Auziți ceva?

Nu este nimic.

Ceea ce eu, ca prezentator 
la conferința de azi,

am pentru dumneavoastră.

Nu am nimic.

Nada.

Zip.

Zilch.

Zippo.

Nimic inteligent. Nimic interesant.

Nici măcar ceva studiat cât de cât.

Nu am absolut nimic de spus.

Și totuși, prin maniera mea de prezentare,
voi lăsa impresia că am.

Ca și când ceea ce spun e genial.

Și poate, mai știi, 
o să vi se pară că ați învățat ceva.

Voi începe cu începutul.

Voi face o groază de gesturi.

Voi gesticula cu mâna dreaptă,
și voi gesticula cu mâna stângă.

Îmi voi potrivi ochelarii.

Apoi o să vă pun tuturor o întrebare.

Prin ridicare de mâini, câți ați mai fost
întrebați ceva vreodată?

(Râsete)

OK, grozav, văd câteva mâini.

Repet, n-am nimic de spus.

Acum voi reacționa și voi pretinde

că vă spun o întâmplare personală.

Ceva ca să risipesc încordarea.

Ceva prin care să par simpatic.

Ceva oarecum jenant.

Iar voi veți scoate un „Aaa...”

A mers. Chiar s-a întâmplat.

(Râsete)

Iar acum voi lărgi perspectiva.

Voi gesticula.

Am s-o dau pe intelectual.

Am s-ajung la acest individ.

Acum, ce-a făcut omul ăsta 
a fost important, sunt sigur.

(Râsete)

Dar eu personal,
n-am idee cine este.

Simplu, am căutat pe Google
imagini pentru „om de știință”.

(Râsete)

Iar acum, aș dori să par 
că spun chestii importante,

că aduc un argument,

inspirându-vă să vă schimbați viața,
când în realitate,

sunt doar

eu...

trăgând...

de timp...

Dacă nu mă credeți,
să ne uităm la cifre.

Asta se întâmplă chiar acum.

Numărul de prezentări pe care-l dau e 1.

Date interesante împărtășite pân-acum

în susnumita prezentare: 0.

Înălțimea mea în țoli este 70,5.
Remarcați acel 0,5.

2 x 6 = 12

Și interesant,
6 x 2 fac tot 12.

Asta-i mate.

352 are trei cifre.

1,2,3,4,5 și imediat după
avem 6,7,8,9,10.

Ca umplutură,

vă mai dau câteva numere,

ăăă... 18.

237,

5601,

2.6 milioane,

4,

4,

24. Uluitor.

(Râsete)

Astea-s numere reale, toate.

Și în continuare,
să ne uităm la niște grafice.

Dacă priviți această diagramă,
veți vedea

că majoritatea depășește 
cu mult minoritatea.

Toată lumea vede? Tare, nu-i așa?

Și să ne uităm la această figură cu bare,

indică date la fel de irelevante.

Fac asta pentru că vreau să las impresia

că mi-am făcut tema.

Dac-ați privi asta pe Youtube,
cu sunetul oprit,

ați crede: „Ah, OK,
tipul ăsta știe ce vorbește.”

Dar nu știu.

Mă poticnesc. Mă panichez.
N-am nimic de spus.

Sunt un adevărat impostor.

Dar știți ceva?

Mi s-a oferit să vorbesc la TED.

Și la naiba dacă n-o s-o fac.

(Râsete)

Acum, dacă priviți în spatele meu,

astea-s doar cuvinte, vag asociate
cu poze ce te pun pe gânduri.

Voi arăta către ele
de parc-aș folosi cu folos

atât timpul meu cât și al vostru.

dar în realitate, jumătate din ele
n-am idee ce reprezintă.

Iar pe măsură ce continui,
voi începe să spun baliverne.

Ua-du-ua, gaba-gaba.

Curcan, gură și-o gură.

Chip, trip, câinele meu Skip.

Rip it și dip it, Richard.

Sunt un itty-bitty baby bopper.

Și mi-e foame-n stomăcel.

Brad Pitt, Uma Thurman.

Nume, lucruri.

Vorbe, vorbe, și încă ceva lucruri.

Vedeți? 
Pare că ar avea logică.

Poate, poate,

mă îndrept 
spre o concluzie satisfăcătoare.

La urma urmei, 
gesticulez de parc-aș face-o.

Mă plimb, măresc intensitatea,

îmi dau jos ochelarii,
care, apropos, sunt rame goale.

(Râsete)

Îi port să par deștept.

chiar dacă vederea mi-e perfectă.

Și voi încetini puțin.

Voi coborî tonul.

Voi da impresia că ajung undeva.

Și ce-ar fi dac-aș reuși?

(Râsete)

Uimitor? Nu-i așa? Ce poți să faci?

Viața-i un roller coaster.

Știți, dac-ar fi să rămâneți cu ceva,

aș dori să reflectați
la ce-ați auzit la-nceput.

Și-aș dori să reflectați
la ce auziți acum.

Pentru că n-a fost nimic,

și tot nu-i nimic. Reflectați.

Sau nu, și-așa-i bine.

Iar acum, am să-ncep să tac.

Mulțumesc.

(Aplauze)