Mulțumesc. Ultima prezentare a fost despre tehnologia electronică și intensificarea creierului. Prezentarea mea e despre o tehnologie veche de intensificare a creierului, una pe care desigur toți o știți și o iubiți, și anume drogurile. Dar revin la asta într-un minut. Voi începe cu creierul pentru că e elementul cel mai complex și evoluat din întreg universul. El v-a adus azi aici și sper că vă va duce acasă diseară. Creierul unui șoarece are o putere de procesare mai mare decât toate computerele de pe pământ. Creierele voastre sunt de cel puțin un milion de ori mai puternice. Dar din păcate, poate da greș. În ultimii ani am descoperit impactul problemelor produse de afecțiunile creierului. Suma bolilor și a costurilor în societate de pe urma afecțiunilor neurologice e mai mare decât cea de pe urma cancerului, a bolilor cardiovasculare și a diabetului, la un loc. Vedeți în acest grafic că echivalează anual cu aproape 800 de miliarde de euro. Ca și cum am plăti datoria Greciei anual pentru povara bolilor produse de afecțiuni ale creierului. Știm că investiția în aceste afecțiuni nu echivalează cu povara uriașă. Aici în graficul din stânga vedeți un cerc roșu: „afecțiuni ale creierului” sunt în afara liniei de investiție prezise. Sunt cea mai mare dizabilitate și investiția e disproporționat de mică. În dreapta vedeți unul din motive. Vedeți rata de atriție pentru medicamente care trec prin procesul de descoperire și dezvoltare. Uitați-vă la al doilea cilindru. Vedeți că din 200 de medicamente în dezvoltare pentru Alzheimer, doar unul ajunge să fie folosit. Creierul e un organ foarte greu de tratat. De ce eșuează creierul? Eșuează din cauza influențelor externe: malnutriție, încă o mare problemă; abuz parental și de alte feluri -- psihologic și fizic -- toxine -- în special alcool. Aceste imagini sunt din cercetările mele, sus vedeți un creier normal și jos un creier afectat sever de abuz de alcool. Infecții ca meningita, encefalita încă sunt răspândite și trauma e o problemă gravă care afectează creierul pe termen lung, în special la bărbații tineri. Apoi, sunt aspecte interne de dezvoltare a creierului care pot eșua: condiții înrudite ca autismul. Mai sunt afecțiuni dobândite, precum epilepsia, și schimbări produse de îmbătrânire, precum demența. Dar azi voi vorbi în principal despre cum se limitează creierul și cum i-am putea extinde capacitatea sau scăpa de limita pe care ne-o impune. Creierul e cel mai flexibil când ești bebeluș. Unii oameni ar spune că întregul proces de educație înseamnă să ni se ia flexibilitatea și să fim forțați să gândim și să ne comportăm la fel. E despre conformarea procesului, care bineînțeles e de folos dacă încerci să vorbești o limbă la fel ca alți oameni, dar s-ar putea să nu fie de folos dacă limitează abordarea altor lucruri, precum problemele. Totodată, chiar limitările creierului pot duce la probleme: dacă nu e destul la locul potrivit, dezvolți afecțiuni precum ADHD și schizofrenie. Dacă ai limitări excesive, poți ajunge să ai afecțiuni precum tulburarea obsesiv-compulsivă și adicție. Și reziliența în creier poate fi afectată și asta conduce la afecțiuni precum anxietate și depresie. Scopul prezentării mele e să vă arăt cum putem înțelege limitările pe care creierul i le pune minții prin utilizarea drogurilor. Cercetarea asta e din anii 1950 din experiența personală a lui Aldous Huxley, care a folosit peyote și LSD, droguri psihedelice, ca să-și înțeleagă mintea. A scris despre asta în cartea Ușile percepției și a folosit acest citat din William Blake ca să explice cum aceste droguri i-au schimbat mintea. A spus: „Dacă ușile percepției ar fi deschise, totul i-ar apărea omului așa cum este, Infinit. Fiindcă omul s-a închis în sine până ce vede toate lucrurile prin crăpătura îngustă din peștera lui.” Huxley a realizat că psihedelicele elimină acest fenomen: „creierul e un instrument pentru concentrarea minții”. Neuroștiința modernă a arătat că aveau dreptate. Deoarece acum știm că creierul creează ce crede mintea că face. Iată un exemplu de viziune. Poți privi un apus minunat, dar în realitate, razele de lumină ajung pe retina ta și sunt transformate într-o serie de impulsuri electrice care trec în zone din creierul tău. Acele zone reconstruiesc o imagine pe care cred că tu o vezi. Iar acea imagine, în cuvintele lui Blake, vede prin limitări, prin crăpăturile peșterii pe care le pune creierul. Dacă ai o boală mintală -- de exemplu, depresie sau adicție -- atunci și ce vezi e constrâns de creier. Persoanele deprimate nu văd nici măcar lumina cerului. Ele văd un gri mohorât. Iar persoanele cu adicție, când se uită prin crăpăturile peșterii, văd doar drogurile de care sunt dependente. Drogurile psihedelice dau deoparte acea limitare. Ele permit minții să lucreze mai flexibil. Iată cercetarea noastră cu psilocibină în suc de ciuperci magice. Acele două imagini conțin același număr de conexiuni. Dar în imaginea din stânga, sub placebo, vedeți că majoritatea conexiunilor sunt la margine. Creierul vorbește cu sine în moduri regionale. Dar sub efectul psilocibinei, comunicarea trece bariere, e mai integrată, părți din creier care nu au comunicat de când erai copil pot interacționa. Astfel, oamenii pot avea inspirație și ar putea chiar depăși disfuncțiile creierului. Iată alt studiu cu LSD, care arată practic același lucru. În stânga vedeți cortexul vizual, de regulă lucrează foarte localizat. Dar sub efectul LSD, când oamenii au ochii închiși, pot vedea imagini extrem de vivide și interesante. Asta deoarece creierul e mult mai interconectat sub efectul LSD decât de obicei. Aici vedeți cum cortexul vizual se conectează cu majoritatea creierului în acea stare. Noi am putut folosi această eliberare de procesare a creierului, produsă de psihedelice, ca să tratăm persoane cu depresie. Iată un studiu publicat anul trecut, în care am luat persoane cu depresie care înainte nu au răspuns la două tratamente cu antidepresive și nici la psihoterapie. Li s-a dat o singură doză de psilocibină și vedeți acolo, o săptămână mai târziu, toți și-au revenit într-o măsură, și jumătate din ei sunt acum în faza de remisie. Sunt în linia galbenă de acolo care arată că depresia lor a dispărut. Asta nu e prima dovadă că psihedelicele au efecte terapeutice. Avem dovezi din lumea întreagă că psilocibina poate ajuta oamenii să înfrunte dependența de alcool, dependența de fumat, tulburarea obsesiv-compulsivă. Și cel mai recent, două studii importante au arătat că poate ajuta oamenii cu anxietate și depresie, care aproape mereu acompaniază diagnosticul unei boli terminale. Deci aceste droguri pot oferi oportunități enorme în ajutorul persoanelor cu probleme mintale. Nu doar psihedelicele pot avea avea aceste beneficii. Multe droguri ilegale au întrebuințări medicale. Asta deoarece non-psihedelicele precum MDMA, ecstasy, sunt dovezi bune că ajută în stresul post-traumatic, și unele studii arată că ajută și în adicție. Și desigur, mai e canabisul, unde avem multe tulburări diferite, de la durere, spasticitate, cancer, epilepsie, boli inflamatorii și tulburări de somn. Toate astea ar putea fi tratate cu canabis. Deci de ce nu folosim aceste droguri? Pentru că OMS și ONU au spus că sunt periculoase, ceea ce sigur nu e adevărat. Pot să vă spun categoric că niciunul din pacienții noștri nu a murit în experimentele noastre. Majoritatea guvernelor perpetuează această minciună. Mulți dintre noi -- sper că nu voi -- au minți închise. Nu vrem să credem că aceste droguri ar putea avea beneficii terapeutice. Așa că vreau să vă spun, sigur acum: voi, dacă nu toată lumea, ar trebui să acceptați faptul că aceste droguri ar putea fi medicamente foarte importante. De dragul a milioane de oameni din lume care ar putea fi ajutați, e timpul să spunem că nu ar trebui să existe limite în cercetarea terapeutică cu aceste droguri. Mulțumesc. (Aplauze)