Mulțumesc! Deci... Aseară, stând în apartamentul bunei mele prietene, Nuriel, care a vorbit și ea azi, îmi repetam discursul. A ieșit groaznic. Mulțimile de oameni, reflectoarele și prea multe energii mă sperie îngrozitor. Așadar, după cum vă puteți imagina, acesta nu este habitatul meu natural. Dar sunt cu adevărat bucuroasă să mă aflu azi aici, chiar dacă am încercat să evit a mă afla azi pe scenă. Deoarece am ceva de spus, iar acest ceva este important. Sunt Laura, sunt designer și director de artă, dar, înainte de toate, sunt o persoană hipersensibilă. Așadar, ce înseamnă a fi hipersensibil? Bineînțeles că suntem cu toții sensibili. Cu toții avem uneori o proastă dispoziție, trecem prin despărțiri și așa mai departe. Dar pentru mine, care sunt o persoană hipersensibilă, este de 10 ori mai greu. Persoanele hipersensibile, femei și bărbați deopotrivă, au o trăsătură genetică moștenită, procesând diferit informația senzorială. Tot ceea ce auzim, atingem, mirosim sau simțim ne afectează în fiecare zi din viața noastră. Să începem cu povestea mea. În copilărie am fost mereu etichetată drept timidă, nerăbdătoare, nevrotică, chiar și dramatică, rece și Dumnezeu mai știe cum. Am fost, cum se spune, un copil foarte timid, mereu rugată să mă adun sau să-mi fac curaj. Când am rugat-o pe mama să-mi spună ce fel de copil am fost, mi-a zis: „Știi ce, puișor? Ai fost întotdeauna un copil liniștit, dar și puțin ciudat.” (Râsete) Iată, asta sunt eu... ieri. Nu, glumesc! La grădiniță, mă găseai întotdeauna în ultimul colț, cu tone de hârtie și creioane în jur, desenând ore în șir. Nu vorbeam prea mult cu alți copii sau oameni, ci îmi cream o mică bulă, care mă proteja de lumea din exterior, care era pe vremea aceea la fel de copleșitoare ca azi. Singura diferență e că, azi, am învățat să accept, să deschid brațele chiar mai mult pentru ceva ce nu poate fi schimbat prin forță, ceva ce a devenit superputerea mea, și anume: hipersensibilitatea. Azi, vreau să vă împărtășesc cum să acceptați sensibilitatea. Nu doar în interior, ci și între prieteni, apropiați și în familie, astfel încât să creăm un mediu benefic pentru ambele părți. Să începem de aici: Îmbrățișează-ți empatia! Empatia este abilitatea de a simți trăirile celorlalți și stări de spirit. Oamenii hipersensibili pot deveni super afectați de dispoziția celorlalți. Atât de tare încât ne întristăm când ceilalți sunt triști, ne entuziasmăm când ceilalți sunt entuziasmați. Dar, bineînțeles, asta ne obosește și devenim nu „slabi”, ci extenuați. De aceea timpul de odihnă este esențial. Ca să ai destul timp pentru tine, mai ales într-un mediu foarte confuz, trebuie să-ți furi din timp pentru a te odihni. Eu, spre exemplu, dorm între 10 și 12 ore pe zi. Ați putea crede că e o nebunie, iar eu vă voi spune că e minunat. Iubesc să dorm și e cu adevărat bine. Când mi-am înființat compania, la vârsta de 20 de ani, am fost, bineînțeles, copleșită, după cum puteți vedea și acum, dar și nesigură cum să mă ocup de toate și dacă fac ce trebuie. Habar nu aveam cum să construiesc un studio sau despre finanțe. Să fim serioși, cine știe toate astea la 20 de ani?! Dar mi-am dat seama repede că nu are sens să alerg după ceva irealizabil. Adică să nu mai fiu atât de sensibilă. Mi-am verificat programul de lucru și am decis să muncesc în ritmul meu. Mi-am creat o nouă bulă sau poate doar am extins-o pe cea existentă, în care trăisem, și care a devenit acum atelierul meu. Nu este doar apartamentul meu, ci și studioul meu, unde lucrez, dorm, mănânc, în care primesc prieteni, clienți și pe toată lumea. Dar... De asemenea, trebuie să... Vedeți? Asta se întâmplă când ești copleșit de emoții. (Râsete) Trebuie să ai grijă de locuința ta, de bula ta, ca de tine însuți. Pentru că energiile eliberate se vor întoarce asupra ta, afectându-te. De ce oamenii hipersensibili pot fi buni lideri? Poate vă simțiți la fel chiar acum, poate vă identificați cu mine, vă pot spune că asta e de bine, pentru că noi observăm totul. Pentru mine, cititul unei cărți poate deveni teribil de greu. Într-o încăpere cufundată în liniște, pot auzi până și căderea prafului. Trebuie să ascult muzică dacă citesc sau lucrez, altfel aș înnebuni. Am nevoie de o încăpere în care să mă pot retrage, am nevoie de o echipă bună în jurul meu, cu energii pozitive, ca să nu mă simt... groaznic. Și asta se aplică și în cazul clienților mei. Așa că încerc să-mi întâlnesc clienții înainte de a lucra cu ei, pentru a-i cunoaște și pentru a le simți energia. Astfel, dacă am un sentiment neplăcut după întâlnire, dacă plec zicându-mi: „Nu știu, ceva nu funcționează”, nu accept oferta lor. Pentru că am învățat pe calea cea grea că dacă încerci să obții ceva ce nu e menit să funcționeze te distruge pe dinăuntru, mai ales dacă ești hipersensibil. Așadar, alocați-vă timp pentru odihnă. Fie că alegeți să dormiți, să călătoriți sau doar ieșiți în oraș. Iată un aspect concret: nu toți oamenii hipersensibili sunt introvertiți. De fapt, 30% dintre oamenii hipersensibili, ceea ce înseamnă... Deci toți oamenii hipersensibili sunt... 1,4 milioane de oameni din întreaga lume sunt hipersensibili, dar 30% dintre ei sunt extrovertiți. Eu sunt un amestec, bănuiesc. Pentru că iubesc să ies în oraș, iubesc să vorbesc cu oamenii, dar sunt și foarte emoționată uneori. Hai să ne imaginăm o lume în care hipersensibilitatea este agreată, în care nu trebuie să pretinzi că ești dur sau să te simți inferior în fața clienților, a familiei sau a prietenilor, ci o lume în care să ne prețuim reciproc, să fim buni și înțelegători. Vreau ca, într-o bună zi, elevii să învețe la școală despre trăsăturile lor, pentru a putea accepta să fie sensibili fără a se simți „defecți”, așa cum m-am simțit eu. Pentru că sunt hipersensibilă, și aceasta este superputerea mea. Mulțumesc! (Aplauze)