Stai la coadă la aprozar când...
vai, cineva strănută lângă tine.
Virusul răcelii e inhalat de plămâni
şi aterizează pe o celulă din căptuşeala căilor respiratorii.
Fiecare fiinţă de pe pământ
e făcută din celule,
de la cea mai mică bacterie,
la gigantica balenă albastră până la tine.
Fiecare celulă din corpul tău e înconjurată de o membrană,
un strat gros flexibil alcătuit
din grăsimi şi proteine,
care înconjoară şi protejează
componentele interne.
E semipermeabilă,
adică lasă unele lucruri să treacă
în afară şi înăuntru,
dar blochează altele.
Membrana celulară e acoperită
cu mici proeminenţe.
Toate au funcţii,
precum ajutorarea celulelor
să se lipească de vecinii lor
sau atragerea de substanţe nutritive
de care celula are nevoie.
Celulele animalelor şi plantelor
au membrane celulare.
Doar celulele plantelor au perete celular,
făcut din celuloză rigidă
care dă structura plantei.
Celula virusului care a fost strănutat
în plămânii tăi e vicleană.
Pretinzând că e prietenă,
se ataşează pe o proeminenţă
a membranei celulare,
iar celula o duce prin membrana celulară înăuntru.
Când virusul pătrunde,
celula îşi admite greşeala.
Inamicul e înăuntru!
Enzime speciale intră în acţiune
şi ciopârţesc virusul în bucăţi.
Apoi, trimit una din bucăţi înapoi
prin membrana celulară,
iar celula o expune pentru a avertiza
celulele învecinate
despre intrus.
O celulă apropiată vede avertismentul
şi acţionează imediat.
Trebuie să producă anticorpi,
proteine care vor ataca şi omorî
virusul invaziv.
Acest proces începe în nucleu.
Nucleul conţine ADN-ul nostru,
planul care spune celulelor
cum să producă tot
ce are nevoie corpul ca să funcţioneze.
O anumită secţiune din ADN conţine instrucţiuni
care spune celulelor cum să facă anticorpi.
Enzimele din nucleu găsesc
secţiunea corectă de ADN,
apoi creează o copie a acestor instrucţiuni,
numită ARN mesager.
ARN-ul mesager părăseşte nucleul
ca să-şi îndeplinească ordinele.
ARN-ul mesager călătoreşte la un ribozom.
Pot exista mai mult de 10 milioane de robozomi
într-o celulă umană,
toate ţintuite în jurul unei structuri ca panglica
numită reticul endoplasmatic.
Acest ribozom citeşte înstrucţiunile din nucleu.
Ia aminoacizi şi îi leagă unul câte unu,
creând o proteină anticorp
care va lupta împotriva virusului.
Înainte de asta,
anticorpul trebuie să părăseacă celula.
Anticorpul se îndreaptă către aparatul Golgi.
Aici, e ambalat pentru livrare în afara celulei.
Închis într-un balon făcut din acelaşi material
ca membrana celulară,
aparatul Golgi arată direcţia anticorpului,
ghidându-l către marginea celulei.
Când ajunge acolo,
balonul înconjurând anticorpul fuzionează cu membrana celulară.
Celula elimină anticorpul
şi se îndreaptă să depisteze virusul.
Balonul rămas va fi spart
de lizozomii celulei,
iar fragmentele vor fi reciclate iar şi iar.
De unde a avut celula energie să facă asta?
Asta e rolul mitocondriei.
Ca să producă energie, mitocondria ia oxigen,
unicul motiv pentru care respirăm,
şi adaugă electroni din mâncarea pe care o mâncăm
ca să facă molecule de apă.
Acest proces creează şi o moleculă de mare energie
numită ATP, pe care celula o foloseşte
ca să-şi alimenteze componentele.
Celulele plantei obțin energia altfel.
Ele au cloroplast
care combină dioxidul de carbon şi apa
cu energia luminoasă de la soare
ca să creeze oxigen şi zahăr,
o formă de energie chimică.
Toate părţile celulei trebuie
să lucreze împreună
ca lucrurile să decurgă fără probleme
şi toate celulele corpului
trebuie să lucreze împreună
ca tu să funcţionezi fără probleme.
Sunt o mulţime de celule. Savanţii cred
că sunt vreo 37 de trilioane.