În cultura islamică
geometria e pretutindeni.
O vedeți în moschei, madrase,
palate și locuințe private.
Tradiția a început în secolul VIII,
în perioada timpurie a Islamului,
când artizanii au preluat motive existente
din cultura romană și persană
și au dezvoltat noi forme
de expresie vizuală.
Această perioadă a fost o epocă
de aur a culturii islamice,
în care multe creații ale civilizațiilor
precedente au fost păstrate și dezvoltate,
ducând la progrese fundamentale
în domeniul științelor și matematicii.
Concomitent, folosirea formelor abstracte
a devenit din ce în ce mai sofisticată,
la fel și geometria complexă
a artei islamice,
de la motivele florale
decorând covoare și textile,
la modelele care par
să se repete la infinit,
inspirând uimire și contemplarea
ordinii eterne.
În pofida complexității remarcabile
a acestor designuri,
ele pot fi create folosind doar
un compas pentru a trasa cercuri
și o riglă pentru a trasa linii
în interiorul acestora.
Aceste unelte simple pot crea
o diversitate caleidoscopică de modele.
Cum funcționează?
Totul începe de la un cerc.
Prima decizie importantă
e cum îl vei diviza.
Cele mai multe modele împart cercul
în 4, 5 sau 6 secțiuni egale.
Fiecare diviziune creează
modele distincte.
Există un mod simplu de a determina
dacă un model e generat
de simetrii de 4, 5 sau 6 secțiuni.
Majoritatea conțin stele
înconjurate de forme de petale.
Numărând razele unei stele
sau petalele din jur,
poți afla cărei categorii
îi aparține modelul.
O stea cu 6 raze sau înconjurată
de 6 petale aparține categoriei cu 6.
Una cu 8 petale e din categoria cu 4
ș.a.m.d. .
Mai există un alt ingredient secret
în aceste designuri: o grilă de bază.
Invizibilă, dar esențială fiecărui model,
grila stabiliește scara compoziției
înainte de a începe lucrul,
menține modelul corect
și facilitează inventarea
unor noi modele incredibile.
Haideți să vedem cum funcționează
aceste elemente împreună.
Începem cu un cerc înscris într-un pătrat
și îl împărțim în 8 părți egale.
Putem trasa o pereche de linii
intersectate și să mai adăugăm două.
Acestea se numesc linii de construcție,
iar alegând un set din segmentele lor
formăm baza modelului nostru.
Multe designuri diferite provin
de la aceleași linii de construcție
din care alegem segmente diferite.
Modelul final apare când creăm o grilă
cu multe replici ale acestei plăci
într-un proces numit mozaicare.
Alegând un alt set de linii de construcție
am putea crea acest model sau pe acesta.
Posibilitățile sunt nelimitate.
Putem urma același proces
pentru modele de 6,
trasând linii de construcție
peste un cerc divizat în 6,
apoi mozaicându-l, putem
face ceva de tipul ăsta.
Iată alt model de 6 care a apărut
de-a lungul secolelor
în întreaga lume islamică, incluzând
Marrakesh, Agra, Konya și Alhambra.
Modelele de 4 se încadrează în pătrate,
iar cele de 6 în hexagoane.
Cele de 5, însă, sunt
mai dificil de mozaicat,
pentru că pentagoanele
nu se îmbină perfect,
așa că în loc să creezi
un model într-un pentagon,
alte forme trebuie adăugate
pentru a face ceva ce poate fi repetat,
creând modele care par
dezorientant de complexe,
dar care sunt relativ simplu de creat.
De asemenea, mozaicarea nu e limitată
la forme geometrice simple,
așa cum demonstrează M.C. Escher.
Tradiția islamică de design geometric
nu include elemente ca pești și fețe,
dar folosește forme multiple
pentru a realiza modele complexe.
Această tradiție mai veche de 1000 de ani
utilizează geometria de bază
pentru a produce modele complexe,
decorative și plăcute văzului.
Acești artizani dovedesc
cât de mult e posibil
cu intuiție artistică, creativitate,
dedicare, un compas și o riglă bune.