Astăzi
o doamnă derutată a observat
cochilia unde trăiește sufletul meu
Și a declarat că vorbesc
cu „claritate”
Adică
atunci când vine vorba
de enunțare și dicție
Nu cad pe gânduri
Deoarece vorbesc cu „claritate”
Și când profesorul meu
pune o întrebare
Iar răspunsul meu are o conotație
de sugestie urbanizată
Nu e nicio intenție greșit direcționată
Dă-mi atenție
Deoarece vorbesc cu „claritate”
Și când tatăl meu întreabă
„Ce fel de lucru e ăsta?”
Răspunsul meu „clar”
nu dă niciodată greș
Spun: „Tată, asta e problema
iminentă de soluționat”
Iar când sunt pe stradă
schimb placa doar pentru că pot.
Și când băiatul meu spune:
„Ce-ți mai face fiul?”
Răspund: „M-am certat cu lumea,
dar am terminat!”
Câteodată la ore
Mai opresc debitul intelectual
ca să întreb:
„Hei! De ce nu-s cărțile astea
și despre oamenii mei?”
Da, am hotărât să tratez
cele trei limbi ale mele egal
Pentru că vorbesc cu „claritate”
Dar cine decide claritatea?
Pentru că limba engleză
e un discurs multifațetat
Supus unor transformări nehotărâte
Puteți crede că e semn de ignoranță
să vorbești o engleză stricată
Dar am venit să vă spun
că până și „claritatea” americană
le sună caraghios britanicilor
Și când profesorul
vine pe stradă și zice „Salut”
Îl opresc și-i zic „Nuuu...
Vorbești fără claritate...
corect se zice «Care-i treaba?»”
Puteți crede că e prea de cartier,
că nu e mișto
Dar am venit să vă spun
că până și limba noastră are reguli
Și când mama mă imită și zice
„S'teți nebuni mergeți la magazin”
Îi zic: „Mamă, nu, propoziția ta
nu respectă legea
Nu poți pune un adjectiv
înainte de un indicativ
e un principiu al acestei engleze”
Dacă aș fi avut volumul vocal
aș striga asta de pe vârful fiecărui munte
Din fiecare suburbie, din fiecare cartier
Pentru că singurul zeu al limbii
e cel pomenit în Facerea
Acestei lumii zicând „e bine”
Așa că nu mă voi prezenta mereu
cu excelență în vorbire
Dar nu mă judecați după limbă
și nu presupuneți
Că-s prea ignorantă să predau
Pentru că vorbesc trei limbi
Una pentru fiecare:
Casă, școală și prieteni
Sunt un orator trilingv
Uneori sunt coerentă în limbaj
Apoi schimb placa să nu mă plictisesc
Câteodată lupt cu două limbi
Când o folosesc pe cealaltă în clasă
Și când le amestec din greșeală
Simt că înnebunesc ca și cum...
aș găti în baie.
Știu
că a trebuit să vă împrumut limba
pentru că a mea a fost furată
Dar nu vă așteptați să vă recit
istoria pe deplin când a mea e frântă.
Aceste cuvinte sunt spuse
De cineva sătul până în gât
de idealurile eurocentriste actuale
Iar motivul pentru care vorbesc
o versiune hibridă a limbii voastre
E că a mea a fost batjocorită
împreună cu istoria mea.
Vorbesc o engleză stricată
pentru ca rănile multiple să ne amintească
Că starea noastră actuală nu e un mister
Sunt sătulă de imaginile negative
care îmi înnebunesc poporul
Așa că până nu-l vedeți jefuind o bancă
nu mai spuneți că am un păr cumplit
Sunt sătulă de acest
decalaj rasial fără sens
Nu mai ziceți că părul vostru nu e bun
până nu face acte de caritate
La câte lucruri au fost furate
de la oamenii noștri
Cum vă așteptați să tratez amprenta lor
asupra limbii voastre
Cu mai puțin respect
Să nu existe nicio confuzie
Să nu existe nicio ezitare
Asta nu e o promovare a ignoranței
E o celebrare lingvistică
De aceea am scris „trilingvă”
pe ultima cerere de loc de muncă
Că pot ajuta la diversificarea pieței lor
de desfacere e tot ce voiam să afle.
Iar când mă sună pentru interviu
le voi arăta cu bucurie
Că pot spune:
„Care-i treaba”
„Ce faci, mânca-ți-aș”
Și bineînțeles „Bună ziua”
Pentru că vorbesc cu „claritate”
Mulțumesc.
(Aplauze)