Acum doi ani, am pornit
din centrul Londrei cu metroul

și am ajuns undeva în estul orașului

mergând într-o boxă de depozitare

să mă întâlnesc cu un tip care avea
2.000 de tricouri de lux de vânzare.

Și cum mergeam pe coridor,

un bec care pâlpâia făcea să pară
ca o scenă clișeu

dintr-un film cu gangsteri.

Omul nostru era acolo, așteptându-mă

în fața boxei securizate
cu patru lacăte în partea laterală.

La primul contact,

a fost ca un meci verbal

unde el a dat primele lovituri.

Cine eram?
Aveam carte de vizită?

Și unde voiam sa le vând?

Apoi a început să se deschidă,

și a venit rândul meu.

De unde veneau tricourile?

Ce acte avea?

Și când ajungea următorul transport?

Călcam pe linia cea fină

între a pune întrebări 
destul cât să obțin ceea ce voiam

și ca el să nu devină suspicios,

pentru că ceea ce nu știa el e că sunt 
investigator de mărfuri contrafăcute.

(Râsete)

După 20 de minute de verificat produsul

pentru indicii de contrabandă

precum etichete cusute rău
sau ambalajul

care avea o ștampilă uriașă
cu logoul brandului pe față,

eram în sfârşit pe cale să ies,

dar nu înainte să insiste 
să meargă cu mine pe stradă

şi înapoi la staţie.

Sentimentul după fiecare întâlnire
ca aceasta este la fel:

inima îmi bate ca o tobă,

pentru că nu ştii niciodată
dacă te-au crezut

sau dacă te vor urmări
să vadă cine eşti cu adevărat.

Uşurarea vine doar când iei primul colţ

şi te uiţi în spate, şi ei nu sunt acolo.

Dar ceea ce vânzătorul
de tricouri contrafăcute nu şi-a dat seama

e că tot ce am văzut şi auzit
avea să rezulte

într-o percheziţie la domiciliu,

fiind trezit din pat
de opt oameni în pragul casei

şi toată marfa confiscată.

Dar asta dezvăluie că el e doar un pion

la capătul unei reţele de contrafacere
ce se întinde pe trei continente,

iar el era doar primul fir desfăcut
pe care am început să-l trag

în speranţa că totul se va descurca.

De ce atâta efort?

Păi, poate contrafacerea 
este o crimă fără victime?

Aceste companii mari fac destui bani,

aşa că cel mult

contrafacerea este un mod gratuit
de publicitate, corect?

Şi consumatorii cred doar asta -

cumpărarea sau vânzarea de falsuri
nu este o problemă mare.

Dar sunt aici să vă spun
că nu este adevărat.

Ceea ce un turist în vacanţă nu vede
despre acele genţi false

este că ele ar fi putut fi cusute

de un copil care a fost luat
departe de familia lui,

şi ce un proprietar de service auto 
nu realizează

despre acele plăcuţe de frâne false

este că ele ar putea umple buzunarele
unei bande de crimă organizată

implicată în droguri si prostituţie.

Şi pe când este oribil să te gândeşti
la acele două lucruri,

devine mult mai rău,

deoarece contrafacerea 
finanţează terorismul.

Gândiți-vă un moment la asta.

Teroriştii vând falsuri
pentru a-şi finanţa atacurile,

atacuri în oraşele noastre
încercând să facă victime din noi.

Nu ați cumpăra un scorpion viu,

pentru că există şansa 
să vă înţepe în drum spre casă,

dar tot ați cumpăra o geantă falsă

dacă ați şti că profitul
i-ar permite cuiva să cumpere gloanţe

care te-ar omorî pe tine şi alţi
oameni inocenţi şase luni mai târziu?

Poate că nu.

OK, e timpul să fiu sincer.

În tinereţea mea -

da, s-ar putea să arăt 
că încă mă agăţ de ea un pic -

am cumpărat ceasuri false 
într-o vacanţă în Insulele Canare.

De ce vă spun asta?

Ei bine, cu toţii am făcut-o

sau ştim pe cineva care a făcut-o.

Şi până în momentul ăsta,
poate că nu v-ați gândit de două ori,

şi nici eu,

până când am răspuns
la un anunţ criptic de 20 cuvinte

pentru a deveni 
un investigator de proprietăţi.

Spunea: „Instruire completă
şi unele călătorii internaţionale”.

Într-o săptămână, cream
primul din multele mele pseudonime,

şi în zece ani de atunci, 
am investigat piese auto false,

jante din aliaj, 
unelte de îngrijire de animale,

piese de biciclete false,

şi, desigur,
favoritele contrabandiştilor,

produse de lux din piele falsă,
haine şi încălţăminte.

Şi ceea ce am învăţat în zece ani
de investigare a falsurilor

este că odată ce începi
să zgârii la suprafaţă,

vei descoperi că sunt
putrede până în interior,

la fel ca și oamenii şi organizaţiile
care fac bani din ele,

pentru că au un profit masiv.

Poţi face un profit de 100 - 200%

dacă vinzi droguri pe stradă.

Poţi să faci 2.000 de procente
dacă vinzi falsuri online

cu mai puţine riscuri sau sancţiuni.

Şi aceşti bani rapizi şi uşori

merg să finanţeze
tipurile mai mari de infracţiuni,

şi plătesc ca aceste organizaţii,

aceste organizaţii criminale,
să pară legitime.

Permiteţi-mi să vă aduc un scenariu live.

La începutul anului, 
au avut loc o serie de raiduri

într-una dintre cele mai lungi
investigaţii ale mele.

Cinci depozite au fost
percheziţionate în Turcia,

şi peste două milioane
de haine contrafăcute au fost confiscate,

şi a luat 16 camioane
pentru a lua totul.

Dar această bandă fusese inteligentă.

Ei au mers până la a-şi crea
propriile branduri de modă,

cu mărci comerciale înregistrate,

şi chiar au avut fotografii
pe iahturi în Italia.

Şi folosesc aceste denumiri
nemaiauzite şi nesuspicioase

ca o modalitate de a transporta
containere de falsuri

către companiile
pe care le-au înfiinţat în Europa.

Şi documentele găsite în acele raiduri

au constatat că au falsificat 
documentele de expediţie

astfel încât oficialii vamali
nu ar avea nicio idee

despre cine a trimis produsele
în primul rând.

Când poliţia a avut acces
la un cont bancar,

au aflat că trei milioane de euro

au fost spălaţi în Spania
în mai puţin de doi ani,

şi la doar două zile după acele raiduri,

acea bandă încerca să mituiască o firmă de
avocatură pentru a-şi recâştiga stocurile.

Chiar şi acum, nu ştim 
unde s-au dus acei bani,

la cine au mers,

dar poţi să pariezi că nicidecum 
spre beneficiul meu sau al vostru.

Dar aceştia nu sunt 
doar nişte bătăuşi de stradă.

Ei sunt profesionişti în afaceri,
şi zboară la clasa întâi.

Aceştia păcălesc afacerile legitime

cu acte şi documente false convingătoare,

aşa că totul pare real,

şi apoi au creat conturi de eBay şi Amazon

doar pentru a concura cu oamenii
cărora le-au vândut falsuri.

Dar asta nu se întâmplă doar online.

Pentru câţiva ani, am participat
la expoziţii comerciale auto

care au loc în spaţii uriaşe de expoziţii,

dar departe de Ferrari-uri
şi Bentley-uri şi lumini,

sunt companii care vând falsuri:

companii cu broşuri pe tejghea

şi cu altele sub ea,
dacă le pui întrebările corecte.

Şi îmi vindeau piese de maşini
false şi defecte

care au fost estimate că produc
peste 36.000 de fatalităţi anual,

decese pe drumurile noastre.

Contrafacerea va deveni o afacere
subterană de 2.3 trilioane de dolari,

şi daunele care pot fi făcute
cu acei bani,

este înfricoşător...

pentru că falsurile finanţează teroarea.

Adidaşi falşi pe stăzile Parisului,

ţigări false in Africa de Vest,

şi CD-uri cu muzică piratate în SUA,

toate au finanţat
excursii în tabere de antrenament,

au cumpărat arme si muniţie
sau ingrediente pentru explozibile.

În iunie 2014, 
serviciile de securitate franceze

au oprit monitorizarea comunicaţiilor
dintre Said şi Cherif Kouachi,

cei doi fraţi care au fost pe lista de
urmărire a teroriştilor timp de trei ani.

Dar în acea vară, au aflat 
doar că Cherif cumpăra

adidaşi falşi din China,

aşa că a sugerat o schimbare
de la extremism

în ceea ce a fost considerat
o mică infracţiune.

Ameninţarea dispăruse.

Şapte luni mai rârziu,

cei doi fraţi au intrat în birourile
publicaţiei Charlie Hebdo

şi au omorât 12 oameni, au rănit 11,

cu arme din veniturile acelor falsuri.

Deci, indiferent ce credeţi, nu este
o problemă ce se întâmplă în China.

Se întâmplă chiar aici.

Şi Parisul nu este unic.

Zece ani mai devreme, în 2004,
191 de oameni şi-au pierdut viaţa

când un tren în Madrid a fost bombardat.

Atacul a fost parţial finanţat 
din vânzarea CD-urilor piratate în SUA.

Doi ani în urmă, 
un manual de formare al Al Qaeda

recomanda explicit vânzarea de falsuri

ca o modalitate bună de susţinere
a celulelor teroriste.

Dar în ciuda acestor dovezi
care leagă terorismul şi contrafacerea,

continuăm să le cumpărăm,
sporind cererea

până în punctul 
unde există un magazin în Turcia

care se numeşte
„Iubesc Falsurile Originale”.

Şi sunt turişti postând
fotografii pe TripAdvisor,

oferindu-le recenzii de cinci stele.

Dar ar fi mers aceiaşi turişti
într-un magazin

care se numeşte „Iubesc Pastilele Viagra
False Originale”

sau „Iubesc cu Adevărat
Finanţarea Terorismului”?

Mă îndoiesc.

Mulţi dintre noi cred
că suntem neajutoraţi

împotriva crimei organizate
şi a terorismului,

că nu putem face nimic
cu privire la următorul atac,

dar eu cred că puteţi.

Puteţi prin a deveni investigatori.

Modul în care dezmembrăm aceste reţele
e de a le reduce finanţarea,

ceea ce înseamnă reducerea cererii

şi schimbarea acestei idei
că este o crimă fără victime.

Să identificăm cu toţii falsificatorii,

şi să nu le dăm bani.

Deci, iată câteva sfaturi
de la un investigator la altul

pentru a începe.

Numărul unu:

aici este un site tipic de contrafacere.

Priviți adresa.

Dacă căutați ochelari de soare
sau lentile de cameră, să spunem,

şi întâlniţi un site precum
medical-insurance-bankruptcy.com,

începeţi să deveniţi suspicioşi.

(Râsete)

Falsificatorii înregistrează
domenii expirate

ca un mod de a păstra
rangul paginii vechi pe Google.

Numărul doi:

strigă site-ul la tine
că totul este 100% autentic,

dar totuşi dându-vă 75%
reducere la ultima colecţie?

Căutaţi cuvine precum „master copy”,

„surplus în stoc ”, „direct din fabrică”.

Ar putea să scrie totul în Comic Sans,
este o glumă aşa de mare.

(Râsete)

Numărul trei:

dacă ajungeţi la pagina de verificare,

şi nu vedeţi „https"
sau un simbol de lacăt lângă URL,

ar trebui să vă gândiţi
să închideţi pagina,

pentru că acestea indică
securitate activă

care păstrează în siguranţă
informaţiile personale şi ale cardului.

OK, ultimul:

vânaţi pagina de contact.

Dacă găsiţi doar o formă de web generică,

fără nume de companie, număr de telefon
adresă de mail, adresă poştală -

asta e, cazul închis.

Ai găsit un contrabandist.

Din păcate, va trebui să revii la Google

şi să vă începeţi căutarea din nou,

dar nu ai fost păcălit,
ceea ce e un lucru bun.

Cum ar spune cel mai faimos
detectiv ficțional din lume,

„Watson, jocul e în plină acțiune".

Numai de data asta,
prietenii mei investigatori,

jocul este dureros de real.

Deci data viitoare când cumpăraţi online,

sau oriunde ar fi,

uitaţi-vă atent, puneţi-vă întrebări,
şi întrebaţi-vă

înainte de a plăti 
sau a apăsa pe „Cumpără”:

„Sunt sigur că este real?”

Spune-i prietenului tău care cumpără
ceasuri contrafăcute

că poate ar fi adus următorul
atac mai aproape cu o zi.

Şi dacă vezi un anunţ
pe Instagram pentru falsuri,

nu treceţi peste el,

reportaţi-l platformei ca o înşelătorie.

Să facem lumină asupra
forţelor întunecate ale contrafacerii

care se ascund la vedere.

Aşa că vă rog, răspândiţi cuvântul
şi nu vă opriţi din a investiga.

Mulţumesc.

(Aplauze)