Astăzi o doamnă derutată a observat cochilia unde trăiește sufletul meu Și a declarat că vorbesc cu „claritate” Adică atunci când vine vorba de enunțare și dicție Nu cad pe gânduri Deoarece vorbesc cu „claritate” Și când profesorul meu pune o întrebare Iar răspunsul meu are o conotație de sugestie urbanizată Nu e nicio intenție greșit direcționată Dă-mi atenție Deoarece vorbesc cu „claritate” Și când tatăl meu întreabă „Ce fel de lucru e ăsta?” Răspunsul meu „clar” nu dă niciodată greș Spun: „Tată, asta e problema iminentă de soluționat” Iar când sunt pe stradă schimb placa doar pentru că pot. Și când băiatul meu spune: „Ce-ți mai face fiul?” Răspund: „M-am certat cu lumea, dar am terminat!” Câteodată la ore Mai opresc debitul intelectual ca să întreb: „Hei! De ce nu-s cărțile astea și despre oamenii mei?” Da, am hotărât să tratez cele trei limbi ale mele egal Pentru că vorbesc cu „claritate” Dar cine decide claritatea? Pentru că limba engleză e un discurs multifațetat Supus unor transformări nehotărâte Puteți crede că e semn de ignoranță să vorbești o engleză stricată Dar am venit să vă spun că până și „claritatea” americană le sună caraghios britanicilor Și când profesorul vine pe stradă și zice „Salut” Îl opresc și-i zic „Nuuu... Vorbești fără claritate... corect se zice «Care-i treaba?»” Puteți crede că e prea de cartier, că nu e mișto Dar am venit să vă spun că până și limba noastră are reguli Și când mama mă imită și zice „S'teți nebuni mergeți la magazin” Îi zic: „Mamă, nu, propoziția ta nu respectă legea Nu poți pune un adjectiv înainte de un indicativ e un principiu al acestei engleze” Dacă aș fi avut volumul vocal aș striga asta de pe vârful fiecărui munte Din fiecare suburbie, din fiecare cartier Pentru că singurul zeu al limbii e cel pomenit în Facerea Acestei lumii zicând „e bine” Așa că nu mă voi prezenta mereu cu excelență în vorbire Dar nu mă judecați după limbă și nu presupuneți Că-s prea ignorantă să predau Pentru că vorbesc trei limbi Una pentru fiecare: Casă, școală și prieteni Sunt un orator trilingv Uneori sunt coerentă în limbaj Apoi schimb placa să nu mă plictisesc Câteodată lupt cu două limbi Când o folosesc pe cealaltă în clasă Și când le amestec din greșeală Simt că înnebunesc ca și cum... aș găti în baie. Știu că a trebuit să vă împrumut limba pentru că a mea a fost furată Dar nu vă așteptați să vă recit istoria pe deplin când a mea e frântă. Aceste cuvinte sunt spuse De cineva sătul până în gât de idealurile eurocentriste actuale Iar motivul pentru care vorbesc o versiune hibridă a limbii voastre E că a mea a fost batjocorită împreună cu istoria mea. Vorbesc o engleză stricată pentru ca rănile multiple să ne amintească Că starea noastră actuală nu e un mister Sunt sătulă de imaginile negative care îmi înnebunesc poporul Așa că până nu-l vedeți jefuind o bancă nu mai spuneți că am un păr cumplit Sunt sătulă de acest decalaj rasial fără sens Nu mai ziceți că părul vostru nu e bun până nu face acte de caritate La câte lucruri au fost furate de la oamenii noștri Cum vă așteptați să tratez amprenta lor asupra limbii voastre Cu mai puțin respect Să nu existe nicio confuzie Să nu existe nicio ezitare Asta nu e o promovare a ignoranței E o celebrare lingvistică De aceea am scris „trilingvă” pe ultima cerere de loc de muncă Că pot ajuta la diversificarea pieței lor de desfacere e tot ce voiam să afle. Iar când mă sună pentru interviu le voi arăta cu bucurie Că pot spune: „Care-i treaba” „Ce faci, mânca-ți-aș” Și bineînțeles „Bună ziua” Pentru că vorbesc cu „claritate” Mulțumesc. (Aplauze)