Stai la coadă la aprozar când... vai, cineva strănută lângă tine. Virusul răcelii e inhalat de plămâni şi aterizează pe o celulă din căptuşeala căilor respiratorii. Fiecare fiinţă de pe pământ e făcută din celule, de la cea mai mică bacterie, la gigantica balenă albastră până la tine. Fiecare celulă din corpul tău e înconjurată de o membrană, un strat gros flexibil alcătuit din grăsimi şi proteine, care înconjoară şi protejează componentele interne. E semipermeabilă, adică lasă unele lucruri să treacă în afară şi înăuntru, dar blochează altele. Membrana celulară e acoperită cu mici proeminenţe. Toate au funcţii, precum ajutorarea celulelor să se lipească de vecinii lor sau atragerea de substanţe nutritive de care celula are nevoie. Celulele animalelor şi plantelor au membrane celulare. Doar celulele plantelor au perete celular, făcut din celuloză rigidă care dă structura plantei. Celula virusului care a fost strănutat în plămânii tăi e vicleană. Pretinzând că e prietenă, se ataşează pe o proeminenţă a membranei celulare, iar celula o duce prin membrana celulară înăuntru. Când virusul pătrunde, celula îşi admite greşeala. Inamicul e înăuntru! Enzime speciale intră în acţiune şi ciopârţesc virusul în bucăţi. Apoi, trimit una din bucăţi înapoi prin membrana celulară, iar celula o expune pentru a avertiza celulele învecinate despre intrus. O celulă apropiată vede avertismentul şi acţionează imediat. Trebuie să producă anticorpi, proteine care vor ataca şi omorî virusul invaziv. Acest proces începe în nucleu. Nucleul conţine ADN-ul nostru, planul care spune celulelor cum să producă tot ce are nevoie corpul ca să funcţioneze. O anumită secţiune din ADN conţine instrucţiuni care spune celulelor cum să facă anticorpi. Enzimele din nucleu găsesc secţiunea corectă de ADN, apoi creează o copie a acestor instrucţiuni, numită ARN mesager. ARN-ul mesager părăseşte nucleul ca să-şi îndeplinească ordinele. ARN-ul mesager călătoreşte la un ribozom. Pot exista mai mult de 10 milioane de robozomi într-o celulă umană, toate ţintuite în jurul unei structuri ca panglica numită reticul endoplasmatic. Acest ribozom citeşte înstrucţiunile din nucleu. Ia aminoacizi şi îi leagă unul câte unu, creând o proteină anticorp care va lupta împotriva virusului. Înainte de asta, anticorpul trebuie să părăseacă celula. Anticorpul se îndreaptă către aparatul Golgi. Aici, e ambalat pentru livrare în afara celulei. Închis într-un balon făcut din acelaşi material ca membrana celulară, aparatul Golgi arată direcţia anticorpului, ghidându-l către marginea celulei. Când ajunge acolo, balonul înconjurând anticorpul fuzionează cu membrana celulară. Celula elimină anticorpul şi se îndreaptă să depisteze virusul. Balonul rămas va fi spart de lizozomii celulei, iar fragmentele vor fi reciclate iar şi iar. De unde a avut celula energie să facă asta? Asta e rolul mitocondriei. Ca să producă energie, mitocondria ia oxigen, unicul motiv pentru care respirăm, şi adaugă electroni din mâncarea pe care o mâncăm ca să facă molecule de apă. Acest proces creează şi o moleculă de mare energie numită ATP, pe care celula o foloseşte ca să-şi alimenteze componentele. Celulele plantei obțin energia altfel. Ele au cloroplast care combină dioxidul de carbon şi apa cu energia luminoasă de la soare ca să creeze oxigen şi zahăr, o formă de energie chimică. Toate părţile celulei trebuie să lucreze împreună ca lucrurile să decurgă fără probleme şi toate celulele corpului trebuie să lucreze împreună ca tu să funcţionezi fără probleme. Sunt o mulţime de celule. Savanţii cred că sunt vreo 37 de trilioane.