-Bună, sunt Valerie Lapointe și sunt
o artistă povestitoare la Pixar.
O să fiu ghidul primei tale
lecții despre povestire,
realizată pentru a te introduce
în modul în care spunem povești la Pixar.
Pe parcursul următoarelor 6 lecții
vei avea șansa să îți
creezi propriile povești
și vei ajunge de la o simplă idee
la storyboards ca cele pe
care le folosim la Pixar.
Fiecare lecție conține artiști
povestitori care
împărtășesc idei despre
procesul de dezvoltare a poveștilor.
- Mă numesc Domee Shi și sunt
un artist povestitor.
- Bună, sunt Sanjay Patel.
Sunt animator și artist în storyboards.
- Sunt Kristen Lester.
Sunt artistă în storyboards.
-Bună, mă numesc Mark Andrews și
sunt unul dintre directorii de la
Pixar Animation Studios.
Scopul acestui video e să îți amintească
că eşti deja un povestitor.
E ceva ce facem în mod natural
şi începem de când suntem copii.
Pentru început, hai să ascultăm cum
povestitorii de la Pixar au început
să îşi spună propriile poveşti.
- În parc unde îţi imaginezi
propriile poveşti sau în curtea din spate
unde construieşti propria ta lume.
De atunci am început să desenez
propriile benzi desenate
şi minţeam că sunt bolnav ca
să nu merg la şcoală
doar ca să pot să-mi continui
desenele şi poveştile.
- Luam un desen cu
Betty şi Veronica din benzile desenate
şi îl trasam, după care desenam
haine pe ele, şi am creat acest lucru
numit Betty and Veronica Fashions.
Undeva în subsolul casei mamei există
mii şi mii de astfel
de desene cu Betty şi Veronica.
- Acele postere pe post de temă
ale profesoarei de desen pe tot
parcursul anilor de liceu,
mereu erau despre o parte
a istoriei Americii, deci această idee
de a prezenta
istoria Americii prin
intermediul artei vizuale
a fost prima cale
în exprimarea poveştilor printr-o imagine.
- Când eram foarte tânără
făceam desene pe care
mai apoi le arătam oamenilor
şi ei reacţionau, şi asta îmi
plăcea foarte mult.
Adică îmi plăceau aşa de mult
reacţiile
oamenilor la desene şi poveştile mele,
şi voiam mai multe reacţii
de-ale lor
încât desenam din ce în ce mai mult.
- Trebuie să spun că,
pe parcursul vieţii mele,
nu am avut nicio inspiraţie,
eram cea mai
banală persoană, întotdeauna
am crezut că artiştii
trebuie să aibă aceste izvoare de idei,
un număr nesfârşit de ele, şi eu
nu aveam nici măcar una.
- Toate poveştile şi ideile mele
provin din propria viaţă.
Mă gândesc la lucrurile care
mi s-au întâmplat,
precum când a fost ultima
dată când am fost fericită?
Ultima dată când am fost foarte tristă?
Dar ultima dată când am plâns
sau eram extrem de nervoasă?
- Majoritatea poveştilor mele provin din
propriile experienţe, şi cred că
există o piatră de hotar care
este foarte importantă
pentru un povestitor pentru
că ne face oneşti.
Nu doar adun tot felul de idei
şi le combin şi aceea este povestea.
Nu există nicio poveste gata făcută.
- O cale este să mă gândesc îndelung la
trăirile mele din viaţă şi
momente în care consider că
am simţit epifanie,
am căpătat un fel de înţelegere
sau am învăţat ceva ce cred
că este foarte important să
împart cu restul lumii.
Cred că acelea sunt poveştile
care sunt distractive pentru că
pot proveni doar din experienţa personală.
Nimeni nu poate avea
aceeaşi perspectivă
pentru că nu au trăit o
viaţă identică cu a ta.
- Două persoane nu pot
trăi viaţa în acelaşi fel,
deci nu pot spune
o poveste în acelaşi fel.
Gândeşte asta ca pe o superputere
pe care toţi o avem,
perspectiva ta unică.
Doar tu vezi lumea în felul acesta.
Acum vreau să te gândeşti
la o amintire a ta.
Poate să fie cea mai
stânjenitoare amintire,
una înfricoşătoare sau un
moment în care ai fost foarte surprins.
Orice ar fi, este o trăire pe care
ţi-o aminteşti clar.
În acest prim exerciţiu vei avea
şansa să îţi exprimi această amintire
în moduri diferite.