trinidad - Tobago

și să aduc ceva nou pe tapet

în sensul unui exemplu internațional.

Am avut-o aici pe ziarista
Heather Brooke care a vorbit

despre bătălia ei împotriva corupției guvernamentale

și ea mi-a arătat acest portal, Alaveteli.com.

Pe Alaveteli.com avem o bază de date deschisă

pentru aplicații de Libertatea Informației

și vorbim între noi.

Pot vedea ce vor alții.

Ceilalți pot vedea ce am cerut eu 
și ce răspunsuri am primit.

Putem conlucra. Trebuie să întocmim
o bază de date comună

și să înțelegem împreună
încotro trebuie să ne îndreptăm.

Trebuie crescut gradul de cunoaștere publică.

În final vreau să vorbesc despre asta,

un minunat portal din India

numit IPaidABribe.com.

Are ramuri și în alte țări

și pentru noi e important să ne alăturăm.

IPaidABribe.com e foarte important,

e foarte bine de vizitat și verificat.

Mă opresc aici. Vă rog să îndrăzniți.

Spulberați primul mit. 
E o crimă!

Spulberați al doilea mit. 
E important!

E o problemă uriașă. 
O crimă economică!

Să continuăm să conlucrăm

pentru soluționarea acestei situații,

pentru stabilitatea și durabilitatea
societății noastre. Mulțumesc.