Ca fotografă și femeie arabă,
am găsit întotdeauna suficientă inspirație
pentru proiectele mele
de experiență personală.
Pasiunea pentru dezvoltarea cunoștințelor,
care mi-a permis să depășesc obstacolele
din calea mea spre o viață mai bună,
a fost motivația proiectului meu
„Eu citesc, eu scriu”.
Motivată de propria experiență,
deoarece inițial nu mi s-a permis
să urmez studii superioare,
m-am hotărât să explorez
și să investighez poveștile altor femei
care și-au schimbat viața educându-se,
expunând și criticând în același timp
obstacolele cu care se confruntă.
Am analizat o varietate de subiecte
legate de educația femeilor,
ținând seama de diferențele
dintre țările arabe
datorate factorilor
sociali și economici.
Subiectele includ analfabetismul feminin,
foarte răspândit în regiune,
reformele din educație, programele
împotriva renunțării la studii
și activismul politic
în rândul studenților.
Când am început acest proiect
nu a fost ușor să conving
femeile să participe.
Doar după ce le-am explicat
că poveștile lor ar putea
influența viețile altor femei,
că ar putea să-i inspire pe alții
din propria lor comunitate,
au fost de acord.
Căutând o abordare bazată
pe colaborare și introspecție,
le-am cerut să pună
propriile lor cuvinte și idei
pe fotografii cu propria lor imagine.
Aceste fotografii au fost apoi
distribuite în sălile de clasă,
și au inspirat și motivat alte femei
care treceau prin probleme
și situații similare.
Aisha, o profesoară din Yemen, a scris:
„Vreau să am o educație
ca să fiu independentă
și să nu depind de bărbați mereu”.
Una dintre primele femei cu care am vorbit
a fost Umm El-Saad, din Egipt.
Când ne-am cunoscut,
de-abia putea să-și scrie numele.
A participat la un program
de alfabetizare de nouă luni
organizat de un ONG local,
în suburbiile din Cairo.
Câteva luni mai târziu, glumea că soțul ei
a amenințat-o că o va scoate de la curs,
când aflase că soția sa,
acum tobă de carte,
îi citea mesajele text de pe mobil.
(Râsete)
Obraznică, Umm El-Saad.
Evident, Umm El-Saad nu a urmat
cursurile pentru asta.
Am văzut cât de mult vroia
să preia controlul activităților zilnice,
asupra micilor detalii
cărora nu le dăm atenție,
de la număratul banilor la piață
până la a-i ajuta pe copii la teme.
În ciuda sărăciei sale
și a mentalității comunității sale,
care nu apreciază educația femeilor,
Umm El-Saad, împreună
cu colegele sale din Egipt,
tânjea să învețe să citească și să scrie.
În Tunisia, am întâlnit-o pe Asma,
una dintre cele patru femei activiste
pe care le-am intervievat.
Studentă de inginerie biomedicală,
este foarte activă în rețelele sociale.
În ceea ce privește țara sa, unde e
prețuită așa-numita Primăvară arabă,
mi-a spus: „Întotdeauna am visat
să descopăr o bacterie nouă;
acum, după revoluție,
avem una nouă în fiecare zi.”
Asma se referea la proliferarea
fundamentalismului religios în regiune
care este un alt obstacol,
în special pentru femei.
Dintre toate femeile
pe care le-am întâlnit, Fayza din Yemen
a fost cea care m-a impresionat
cel mai mult.
Fayza a fost forțată să lase școala
la opt ani și să se căsătorească.
Acea căsătorie a durat un an.
La paisprezece ani a devenit
a treia soție a unui sexagenar,
iar la 18 ani era deja
divorțată și cu trei copii.
În ciuda sărăciei sale,
și a statutului ei social de divorțată,
într-o societate ultra-conservatoare,
și a părințiilor ei care erau împotriva
deciziei de a se întoarce la școală,
Fayza a înțeles că singura cale
de a-și controla
propria viață este educația.
Astăzi, are 26 de ani.
A primit un ajutor de la un ONG local
pentru a-și plăti
studiile la universitate.
Scopul său e să-și găsească
un loc de muncă, o chirie
și să-și aducă copiii înapoi.
Țările arabe trec prin schimbări uriașe
iar dificultățile cu care se confruntă
femeile sunt copleșitoare.
La fel ca femeile
pe care le-am fotografiat,
a trebuit să depășesc multe obstacole
ca să devin fotografa care sunt astăzi,
și am auzit mulți oameni spunându-mi
ce pot și ce nu pot să fac.
Umm El-Saad, Asma, Fayza și
multe alte femei din întreaga lume arabă
ne-au arătat că e posibil să depășim
obstacole prin educație,
care este calea cea mai bună
pentru un viitor mai bun.
Aș dori să închei citând-o pe Yasmine,
una dintre cele patru activiste
pe care le-am intervievat în Tunisia.
Yasmine a scris:
„Pune-ți convingerile
sub semnul întrebării.
Fii cine vrei tu să fii,
nu cine vor ei să fii.
Nu accepta sclavia lor,
mama ta te-a născut liberă."
Mulțumesc.
(Aplauze)