1 00:00:01,540 --> 00:00:04,940 Încep așa: acum câţiva ani m-a sunat o organizatoare de evenimente, 2 00:00:04,940 --> 00:00:07,200 pentru că urma să ţin un discurs şi mi-a spus: 3 00:00:07,270 --> 00:00:12,220 „Mă chinui să-mi dau seama cum să te descriu în anunţ.” 4 00:00:12,220 --> 00:00:16,300 „De ce te chinui?”, am întrebat. „Te-am văzut vorbind şi 5 00:00:16,300 --> 00:00:22,090 te-aş numi cercetător, dar atunci n-ar mai veni nimeni, pentru că ar crede 6 00:00:22,090 --> 00:00:24,160 că eşti plictisitoare şi neinteresantă.” 7 00:00:24,160 --> 00:00:26,230 (Râsete) 8 00:00:26,230 --> 00:00:28,300 „Bine”, am spus. 9 00:00:28,300 --> 00:00:30,960 „Dar mi-a plăcut la discursul tău că povesteşti captivant, 10 00:00:31,000 --> 00:00:34,000 aşa că te voi numi povestitoare.” 11 00:00:34,000 --> 00:00:38,370 Evident că partea academică nesigură din mine a reacţionat: 12 00:00:38,370 --> 00:00:42,170 „Cum mă vei numi?” „Te voi numi povestitoare.” 13 00:00:42,170 --> 00:00:45,433 „De ce nu spiriduşa fermecată?”, m-am gândit. 14 00:00:45,433 --> 00:00:48,696 (Râsete) 15 00:00:48,696 --> 00:00:51,960 „Stai să mă gândesc puţin”, am spus. 16 00:00:51,960 --> 00:00:55,450 Mi-am căutat în adâncuri curajul şi m-am gândit: 17 00:00:55,450 --> 00:01:00,190 sunt o povestitoare, cercetător calitativ, adun poveşti. Asta fac. 18 00:01:01,000 --> 00:01:04,000 Poate că poveştile sunt informaţii cu un suflet 19 00:01:04,000 --> 00:01:06,850 şi poate sunt doar o povestitoare, aşa că i-am spus: 20 00:01:06,850 --> 00:01:10,980 „Ştii ce? De ce nu spui că sunt cercetător-povestitor?” 21 00:01:11,000 --> 00:01:15,196 La care ea: „Ha ha, nu există aşa ceva!” 22 00:01:15,196 --> 00:01:17,032 (Râsete) 23 00:01:17,032 --> 00:01:20,050 Aşa că-s cercetător-povestitor şi azi vă voi spune 24 00:01:20,050 --> 00:01:22,310 – că tot vorbeam de extinderea percepţiei – 25 00:01:22,310 --> 00:01:26,310 vă voi spune câteva poveşti despre o parte a cercetării mele 26 00:01:27,000 --> 00:01:31,260 care mi-a lărgit fundamental orizontul şi a schimbat realmente 27 00:01:31,260 --> 00:01:34,810 modul în care trăiesc, iubesc, muncesc şi-mi cresc copiii. 28 00:01:35,000 --> 00:01:37,000 Aici începe povestea mea. 29 00:01:37,000 --> 00:01:41,300 Când eram o tânără cercetătoare, doctorand în primul an, 30 00:01:41,300 --> 00:01:44,150 am avut un profesor la cercetare care ne-a spus: 31 00:01:44,150 --> 00:01:49,000 „Treaba stă în felul următor: ce nu poţi măsura, nu există.” 32 00:01:49,620 --> 00:01:55,310 Am crezut că mă păcăleşte: „Serios?” „Da, categoric!”, mi-a răspuns. 33 00:01:55,630 --> 00:01:59,950 Înţelegeţi că aveam diplomă în asistenţă socială, aveam și master 34 00:01:59,950 --> 00:02:01,720 şi lucram la un doctorat în asistenţă socială. 35 00:02:01,720 --> 00:02:06,760 Întreaga carieră fusesem înconjurată de oameni cu următorul crez: 36 00:02:06,760 --> 00:02:10,000 „Viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o.” 37 00:02:10,000 --> 00:02:15,630 Iar crezul meu e: „Viaţa e întortocheată, aşa că fă curat, organizeaz-o 38 00:02:15,630 --> 00:02:18,363 şi pune-o într-o cutie compartimentată.” 39 00:02:18,363 --> 00:02:20,386 (Râsete) 40 00:02:20,386 --> 00:02:24,970 Iar eu îmi găsisem chemarea, cariera care să mă poarte... 41 00:02:25,000 --> 00:02:28,000 De fapt se spune adesea în asistenţa socială: 42 00:02:28,000 --> 00:02:31,000 „Scufundă-te în neplăcerile muncii.” 43 00:02:31,000 --> 00:02:32,456 Dar eu sunt genul: 44 00:02:32,456 --> 00:02:36,002 „Dă-i în cap disconfortului, dă-l din drum şi ia doar 10.” 45 00:02:36,002 --> 00:02:38,130 Asta era mantra mea. 46 00:02:39,000 --> 00:02:43,940 Eram foarte încântată: asta e cariera potrivită pentru mine, 47 00:02:44,000 --> 00:02:47,000 pentru că mă interesează subiecte întortocheate 48 00:02:47,000 --> 00:02:51,340 pe care vreau să le pot descurca. Vreau să le înţeleg. 49 00:02:51,340 --> 00:02:54,960 Vreau să disec aceste lucruri care ştiu că-s importante 50 00:02:55,000 --> 00:02:57,690 şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor. 51 00:02:57,690 --> 00:03:03,830 Am început cu relaţiile, pentru că după 10 ani de asistenţă socială, 52 00:03:03,830 --> 00:03:08,120 înțelegi că relaţiile sunt motivul pentru care existăm. 53 00:03:08,120 --> 00:03:13,470 Ele dau scop şi sens vieţilor noastre. Totul se reduce la ele. 54 00:03:13,470 --> 00:03:16,930 Fie că vorbeşti cu jurişti, cu cei de la boli mintale, 55 00:03:16,930 --> 00:03:19,060 de la abuzuri şi neglijenţă, din cadrul asistenţei sociale, 56 00:03:19,060 --> 00:03:23,280 ştim că relaţiile, capacitatea de a te simţi legat de cineva, 57 00:03:24,280 --> 00:03:27,960 – neurobiologic suntem construiţi aşa – e motivul pentru care suntem aici. 58 00:03:28,000 --> 00:03:31,000 De asta m-am gândit să încep cu legătura dintre oameni. 59 00:03:31,000 --> 00:03:37,890 Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef şi-ţi spune 37 de lucruri 60 00:03:37,890 --> 00:03:41,270 la care eşti grozav şi unul singur unde poţi face îmbunătăţiri? 61 00:03:41,270 --> 00:03:43,310 (Râsete) 62 00:03:43,540 --> 00:03:47,070 Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este? 63 00:03:47,070 --> 00:03:50,000 Cred că ăsta e motivul pentru care munca mi-a mers atât de bine: 64 00:03:50,000 --> 00:03:54,970 atunci când îi întrebi despre dragoste, oamenii îţi povestesc suferinţa. 65 00:03:55,000 --> 00:04:00,000 Când îi întrebi despre apartenenţă îţi spun cele mai dureroase experienţe 66 00:04:00,000 --> 00:04:02,000 despre cum e să fii exclus. 67 00:04:02,000 --> 00:04:06,970 Când i-am întrebat despre relaţii, mi-au povestit de ruperea lor. 68 00:04:07,000 --> 00:04:13,020 Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare, am dat peste un lucru nenumit, 69 00:04:13,020 --> 00:04:19,000 care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam. 70 00:04:19,000 --> 00:04:23,240 M-am retras din cercetare ca să-mi dau seama ce reprezenta. 71 00:04:24,000 --> 00:04:27,000 S-a dovedit a fi ruşinea. 72 00:04:27,000 --> 00:04:31,530 Ruşinea e uşor de privit ca teama de rupere a relaţiei. 73 00:04:31,530 --> 00:04:35,990 „E ceva legat de mine, pe care dacă l-ar şti sau vedea oamenii, 74 00:04:36,000 --> 00:04:39,800 nu voi mai fi demnă de o relaţie cu ei.” 75 00:04:39,800 --> 00:04:43,070 Vă pot spune despre ea că e universală, că toţi o simţim. 76 00:04:43,070 --> 00:04:48,100 Cei care nu simt ruşine n-au empatie sau capacitatea de a stabili legături. 77 00:04:48,100 --> 00:04:49,600 Nimeni nu vrea să vorbească de ea 78 00:04:49,600 --> 00:04:54,020 şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea cu atât mai mult o simţi. 79 00:04:54,020 --> 00:04:58,150 La baza acestei ruşini, a ideii „nu-s suficient de bun” 80 00:04:58,150 --> 00:05:01,930 – toţi ştim sentimentul: nu-s destul de imaculat, de slab, 81 00:05:02,010 --> 00:05:05,450 de bogat, de frumos, de deştept, de promovat –, 82 00:05:06,000 --> 00:05:11,393 la bază e o chinuitoare vulnerabilitate, 83 00:05:11,393 --> 00:05:15,686 ideea că, pentru ca relaţia să se creeze, 84 00:05:15,686 --> 00:05:19,390 trebuie să permitem să fim văzuţi cu adevărat. 85 00:05:20,630 --> 00:05:23,720 Ştiţi ce cred eu despre vulnerabilitate. O urăsc! 86 00:05:23,720 --> 00:05:28,220 M-am gândit că asta e şansa mea s-o înfrâng cu armele mele. 87 00:05:28,320 --> 00:05:33,800 O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea, chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi! 88 00:05:33,800 --> 00:05:36,000 O să-nţeleg cum funcţionează vulnerabilitatea 89 00:05:36,000 --> 00:05:39,000 şi o să i-o iau înainte. 90 00:05:39,000 --> 00:05:42,000 Eram pregătită şi foarte entuziasmată. 91 00:05:44,000 --> 00:05:47,043 Ştiţi că nu se va termina cu bine. 92 00:05:47,043 --> 00:05:49,546 (Râsete) 93 00:05:49,546 --> 00:05:51,000 Ştiţi asta! 94 00:05:51,000 --> 00:05:54,910 Aş putea să vă spun multe despre ruşine, dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi. 95 00:05:55,000 --> 00:05:58,000 Dar vă spun scurt la ce se reduce. 96 00:05:58,000 --> 00:06:01,000 E printre cele mai important lucruri pe care le-am învăţat, 97 00:06:01,000 --> 00:06:04,000 în deceniul petrecut cu acest studiu. 98 00:06:05,070 --> 00:06:12,150 Anul alocat s-a transformat în 6 ani, mii de poveşti, sute de interviuri lungi 99 00:06:12,150 --> 00:06:13,340 şi grupuri tematice. 100 00:06:13,340 --> 00:06:17,970 Au început să-mi trimită pagini din jurnalele lor, poveştile lor, 101 00:06:18,000 --> 00:06:21,880 mii de piese de informaţie, în 6 ani. 102 00:06:21,880 --> 00:06:26,970 I-am cam dat de cap. Am înţeles ce e ruşinea şi cum funcţionează. 103 00:06:27,000 --> 00:06:33,950 Am scris o carte, am publicat o teorie, dar ceva nu era în regulă. 104 00:06:34,000 --> 00:06:37,990 E vorba de faptul că dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi 105 00:06:38,000 --> 00:06:44,800 şi i-aş împărţi în oameni care au sentimentul propriei valori 106 00:06:44,800 --> 00:06:47,850 – la asta se reduce: la sentimentul valorii de sine, 107 00:06:48,000 --> 00:06:51,000 aceştia simt puternic iubirea şi ataşamentul – 108 00:06:51,000 --> 00:06:56,010 şi oameni care se chinuie să-l aibă, care se întreabă dacă-s destul de buni. 109 00:06:56,010 --> 00:07:00,930 E o singură variabilă care-i separă pe cei care simt puternic iubirea şi ataşamentul 110 00:07:01,000 --> 00:07:03,000 de cei care se luptă pentru asta. 111 00:07:03,000 --> 00:07:06,940 Cei care simt puternic iubirea şi ataşamentul 112 00:07:07,000 --> 00:07:11,200 cred că sunt demni să le primească. Atâta tot. 113 00:07:12,130 --> 00:07:14,660 Cred că merită aşa ceva. 114 00:07:15,000 --> 00:07:17,910 Pentru mine partea grea 115 00:07:17,970 --> 00:07:24,000 – ce ne împiedică să creăm relații, e teama că nu suntem demni de ele – 116 00:07:24,000 --> 00:07:28,940 era ceva ce, personal şi profesional, am simţit că trebuia să înţeleg mai bine. 117 00:07:29,000 --> 00:07:35,550 Aşa că am luat toate interviurile unde era autoapreciere, 118 00:07:35,550 --> 00:07:40,000 unde oamenii trăiau cu acel sentiment, şi le-am analizat doar pe acelea. 119 00:07:40,000 --> 00:07:42,000 Ce aveau oamenii aceia în comun? 120 00:07:42,000 --> 00:07:46,890 Eu am o uşoară dependenţă de birotică, dar asta-i o altă prezentare. 121 00:07:47,000 --> 00:07:52,200 Aveam un dosar şi-un pix Sharpie şi mă gândeam: cum să numesc studiul? 122 00:07:52,200 --> 00:07:55,580 Primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost: cordiali. 123 00:07:56,000 --> 00:07:59,680 Aceştia sunt oameni deschişi, care din asta-şi trag seva: propria valoare. 124 00:07:59,680 --> 00:08:04,470 Am scris titlul pe dosar şi-am început să analizez datele. 125 00:08:04,470 --> 00:08:10,780 Într-o primă fază am parcurs tot, în 4 zile de analiză intensivă, 126 00:08:11,000 --> 00:08:14,000 am extras interviurile, am extras poveştile şi incidentele. 127 00:08:14,000 --> 00:08:17,000 Care-i tema? Care-i tiparul? 128 00:08:17,000 --> 00:08:20,000 Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş, 129 00:08:20,000 --> 00:08:23,000 pentru că mereu intru într-o stare de frenezie gen Jackson Pollock, 130 00:08:23,000 --> 00:08:27,990 în care scriu într-una, calată pe stilul meu de „cercetător”. 131 00:08:28,000 --> 00:08:30,000 Iată ce am aflat: 132 00:08:32,000 --> 00:08:35,690 au în comun curajul. 133 00:08:36,000 --> 00:08:39,000 Vreau să diferenţiez pentru voi curajul şi vitejia. 134 00:08:39,000 --> 00:08:43,220 Curajul, la originea sa, a pătruns în limba engleză 135 00:08:43,220 --> 00:08:46,000 din latinescul „cor”, care înseamnă „inimă”, 136 00:08:46,000 --> 00:08:51,030 şi definea persoanele care acţionează din toată inima. 137 00:08:51,030 --> 00:08:56,840 Aceşti oameni aveau curajul să fie imperfecţi. 138 00:08:58,000 --> 00:09:02,300 Aveau compasiunea necesară pentru a fi blânzi cu ei în primul rând, 139 00:09:02,300 --> 00:09:05,990 apoi şi cu ceilalţi, pentru că e dovedit că nu putem simţi compasiune pentru alţii 140 00:09:06,000 --> 00:09:09,000 dacă nu ne tratăm pe noi înşine cu blândeţe, 141 00:09:09,000 --> 00:09:11,000 şi, în cele din urmă, aveau o legătură. 142 00:09:11,000 --> 00:09:15,740 Şi – acum vine partea dificilă – ca rezultat al autenticităţii 143 00:09:16,000 --> 00:09:19,000 erau dispuşi să renunţe la cine credeau că trebuie să fie 144 00:09:19,000 --> 00:09:21,000 pentru a fi cine erau cu adevărat, 145 00:09:21,000 --> 00:09:25,920 ceea ce e obligatoriu pentru crearea legăturii. 146 00:09:28,000 --> 00:09:31,333 Mai aveau în comun următorul lucru: 147 00:09:31,333 --> 00:09:35,836 (Curaj, compasiune, legătură, vulnerabilitate.) 148 00:09:35,836 --> 00:09:38,000 acceptau complet vulnerabilitatea. 149 00:09:40,000 --> 00:09:44,000 Erau convinşi 150 00:09:44,000 --> 00:09:48,000 că ceea ce-i face vulnerabili, îi face frumoşi. 151 00:09:50,850 --> 00:09:54,290 Nu spuneau că vulnerabilitatea le e comodă, 152 00:09:54,290 --> 00:09:57,220 dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare, 153 00:09:57,220 --> 00:09:59,990 cum auzisem despre ruşine, în interviurile anterioare. 154 00:09:59,990 --> 00:10:02,500 Spuneau doar că e necesară. 155 00:10:03,000 --> 00:10:07,950 Vorbeau despre disponibilitatea de a spune primii „te iubesc”, 156 00:10:08,990 --> 00:10:14,260 despre disponibilitatea de a face ceva când nu ai nicio garanţie, 157 00:10:16,110 --> 00:10:20,000 despre disponibilitatea de a aştepta telefonul doctorului 158 00:10:20,000 --> 00:10:22,000 cu rezultatul mamografiei. 159 00:10:23,000 --> 00:10:28,000 Sunt dispuşi să investească într-o relaţie care s-ar putea să meargă sau nu. 160 00:10:29,000 --> 00:10:32,000 Erau convinşi că e ceva esenţial. 161 00:10:32,000 --> 00:10:35,000 Eu, personal, o consideram trădare. 162 00:10:35,290 --> 00:10:39,980 Nu puteam să cred că jurasem credinţă cercetării, 163 00:10:40,000 --> 00:10:43,510 care prin definiţie 164 00:10:43,510 --> 00:10:48,290 studiază fenomene special cu scopul de a le controla şi a face previziuni, 165 00:10:49,000 --> 00:10:54,300 iar acum misiunea mea de a controla şi prezice conchidea 166 00:10:54,300 --> 00:10:59,000 că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate, fără a o controla şi a prezice. 167 00:10:59,000 --> 00:11:02,410 Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă. 168 00:11:02,410 --> 00:11:06,370 (Râsete) 169 00:11:06,370 --> 00:11:09,000 Care arăta mai mult aşa. 170 00:11:09,000 --> 00:11:11,000 (Râsete) 171 00:11:11,000 --> 00:11:13,000 Chiar aşa a fost. 172 00:11:13,000 --> 00:11:16,390 Eu o numesc „cădere nervoasă”, terapeutul meu „trezire spirituală”. 173 00:11:16,450 --> 00:11:19,020 Trezire spirituală sună mai bine decât cădere nervoasă, 174 00:11:19,020 --> 00:11:21,000 dar vă asigur că a fost cădere nervoasă. 175 00:11:21,000 --> 00:11:23,910 A trebuit să las totul deoparte şi să-mi caut un terapeut. 176 00:11:23,910 --> 00:11:27,740 Afli cine eşti când îţi suni prietenii să le spui: 177 00:11:27,740 --> 00:11:31,450 „Cred că trebuie să mă consulte cineva. Ai vreo recomandare?” 178 00:11:32,000 --> 00:11:36,000 Vreo 5 prieteni mi-au zis: „Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!...” 179 00:11:36,000 --> 00:11:39,000 (Râsete) 180 00:11:39,000 --> 00:11:42,003 „Ce vrei să spui?”, întreb. 181 00:11:42,003 --> 00:11:45,925 „Ei, zic şi eu... Nu-ţi aduce rigla!” 182 00:11:45,925 --> 00:11:48,287 (Râsete) 183 00:11:48,287 --> 00:11:51,050 „Bine...” 184 00:11:51,050 --> 00:11:53,000 Şi am găsit un terapeut. 185 00:11:53,000 --> 00:11:57,650 La prima întâlnire cu ea, cu Diana, am venit cu lista mea, 186 00:11:57,720 --> 00:12:00,630 cu modul de viaţă al oamenilor cordiali. 187 00:12:00,630 --> 00:12:03,000 M-am aşezat şi m-a întrebat: „Cum te simți?” 188 00:12:03,000 --> 00:12:06,000 „Mă simt grozav. Sunt bine.” 189 00:12:06,000 --> 00:12:08,000 „Ce se întâmplă?” 190 00:12:08,000 --> 00:12:11,000 E o terapeută care merge la alți terapeuți, 191 00:12:11,000 --> 00:12:13,000 pentru că trebuie s-o facem, 192 00:12:13,000 --> 00:12:16,000 fiindcă detectează imediat minciunile. 193 00:12:16,000 --> 00:12:19,180 (Râsete) 194 00:12:19,180 --> 00:12:22,310 I-am spus: „Uite ce e: mă chinui.” 195 00:12:22,310 --> 00:12:24,000 „Cu ce te chinui?” 196 00:12:24,000 --> 00:12:27,000 „Am probleme cu vulnerabilitatea, 197 00:12:27,000 --> 00:12:32,380 şi ştiu că vulnerabilitatea stă la baza ruşinii şi fricii 198 00:12:32,380 --> 00:12:34,650 şi a străduinţei noastre de a merita, 199 00:12:34,650 --> 00:12:37,000 dar se pare că e şi cea care dă naştere 200 00:12:37,130 --> 00:12:42,000 bucuriei, creativităţii, apartenenţei, iubirii 201 00:12:42,000 --> 00:12:47,930 şi cred că am o problemă şi am nevoie de ajutor.” 202 00:12:47,930 --> 00:12:49,000 „Dar uite ce vreau: 203 00:12:49,000 --> 00:12:53,010 fără discuţii despre familie şi prostii din copilărie... 204 00:12:53,010 --> 00:12:55,000 (Râsete) 205 00:12:55,000 --> 00:12:58,850 ...vreau să-mi dai câteva strategii.” 206 00:12:58,850 --> 00:13:02,340 (Râsete) 207 00:13:02,340 --> 00:13:05,350 (Aplauze) 208 00:13:05,350 --> 00:13:07,380 Mulţumesc. 209 00:13:09,000 --> 00:13:12,000 Reacţia ei. 210 00:13:12,000 --> 00:13:14,000 (Râsete) 211 00:13:14,000 --> 00:13:17,230 „E rău, nu-i aşa?”, am întrebat-o. 212 00:13:17,230 --> 00:13:20,600 „Nu e nici bine, nici rău.” 213 00:13:20,600 --> 00:13:22,000 (Râsete) 214 00:13:22,000 --> 00:13:24,000 „E ce e şi atât.” 215 00:13:24,000 --> 00:13:27,000 Mi-am spus: „O Doamne, o să fie nasol!” 216 00:13:27,000 --> 00:13:30,000 (Râsete) 217 00:13:30,000 --> 00:13:32,160 A fost şi n-a fost. 218 00:13:32,160 --> 00:13:35,000 A durat cam un an. 219 00:13:35,000 --> 00:13:37,000 Ştiţi că sunt oameni care când înțeleg 220 00:13:37,000 --> 00:13:40,000 că vulnerabilitatea şi tandreţea sunt importante, 221 00:13:40,000 --> 00:13:43,150 nu li se mai opun şi le îmbrăţişează? 222 00:13:43,430 --> 00:13:45,550 1: eu nu sunt genul 223 00:13:45,550 --> 00:13:48,210 şi 2: nici măcar nu mă văd cu astfel de oameni. 224 00:13:48,210 --> 00:13:51,000 (Râsete) 225 00:13:51,000 --> 00:13:54,190 Pentru mine a fost un an întreg de lupte de stradă. 226 00:13:54,190 --> 00:13:56,000 A fost un măcel. 227 00:13:56,000 --> 00:13:58,000 Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu. 228 00:13:58,000 --> 00:14:01,000 Am pierdut lupta, 229 00:14:01,000 --> 00:14:03,320 dar probabil mi-am recâştigat viaţa. 230 00:14:03,320 --> 00:14:06,980 M-am întors în cercetare şi am petrecut următorii câţiva ani 231 00:14:07,000 --> 00:14:10,000 străduindu-mă să înţeleg ce fac oamenii împliniţi, cordiali, 232 00:14:10,000 --> 00:14:15,980 ce alegeri fac şi ce fac cu vulnerabilitatea. 233 00:14:16,000 --> 00:14:18,000 De ce ne chinuim atât de mult cu ea? 234 00:14:18,000 --> 00:14:21,360 Sunt eu singura care se luptă cu vulnerabilitatea? 235 00:14:21,760 --> 00:14:23,000 Nu. 236 00:14:23,240 --> 00:14:25,000 Iată ce-am aflat. 237 00:14:26,000 --> 00:14:29,000 Ne amorţim vulnerabilitatea. 238 00:14:29,000 --> 00:14:31,000 În aşteptarea acelui telefon... 239 00:14:31,000 --> 00:14:33,700 Să vedeți ce am postat pe Twitter şi pe Facebook: 240 00:14:33,700 --> 00:14:37,000 „Cum aţi defini vulnerabilitatea? Ce te face să te simţi vulnerabil?” 241 00:14:37,000 --> 00:14:40,000 Într-o oră şi jumătate aveam 150 de răspunsuri. 242 00:14:41,110 --> 00:14:43,500 Voiam să ştiu ce păreri există. 243 00:14:45,000 --> 00:14:49,950 „Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi.” 244 00:14:50,000 --> 00:14:55,310 „Să iniţiez un act sexual cu soţul meu.” „Să iniţiez un act sexual cu soţia mea.” 245 00:14:55,310 --> 00:15:00,540 „Să fiu refuzat.” „Să-l invit în oraş.” „Să aştept telefonul doctorului.” 246 00:15:00,540 --> 00:15:03,000 „Să fiu concediat.” „Să concediez oameni.” 247 00:15:03,000 --> 00:15:05,400 Asta e lumea în care trăim. 248 00:15:05,400 --> 00:15:08,000 Trăim într-o lume vulnerabilă. 249 00:15:08,000 --> 00:15:11,920 Şi un mod de a-i face faţă e să amorțim vulnerabilitatea. 250 00:15:12,000 --> 00:15:14,000 Cred că există dovezi, 251 00:15:14,000 --> 00:15:16,000 şi nu-i singurul motiv pentru existenţa lor, 252 00:15:16,000 --> 00:15:18,000 dar avem dovezi clare 253 00:15:18,000 --> 00:15:22,000 că suntem cea mai îndatorată, 254 00:15:22,000 --> 00:15:25,000 cea mai obeză, 255 00:15:25,000 --> 00:15:28,360 cea mai dependentă şi mai îndopată cu medicamente 256 00:15:28,360 --> 00:15:31,430 generație de adulţi din istoria SUA. 257 00:15:33,000 --> 00:15:39,850 Problema este – şi știu asta din studiu – că nu poţi amorţi selectiv emoţiile. 258 00:15:40,000 --> 00:15:43,000 Nu poţi spune: „astea-s emoţiile rele: 259 00:15:43,000 --> 00:15:46,940 vulnerabilitatea, durerea, ruşinea, teama şi dezamăgirea. 260 00:15:47,000 --> 00:15:49,000 Nu mai vreau să le simt. 261 00:15:49,000 --> 00:15:52,330 O să beau nişte beri şi-o să mănânc brioşe cu banane şi nuci. 262 00:15:52,330 --> 00:15:54,170 (Râsete) 263 00:15:54,170 --> 00:15:56,090 Nu mai vreau să le simt.” 264 00:15:56,090 --> 00:15:58,790 Râsul vostru vă dă de gol. Ştiu că ştiţi. 265 00:15:58,790 --> 00:16:01,000 Meseria mea e să-mi bag nasul în vieţile voastre. 266 00:16:01,000 --> 00:16:03,000 Recunosc acel: „Ha ha... Dumnezeule!” 267 00:16:03,000 --> 00:16:05,000 (Râsete) 268 00:16:05,000 --> 00:16:10,690 Nu poţi amorţi sentimentele dureroase fără să le amorţeşti şi pe celelalte. 269 00:16:10,690 --> 00:16:12,080 Nu poţi amorţi selectiv. 270 00:16:12,080 --> 00:16:20,680 Amorţindu-le pe cele dureroase amorţim bucuria, recunoştinţa, fericirea. 271 00:16:21,060 --> 00:16:26,910 Apoi ne simţim mizerabil şi ne căutăm ţelul şi sensul, 272 00:16:26,910 --> 00:16:28,000 apoi ne simţim vulnerabili, 273 00:16:28,000 --> 00:16:31,000 aşa că bem nişte bere şi luăm o brioşă cu banane. 274 00:16:31,000 --> 00:16:34,000 Şi totul se transformă într-un cerc vicios periculos. 275 00:16:36,000 --> 00:16:40,940 Cred că trebuie să ne gândim de ce şi cum amorţim. 276 00:16:41,000 --> 00:16:44,000 Nu trebuie să fie vorba de vreo dependenţă. 277 00:16:45,020 --> 00:16:46,280 Alt lucru pe care-l facem 278 00:16:46,280 --> 00:16:49,630 e să transformăm orice e nesigur în certitudine. 279 00:16:50,000 --> 00:16:54,640 Religia a trecut de la „cred în soartă şi mister” la certitudine. 280 00:16:55,000 --> 00:16:58,000 „Eu am dreptate, tu nu! Să taci!” 281 00:16:58,620 --> 00:17:00,390 Asta e. 282 00:17:00,650 --> 00:17:02,320 Să fie sigur. 283 00:17:03,000 --> 00:17:05,250 Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim mai vulnerabili 284 00:17:05,250 --> 00:17:06,940 şi ne temem şi mai mult. 285 00:17:06,940 --> 00:17:08,650 Aşa e politica în zilele noastre. 286 00:17:08,650 --> 00:17:13,500 Nu mai există discurs, nici conversaţie. Doar învinovăţiri. 287 00:17:14,000 --> 00:17:17,000 Ştiţi cum e descrisă învinovăţirea în cercetare? 288 00:17:17,000 --> 00:17:20,160 Un mod de a scăpa de durere şi disconfort. 289 00:17:21,610 --> 00:17:23,630 Perfecţionăm. 290 00:17:23,630 --> 00:17:27,260 Eu sunt cineva care ar vrea ca viaţa să arate aşa, 291 00:17:27,260 --> 00:17:28,630 dar nu funcţionează, 292 00:17:28,630 --> 00:17:32,300 pentru că ne luăm grăsimea de pe fund şi ne-o punem în obraji. 293 00:17:32,300 --> 00:17:35,610 (Râsete) 294 00:17:35,610 --> 00:17:39,170 Sper că peste 100 de ani oamenii se vor „minuna” de asta! 295 00:17:39,170 --> 00:17:41,380 (Râsete) 296 00:17:41,380 --> 00:17:44,950 Cel mai periculos e că ne perfecţionăm copiii. 297 00:17:45,000 --> 00:17:47,000 Iată cum îi vedem pe copii: 298 00:17:47,000 --> 00:17:50,000 sunt perfect pregătiţi de luptă când vin pe lume. 299 00:17:50,000 --> 00:17:55,880 Când ţinem în braţe acel bebeluş, ne minunăm: „Cât de perfect e!” 300 00:17:55,880 --> 00:17:58,380 şi credem că trebuie să ne asigurăm că rămâne perfect, adică: 301 00:17:58,380 --> 00:18:01,260 să fie în echipa de tenis până într-a 5-a şi admis la Yale până într-a 7-a. 302 00:18:01,320 --> 00:18:04,100 Nu asta avem de făcut. Trebuie doar să le spunem: 303 00:18:04,100 --> 00:18:10,050 „Eşti imperfect și pregătit de luptă, dar meriţi iubire şi apartenenţă.” 304 00:18:10,100 --> 00:18:11,690 Asta e treaba noastră. 305 00:18:11,690 --> 00:18:16,260 Cu o generaţie de copii crescuţi aşa, rezolvăm problemele observate azi. 306 00:18:16,530 --> 00:18:22,510 Ne prefacem că acţiunile noastre nu-i afectează pe ceilalţi. 307 00:18:23,000 --> 00:18:26,610 Așa facem în viaţa personală, așa facem și la muncă, 308 00:18:26,610 --> 00:18:30,980 fie că e sprijin financiar, accident petrolier sau revocare, 309 00:18:31,000 --> 00:18:34,660 ne prefacem că acţiunile noastre n-au impact major asupra altora. 310 00:18:36,000 --> 00:18:39,380 Aş spune companiilor: „Nu ne-am născut ieri. 311 00:18:40,000 --> 00:18:44,000 Vă cerem doar să fiţi sinceri şi realişti. 312 00:18:44,000 --> 00:18:48,000 Să spuneţi că vă pare rău şi că veţi drege situaţia.” 313 00:18:50,210 --> 00:18:52,740 Există şi un alt mod de viaţă, şi cu asta închei. 314 00:18:52,740 --> 00:18:57,650 Am descoperit că trebuie să ne lăsăm văzuţi în totalitate, 315 00:18:57,650 --> 00:19:01,000 să ne arătăm vulnerabilităţile. 316 00:19:01,340 --> 00:19:05,450 Să iubim din suflet, chiar dacă n-avem nicio garanţie. 317 00:19:05,450 --> 00:19:08,100 Asta e foarte greu, şi v-o spun din prisma unui părinte, 318 00:19:08,100 --> 00:19:10,870 că e îngrozitor de greu. 319 00:19:12,960 --> 00:19:17,080 Să exersăm recunoştinţa şi bucuria în acele momente oarecum terorizante 320 00:19:17,080 --> 00:19:20,340 când ne surprindem: „Pot să te iubesc atât de mult?” 321 00:19:20,340 --> 00:19:23,960 „Pot să cred în asta cu atâta pasiune?” „Pot să fiu neînfricat cu asta?” 322 00:19:24,000 --> 00:19:27,050 Doar să ne oprim şi, în loc să ne așteptăm la catastrofe, 323 00:19:27,050 --> 00:19:29,000 să ne spunem: „Sunt doar profund recunoscător, 324 00:19:29,000 --> 00:19:32,730 pentru că a fi atât de vulnerabil înseamnă a trăi.” 325 00:19:33,480 --> 00:19:38,650 La urmă şi poate cel mai important, e să fim convinşi că suntem suficienţi. 326 00:19:39,000 --> 00:19:44,150 Când acţionăm cu acest crez – „Sunt destul” – 327 00:19:44,940 --> 00:19:48,590 încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm. 328 00:19:49,420 --> 00:19:53,070 Suntem mai buni şi mai blânzi cu cei din jur şi cu noi înşine. 329 00:19:54,000 --> 00:19:56,000 Asta a fost tot. Mulţumesc. 330 00:19:56,000 --> 00:19:59,000 (Aplauze)