1
00:00:14,490 --> 00:00:17,066
De ce plecăm capul
când auzim „Shakespeare”?

2
00:00:17,066 --> 00:00:19,938
Eu cred că din cauza cuvintelor lui.

3
00:00:19,938 --> 00:00:23,030
Toate acele formulări
arhaice și complicate

4
00:00:23,030 --> 00:00:26,750
sunt cel puțin ușor enervante.

5
00:00:26,750 --> 00:00:30,322
Dar nu poți să nu te întrebi
cum de e așa de popular.

6
00:00:30,322 --> 00:00:35,367
De ce i s-au jucat piesele iar și iar, 
mai mult ca ale oricărui dramaturg.

7
00:00:35,367 --> 00:00:37,425
Datorită cuvintelor sale.

8
00:00:37,425 --> 00:00:40,769
La sfârșitul secolului XVI
și începutul secolului XVII,

9
00:00:40,769 --> 00:00:43,670
era cea mai eficientă unealtă
pe care o puteai avea,

10
00:00:43,670 --> 00:00:45,813
iar subiectele erau nenumărate.

11
00:00:45,813 --> 00:00:48,584
Totuși, majoritatea erau depresive,

12
00:00:48,584 --> 00:00:50,947
din cauza ciumei și a Morții Negre.

13
00:00:51,597 --> 00:00:54,646
Shakespeare folosește multe cuvinte.

14
00:00:54,646 --> 00:00:58,892
O realizare impresionantă
a sa e uzul insultelor.

15
00:00:58,892 --> 00:01:01,600
Menite să unească publicul întreg;

16
00:01:01,600 --> 00:01:06,106
oriunde te-ai afla,
vei râde de ce vezi pe scenă.

17
00:01:06,106 --> 00:01:09,580
Cuvintele, și mai ales dialogul din drame,

18
00:01:09,580 --> 00:01:12,150
sunt folosite din multiple motive:

19
00:01:12,150 --> 00:01:14,400
pentru a imprima dispoziția scenei,

20
00:01:14,400 --> 00:01:17,400
pentru a conferi atmosferă decorului

21
00:01:17,400 --> 00:01:20,640
și pentru a dezvolta
relații între personaje.

22
00:01:20,640 --> 00:01:25,675
Insultele reușesc asta rapid și ingenios.

23
00:01:25,675 --> 00:01:27,800
Să luăm ca exemplu pe Hamlet.

24
00:01:27,800 --> 00:01:29,722
Chiar înainte de acest dialog,

25
00:01:29,722 --> 00:01:34,556
Polonius e tatăl Ofeliei,
cea îndrăgostită de prințul Hamlet.

26
00:01:34,556 --> 00:01:39,380
Regele Claudius caută să afle 
de ce Hamlet se comportă nebunește

27
00:01:39,380 --> 00:01:42,361
de când regele s-a căsătorit
cu mama prințului Hamlet.

28
00:01:42,361 --> 00:01:45,000
Polonius se oferă să-și folosească fiica

29
00:01:45,000 --> 00:01:48,000
pentru a-l trage de limbă
pe prințul Hamlet.

30
00:01:48,000 --> 00:01:50,753
Apoi mergem la Actul II, Scena 2.

31
00:01:50,753 --> 00:01:54,046
Polonius: „Mă mai cunoști, măria ta?”

32
00:01:54,046 --> 00:01:58,200
Hamlet: „Cum să nu!
Ești un negustor de pește.”

33
00:01:58,200 --> 00:02:01,046
Polonius: „Eu nu, măria ta!”

34
00:02:01,046 --> 00:02:04,861
Hamlet: „Măcar de-ai fi atât de cinstit.”

35
00:02:04,861 --> 00:02:08,261
Chiar dacă nu știați de înseamnă
„fishmonger” (n.t. negustor de pește),

36
00:02:08,261 --> 00:02:11,045
există niște indicii în context.

37
00:02:11,045 --> 00:02:15,600
Unul: Polonius a reacționat negativ,
deci nu e ceva bun.

38
00:02:15,600 --> 00:02:19,492
Al doilea: Peștele miroase urât,
deci nu-i de bine.

39
00:02:19,492 --> 00:02:23,938
Al treilea: „Monger”
nu sună ca un cuvânt pozitiv.

40
00:02:23,938 --> 00:02:26,434
Așadar, chiar dacă nu știi sensul,

41
00:02:26,434 --> 00:02:29,000
începi să-ți faci o imagine

42
00:02:29,000 --> 00:02:32,000
despre relația dintre Hamlet și Polonius,

43
00:02:32,000 --> 00:02:34,000
care nu era tocmai perfectă.

44
00:02:34,000 --> 00:02:38,523
Dacă te documentezi,
afli că „fishmonger” înseamnă negustor,

45
00:02:38,523 --> 00:02:42,000
iar în contextul dat ar însemna
un fel de negustor de ființe,

46
00:02:42,000 --> 00:02:45,784
căci Polonius își vinde fiica pentru bani,

47
00:02:45,784 --> 00:02:48,490
ca să-i facă regelui o favoare.

48
00:02:48,490 --> 00:02:52,584
Așa că îți dai seama că Hamlet
nu e atât de nebun precum se dă,

49
00:02:52,584 --> 00:02:56,846
iar animozitatea dintre cele două
personaje se intensifică.

50
00:02:56,846 --> 00:02:58,769
Doriți un alt exemplu?

51
00:02:58,769 --> 00:03:01,702
„Romeo și Julieta” conține unele
dintre cele mai bune insulte

52
00:03:01,702 --> 00:03:04,097
din piesele lui Shakespeare.

53
00:03:04,097 --> 00:03:06,350
E o piesă despre două clanuri

54
00:03:06,350 --> 00:03:09,220
și iubirea imposibilă
a doi tineri care își iau viața.

55
00:03:09,220 --> 00:03:13,800
Fără să te chinui prea mult,
îți dai seama de dialogul caustic.

56
00:03:13,800 --> 00:03:15,600
Și nu ești dezamăgit.

57
00:03:15,600 --> 00:03:18,340
În Actul I, Scena 1, chiar de la început

58
00:03:18,340 --> 00:03:21,026
ni se arată nivelul de neîncredere și ură

59
00:03:21,026 --> 00:03:25,460
dintre cele două familii -
Capulet și Montague.

60
00:03:25,460 --> 00:03:28,520
Gregorio: „Am să strâmb din nas,
când or trece.

61
00:03:28,520 --> 00:03:31,000
Zică ce-or pofti.”

62
00:03:31,000 --> 00:03:35,670
Samson: „Ce-or îndrăzni, vrei să zici. 
Eu am să-mi mușc degetul mare,

63
00:03:35,670 --> 00:03:38,460
ceea ce-i o nenorocire pentru ei,
dacă pot s-o ducă.”

64
00:03:38,460 --> 00:03:41,000
Intră Abraham și Baltazar.

65
00:03:41,000 --> 00:03:44,610
Abraham:
„O să-ți muști degetul mare, sire?”

66
00:03:44,610 --> 00:03:47,450
Samson: „Mușc degetul mare.”

67
00:03:47,450 --> 00:03:50,953
Abraham: „O să îți muști degetul
față de noi, sire?”

68
00:03:50,953 --> 00:03:55,760
Bine, cum ne ajută partea asta 
să înțelegem dispoziția și personajele?

69
00:03:55,760 --> 00:03:58,190
Să vedem unde e insulta.

70
00:03:58,190 --> 00:04:01,569
Astăzi, să-ți muști degetul
nu mai e mare lucru.

71
00:04:01,569 --> 00:04:04,250
dar Samson spune că e o insultă pentru ei.

72
00:04:04,250 --> 00:04:07,440
Dacă așa spune, așa trebuie să fie.

73
00:04:07,440 --> 00:04:10,180
Începe să ni se arate nivelul animozității

74
00:04:10,180 --> 00:04:13,370
chiar și între cei care lucrează
pentru cele două Case.

75
00:04:13,370 --> 00:04:18,723
În mod normal, nu ai face nimic nimănui, 
dacă nu ai vrea să-i provoci la o luptă,

76
00:04:18,723 --> 00:04:21,490
ceea ce urmează să se întâmple.

77
00:04:21,490 --> 00:04:24,486
Privind în profunzime,
pe vremea în care se scria piesa,

78
00:04:24,486 --> 00:04:26,056
să-ți muști degetul mare

79
00:04:26,056 --> 00:04:28,549
era ca și cum astăzi
ai arăta degetul cuiva.

80
00:04:28,549 --> 00:04:30,978
Sentimentul oferit e destul de puternic,

81
00:04:30,978 --> 00:04:34,000
așa că începem să simțim
tensiunea din scena asta.

82
00:04:34,000 --> 00:04:37,655
Înaintând în scenă, Tybalt,
din familia Capulet,

83
00:04:37,655 --> 00:04:41,364
îi spune una bună lui Benvolio,
din familia Montague.

84
00:04:41,364 --> 00:04:46,325
Tybalt: „Ce, te iei la harţă
cu slugile fără de inimă?

85
00:04:46,325 --> 00:04:49,760
Aici, Benvolio!
Priveşte-ţi moartea-n faţă!”

86
00:04:49,760 --> 00:04:54,590
Benvolio: „Eu fac pace,
întoarce-ţi spada în teacă,

87
00:04:54,590 --> 00:04:57,050
sau mai bine ajută-mi să-i despart.”

88
00:04:57,050 --> 00:05:00,123
Tybalt: „Nu ți-e ruşine,
cu spada-n mână să vorbești de pace?

89
00:05:00,123 --> 00:05:04,872
Urăsc cuvântul cum urăsc ghena, 
Ca şi pe toţi Montaghii şi pe tine!

90
00:05:04,872 --> 00:05:07,590
Mişelule! Azi între noi se-alege!”

91
00:05:07,590 --> 00:05:10,354
Bine, „heartless hinds”.
(lb. engleză, slugi fără de inimă)

92
00:05:10,354 --> 00:05:13,148
Din nou, e clar că nu e un lucru bun.

93
00:05:13,148 --> 00:05:18,267
Ambele familii se urăsc,
ceea ce pune paie pe foc.

94
00:05:18,267 --> 00:05:20,738
Dar cât de adâncă e jignirea?

95
00:05:20,738 --> 00:05:22,330
Un „hartless hind” e un laș,

96
00:05:22,330 --> 00:05:26,450
și să-i spui cuiva astfel în fața
propriilor oameni și a familiei rivale

97
00:05:26,450 --> 00:05:29,000
înseamnă că urmează o luptă.

98
00:05:29,000 --> 00:05:31,430
În fapt,
Tybalt îi spune asta lui Benvolio,

99
00:05:31,430 --> 00:05:35,000
iar Benvolio trebuie să lupte,
ca să-și salveze onoarea.

100
00:05:35,000 --> 00:05:39,923
Dialogul oferă o impresie bună asupra
relației dintre cele două personaje.

101
00:05:39,923 --> 00:05:43,580
Tybalt crede că Montaghii
sunt niște câini lași

102
00:05:43,580 --> 00:05:45,170
și nu-i respectă deloc.

103
00:05:45,170 --> 00:05:48,520
Din nou, se adaugă tensiune
dramatică scenei.

104
00:05:48,520 --> 00:05:50,627
Bine, acum am să vă stric surpriza.

105
00:05:50,627 --> 00:05:54,230
Caracterul coleric al lui Tybalt
și ura extremă pentru Montaghi,

106
00:05:54,230 --> 00:05:57,675
este ceea ce în literatură
se numește hamartia,

107
00:05:57,675 --> 00:06:00,060
lucrul care provoacă eșecul
unui personaj tragic.

108
00:06:00,060 --> 00:06:04,082
A, da. Tybalt cade în mâinile lui Romeo.

109
00:06:04,082 --> 00:06:07,230
Deci, dacă vine vorba de Shakespeare,

110
00:06:07,230 --> 00:06:09,540
opriți-vă și priviți cuvintele,

111
00:06:09,540 --> 00:06:12,656
pentru că au multe să vă spună.