Toate obiectele materiale din jurul nostru sunt compuse din unități submicroscopice numite molecule. Moleculele, la rândul lor, sunt compuse din atomi individuali. Moleculele se divid adesea și formează noi molecule. Pe de altă parte, practic toți atomii cu care intri în contact de-a lungul vieții, cei din pământul pe care stai, aerul pe care-l respiri, hrana pe care o consumi, tot ce alcătuiește un corp viu, pe tine inclusiv, au existat de miliarde de ani și au fost create în locuri foarte diferite de planeta noastră. Vreau să să vă împărtășesc cum au apărut acești atomi. Totul a început acum 14 miliarde de ani, cu un eveniment numit Big Bang, care a dus la un univers compus numai din gaz. Nu existau stele sau planete. Gazul era format doar din atomi de elemente simple. Avea în jur de 75% hidrogen și aproape tot restul era heliu. Nu existau elemente precum carbonul, oxigenul sau azotul. Nici fier, argint sau aur. În unele locuri, densitatea acestui gaz era puțin mai mare decât a celorlalte. Datorită gravitației, acele locuri au atras mai mult gaz, ceea ce a făcut gravitația mai puternică, a atras mai mult gaz ș.a.m.d. În cele din urmă, s-au format sfere mari de gaz, micșorându-se sub propria lor forță de gravitație și, în consecință, încălzindu-se în interior. La un moment dat, miezul unei astfel de sfere devine suficient de fierbinte ca să apară fuziunea nucleară. Atomii de hidrogen se ciocnesc pentru a forma heliu, însoțiți de o mare eliberare de energie, suficient de puternică pentru a contracara forța de micșorare a gravitației. Când energia rezultată din reacțiile de fuziune se potrivește cu gravitația care trage toate gazele înăuntru, apare un echilibru. O stea ia naștere. De-a lungul vieții ei, reacțiile de fuziune din miezul masivei stele va produce nu doar heliu, dar și carbon, oxigen, azot și toate celelalte elemente din tabelul periodic până la fier. În cele din urmă, combustibilul miezului se epuizează, lăsându-l să se prăbușească. Asta cauzează o explozie incredibil de puternică numită „supernova”. Sunt două lucruri de știut despre cum creeează supernovele elemente. În primul rând, această explozie eliberează atât de multă energie încât fuziunea o ia razna formând elemente cu atomi chiar mai grei decât fierul, cum ar fi argintul, aurul și uraniu. În al doilea rând, toate elementele care s-au acumulat în miezul stelei, cum ar fi carbonul, oxigenul, nitrogenul, fierul, ca și cele formate în explozia supernovei, sunt ejectate în spațiul interstelar unde se amestecă cu gazul care se află deja acolo. Istoria se repetă apoi. Nori de gaz, conținând acum multe elemente pe lângă hidrogenul și heliu originare, au zone cu o mai mare densitate atrag mai multă materie ș.a.m.d. Ca și înainte, rezultă noi stele. Soarele nostru s-a născut în acest fel acum 5 miliarde de ani. Asta înseamnă că gazul din care s-a format s-a îmbogățit cu multe elemente de la exploziile supernova de la începutul universului. Așa a ajuns soarele să aibă toate elementele. Încă e în mare parte hidrogen 71%, restul fiind majoritatea heliu 27%. Dar rețineți că, în timp ce primele stele erau alcătuite doar din hidrogen și heliu, restul elementelor din tabelul periodic constituie 2% din soare. Dar Pământul? Planetele se formează ca proces accidental la formarea stelelor din același nor de gaze ca și steaua însăși. Planete mici ca a noastră nu au suficientă gravitație pentru a avea sufiecient hidrogen și heliu, pentru că acestea sunt foarte ușoare. Așadar, deși carbonul, azotul, oxigenul ș.a.m.d. constituiau doar 2% din norul de gaz din care s-a format Pământul, aceste elemente mai grele formează majoritatea planetei noastre și tot ce e pe ea. Gândiți-vă, cu excepția hidrogenului și a puțin heliu, pământul pe care pășiți, aerul pe care-l respirați, totul e făcut din atomi creați în interiorul stelelor. Când oamenii de știință au înțeles asta prima oară în prima jumătate a secolului XX, faimosul astronom Harlow Shapley a comentat: „Suntem frați cu bolovanii, verișori cu norii.”