Descoperirea structurii ADN-ului
a fost una din cele mai importante
realizări ale secolului trecut,
de fapt din istoria omenirii.
Faimosul helix dublu
e aproape sinonim cu Watson and Crick,
doi dintre cercetătorii care au câștigat
Premiul Nobel pentru descoperirea sa.
Dar există și un alt nume
pe care poate îl cunoașteți,
Rosalind Franklin.
Probabil ați auzit că informațiile sale
au susținut idea genială
a lui Watson și Crick
sau că era un om de știință
îmbrăcat modest și beligerant,
precum a descris-o Watson
în „Helixul dublu”.
Dar datorită biografilor lui Franklin,
care i-au cercetat viața
și i-au intervievat apropiații,
acum știm că acea relatare
e departe de adevăr,
iar contribuțiile ei științifice
au fost minimalizate.
Haideți să auzim povestea reală.
Rosalind Elsie Franklin s-a născut
în Londra, în anul 1920.
Își dorea să devină om de știință
chiar din adolescență,
o carieră neobișnuită și nu prea ușoară
pentru fete în acele timpuri.
Dar ea a excelat în știință oricum.
Câștigase o bursă la Cambridge
pentru a studia chimia,
unde și-a obținut doctoratul,
iar apoi a efectuat o cercetare
despre structura cărbunelui
ce a dus la îmbunătățirea măștilor de gaz
pentru britanici
în al Doilea Război Mondial.
În 1951, a intrat la King's College
pentru a utiliza tehnica razelor X
în studierea structurii ADN-ului,
unul din cele mai discutate
subiecte din știință pe atunci.
Franklin și-a îmbunătățit laboratorul
de raze X și s-a pus pe muncă,
îndreptând razele X de mare energie
spre micile cristale de ADN.
Însă cultura academică de atunci
nu privea cu ochi buni femeile,
iar Franklin era izolată de colegii săi.
Ea intrase în conflict cu Maurice Wilkins,
un coleg de laborator
ce o considera pe Franklin asistenta sa.
Însă Franklin a continuat să muncească,
iar în 1952 a obținut „fotografia 51”,
cea mai faimoasă radiografie a ADN-ului.
Obținerea imaginii a necesitat 100 de ore,
iar calculele necesare pentru analiză
ar putea dura un an.
Între timp, biologul american James Watson
și fizicianul britanic Francis Crick
erau și ei în căutarea
structurii ADN-ului.
Fără ca Franklin să ştie,
Wilkins a luat „fotografia 51”
și le-a arătat-o lui Watson și Crick.
Fără a calcula poziția exactă
a fiecărui atom,
ei au efectuat o analiză rapidă
a informației lui Franklin
și au utilizat-o pentru a construi
câteva structuri posibile.
Într-un final, au găsit-o pe cea corectă.
ADN-ul e compus din două
catene elicoidale,
una opusă celeilalte cu bazele în mijloc
precum treptele unei scări.
Watson și Crick au publicat modelul
în luna aprilie a anului 1953.
Între timp,
Franklin își terminase calculele,
ajunse la aceeași concluzie
și își trimise propriul manuscris.
Jurnalul publicase împreună
cele două manuscrise,
însă pe cel al lui Franklin
l-au pus la sfârșit,
lăsând impresia că experimentele ei
erau doar o confirmare a descoperirii
și nu o sursă de inspirație.
Însă Franklin deja încetase
munca asupra ADN-ului
și murise de cancer în 1958,
neștiind că Watson și Crick
văzuseră fotografiile sale.
Watson, Crick și Wilkins au primit
Premiul Nobel în 1962
pentru descoperirea ADN-ului.
Adesea se spune că Franklin
ar fi primit Premiul Nobel
dacă acesta s-ar fi putut decernat postum.
De fapt, e posibil
să-l fi putut câștiga de două ori.
Munca sa asupra structurii virusurilor
i-a adus premiul unui coleg în 1982.
E timpul să spunem povestea
unei femei curajoase
care s-a luptat cu sexismul din știință
și a cărei munci a revoluționat
medicina, biologia și agricultura.
E timpul să o onorăm
pe Rosalind Elsie Franklin,
mama necunoscută a helixului dublu.