În cultura islamică geometria e pretutindeni. O vedeți în moschei, madrase, palate și locuințe private. Tradiția a început în secolul VIII, în perioada timpurie a Islamului, când artizanii au preluat motive existente din cultura romană și persană și au dezvoltat noi forme de expresie vizuală. Această perioadă a fost o epocă de aur a culturii islamice, în care multe creații ale civilizațiilor precedente au fost păstrate și dezvoltate, ducând la progrese fundamentale în domeniul științelor și matematicii. Concomitent, folosirea formelor abstracte a devenit din ce în ce mai sofisticată, la fel și geometria complexă a artei islamice, de la motivele florale decorând covoare și textile, la modelele care par să se repete la infinit, inspirând uimire și contemplarea ordinii eterne. În pofida complexității remarcabile a acestor designuri, ele pot fi create folosind doar un compas pentru a trasa cercuri și o riglă pentru a trasa linii în interiorul acestora. Aceste unelte simple pot crea o diversitate caleidoscopică de modele. Cum funcționează? Totul începe de la un cerc. Prima decizie importantă e cum îl vei diviza. Cele mai multe modele împart cercul în 4, 5 sau 6 secțiuni egale. Fiecare diviziune creează modele distincte. Există un mod simplu de a determina dacă un model e generat de simetrii de 4, 5 sau 6 secțiuni. Majoritatea conțin stele înconjurate de forme de petale. Numărând razele unei stele sau petalele din jur, poți afla cărei categorii îi aparține modelul. O stea cu 6 raze sau înconjurată de 6 petale aparține categoriei cu 6. Una cu 8 petale e din categoria cu 4 ș.a.m.d. . Mai există un alt ingredient secret în aceste designuri: o grilă de bază. Invizibilă, dar esențială fiecărui model, grila stabiliește scara compoziției înainte de a începe lucrul, menține modelul corect și facilitează inventarea unor noi modele incredibile. Haideți să vedem cum funcționează aceste elemente împreună. Începem cu un cerc înscris într-un pătrat și îl împărțim în 8 părți egale. Putem trasa o pereche de linii intersectate și să mai adăugăm două. Acestea se numesc linii de construcție, iar alegând un set din segmentele lor formăm baza modelului nostru. Multe designuri diferite provin de la aceleași linii de construcție din care alegem segmente diferite. Modelul final apare când creăm o grilă cu multe replici ale acestei plăci într-un proces numit mozaicare. Alegând un alt set de linii de construcție am putea crea acest model sau pe acesta. Posibilitățile sunt nelimitate. Putem urma același proces pentru modele de 6, trasând linii de construcție peste un cerc divizat în 6, apoi mozaicându-l, putem face ceva de tipul ăsta. Iată alt model de 6 care a apărut de-a lungul secolelor în întreaga lume islamică, incluzând Marrakesh, Agra, Konya și Alhambra. Modelele de 4 se încadrează în pătrate, iar cele de 6 în hexagoane. Cele de 5, însă, sunt mai dificil de mozaicat, pentru că pentagoanele nu se îmbină perfect, așa că în loc să creezi un model într-un pentagon, alte forme trebuie adăugate pentru a face ceva ce poate fi repetat, creând modele care par dezorientant de complexe, dar care sunt relativ simplu de creat. De asemenea, mozaicarea nu e limitată la forme geometrice simple, așa cum demonstrează M.C. Escher. Tradiția islamică de design geometric nu include elemente ca pești și fețe, dar folosește forme multiple pentru a realiza modele complexe. Această tradiție mai veche de 1000 de ani utilizează geometria de bază pentru a produce modele complexe, decorative și plăcute văzului. Acești artizani dovedesc cât de mult e posibil cu intuiție artistică, creativitate, dedicare, un compas și o riglă bune.