- [Salman] Acum, să vorbim puțin despre Grecia antică. În materialele viitoare vom aborda mai pe larg numeroase evenimente și idei. Dar acum este suficient să ne formăm o imagine. Să începem cu numele: Grecia. Grecii de astăzi nu folosesc denumirea de Grecia. La fel și în Antichitate. Țării i se spune Elada. Elada, Elada. Iar cuvântul „Elada” vine de la Elen, deci, de la Elen, un personaj legendar, eroul fondator al grecilor. L-am putea numi strămoșul grecilor. Nu avem date istorice clare privind perioada în care ar fi trăit Elen, dar este cert că „Elada” vine de la numele lui. Ceva important: Nu trebuie confundat Elen, care era bărbat, cu Elena din Troia. Elena din Troia era cu totul altcineva. Când eram copil și auzeam cuvântul „elenic” sau despre perioada elenistică sau despre eleni, în mintea mea era că, probabil, au de a face cu Elena din Troia. Dar, nu! Au legătură cu eroul fondator, Elen. De la numele lui vine cuvântul „Elada” sau denumirea de eleni pentru greci, sau adjectivul „elenic” care înseamnă „grecesc”. La fel și perioada elenistică, despre care vom vorbi în multe materiale, când influența greacă este dominantă nu numai în Grecia și în Asia Mică, ci și în Persia și în Egipt. Acestea fiind spuse, haideți să vorbim despre marea epocă istorică a Greciei antice. Se crede că în peninsula Peloponez oamenii sunt prezenți de mii și mii de ani. Și cu timpul, sperăm că vom afla din ce în ce mai multe despre ei. Dar cronologia mea începe cu Grecia miceniană sau, mai precis, cu sfârșitul epocii miceniene. Vom vorbi mai mult altă dată despre Imperiul Micenian. În momentul în care acest imperiu cade, intrăm în „era întunecată” a Greciei. Motivul pentru care este numită astfel este legat de puținătatea izvoarelor istorice între aproximativ 1100 și 800 î.e.n. Există totuși un sigur eveniment asupra căruia ar trebui să ne oprim puțin sau despre care ar trebui să ne punem întrebări. Este vorba despre Războiul Troian din jurul anului 1200 î.e.n. Încă o dată, nu avem izvoare istorice suficiente despre Războiul Troian, dar este un război celebru, care a fost relatat de Homer. Nici despre Homer nu știm dacă a existat sau dacă este vorba despre o tradiție literară. Dar războiul apare în Iliada și în evenimentele ulterioare din Odiseea. Dar, trebuie spus că aceste mențiuni apar după multe sute de ani, iar Homer însuși este un personaj semilegendar. Dar când discutăm despre Războiul Troian sau ne uităm la filme, vorbim despre ceva care, dacă a existat cu adevărat, s-a petrecut în jurul anului 1200 î.e.n. Pe măsură ce ne îndepărtăm de „era întunecată”, o parte dintre instituțiile pe care le asociem acum cu grecii antici încep să prindă contur. Avem oracolul de la Delfi. Oracolul delfic sau Pythia, așa cum este cunoscut. Aici veneau conducătorii cetăților grecești pentru a afla ce avea să se întâmple, sub forma unor profeții. Această instituție, oracolul de la Delfi, există pe parcursul perioadei acoperite de cronologia mea până în epoca romană, timp de peste 1000 de ani. A exercitat o influență extrem de importantă asupra conducătorilor greci. Cam în aceeași perioadă sunt înființate Jocurile Olimpice care se țineau la Olympia și unde oamenii participau la întreceri sportive. Și Jocurile Olimpice antice au continuat să existe timp de peste 1000 de ani. Jocurile Olimpice moderne sunt doar o replică palidă, fiind, nu doar inspirate din Jocurile antice, ci mai ales dacă ne raportăm la durata existenței lor. În general, când vorbim de Grecia, majoritatea ne gândim la Grecia clasică. Iată-ne ajunși la perioada clasică. Vom avea materiale despre multe evenimente, dar, în mare, este perioada dintre invaziile perșilor, care au fost respinse, și la ascensiunea, respectiv căderea lui Alexandru. Aceasta este perioada în care apar și se dezvoltă ideile legate de democrația greacă. Pericle, strateg al Atenei, a avut o contribuție importantă la înflorirea democrației. În perioada în care a fost conducător s-au construit Acropole și Partenonul, care s-au impus ca simboluri ale culturii grecești. Din nou, totul se petrece în această perioadă. În perioada care se vede aici. Această perioadă ne este cunoscută și datorită faimoșilor filosofi greci. Aceste linii reprezintă viața lui Socrate și a lui Platon, discipolul lui Socrate și fondatorul celebrei academii. Aristotel, discipolul lui Platon și celebrul învățător al lui Alexandru cel Mare. Așa cum am mai spus, avem aceste orașe-stat și altele, care sunt și ele importante. De fapt, toate sunt importante. Dar, această schemă cuprinde cele mai importante orașe-stat despre care vom mai auzi. Am vorbit despre oracolul din Delfi, despre Jocurile din Olympia. Se vorbește foarte mult despre Sparta și Atena. De asemenea, veți tot auzi despre Corint și Teba. Sparta este admirată pentru militarism. Dar spartanii aveau și mulți sclavi. În funcție de perioadă, raportul este de 7-20 de sclavi la un spartan. Atena este celebră pentru filosofie. De asemenea, este cunoscută ca leagănul democrației. Este celebră pentru artă și arhitectură. Toate aceste locuri sunt celebre pentru arhitectură. Dar, trebuie spus că în epoca sa de aur Atena a avut un imperiu în care orice revoltă era reprimată foarte brutal și care subjuga populații diverse. Așa că depinde foarte mult de felul în care privim lucrurile. Vom avea multe materiale în care vom aborda toate aceste lucruri. Dar, la acel moment, existau mai multe orașe-stat, care, deși aveau aceeași limbă și aceeași cultură și trimiteau oameni la Jocurile Olimpice și se duceau la Oracolul de la Delfi, erau state independente. Și până la Filip al II-lea al Macedoniei, în secolul al IV-lea, după cum vedem aici, nu a existat nimeni care să unească cetățile grecești. Procesul a atins apogeul în timpul fiului său, Alexandru. Pe lîngă că a unificat Grecia, el a cucerit și Imperiul Persan. După moartea sa timpurie, a început epoca elenistică, perioadă în care cultura greacă a influențat întreaga regiune. Nu doar Grecia, fostul Imperiu Persan, Orientul Mijlociu sau Egiptul, ci întreaga regiune a stat sub influența culturii grecești. Iar Grecia, după cum știm, până la urmă, a ajuns sub dominație romană, deci, depinde la ce dată dorim să ne raportăm. La jumătatea secolului al II-lea î.e.n. Grecia intră sub stăpânirea Romei, urmând ca alte părți din ceea ce am putea numi lumea elenistică să fie și ele cucerite de Roma. De exemplu, Egiptul ptolemaic, în secolul I î.e.n. Dar chiar și atunci, când devine parte a Imperiului Roman, Grecia are asupra acestuia o influență extrem de puternică. Alte lucruri despre care vom discuta în legătură cu grecii, pe lângă democrație și filosofie, sunt războaiele. Este interesant să vedem cum arătau războinicii greci. Aceștia sunt hopliții, cetățeni greci și soldați în Grecia antică. Vom vorbi pe larg și despre falangă. Falanga este o formație în care se mergea sau se mărșăluia umăr la umăr. Când interveneau arcașii, soldații ridicau scuturile, falanga comportându-se ca un blindat. Era o metodă de luptă foarte eficientă. Un alt lucru despre Sparta și sclavi este legat de iloți. Aceștia erau o categorie de sclavi. Ei nu erau deținuți de o persoană, ci se aflau în proprietatea statului. Și despre Corint vom tot vorbi. Era amplasat strategic pe Istmul Corint. Observați că pentru a ajunge de pe continent în Peloponez, trebuie să treci prin Istmul Corint. Aici este Teba, care a rivalizat serios cu Atena în diverse perioade din istoria Greciei în care și-a exercitat dominația. Un ultim aspect este că o mare parte a culturii se datorează grecilor. Multe cuvinte le folosim și astăzi. De exemplu, cuvântul „draconic”, care desemnează ceva foarte dur, vine de la legile date de Dracon în secolul al VII-lea î.e.n., la Atena. Dracon a fost un legiuitor atenian care a dat o serie de legi foarte dure. De aici vine cuvântul „draconic”. Când vorbim de ceva „spartan”, ne referim la un lucru de bază sau la strictul necesar. Originea cuvântului este legată de cultura spartană, în care totul se reducea la ceea ce era necesar armatei. Chiar și cuvântul „laconic”, care se referă la cineva care folosește puține cuvinte pentru a transmite ce are de zis, vine de la numele regiunii unde se află Sparta, Laconia. Spartanii erau renumiți pentru vorbirea lor concisă. Când Filip al II-lea al Macedoniei a amenințat Sparta, spunând: „Dacă nu treceți de partea mea,” „veți vedea ce o să vă fac.” „Dacă nu intrați în regatul sau imperiul meu,” „să vedeți ce voi face cu cetatea și cu oamenii.” La care spartanii au răspuns: „Dacă.” Acesta este un bun exemplu de vorbire laconică. Cu un singur cuvânt au spus foarte multe. Mă voi opri aici. În următoarele materiale, vom discuta toate acestea mai pe larg. Dar este important să reținem că Grecia antică ocupă o perioadă istorică foarte mare și că lucrurile pe care le asociem cu aceasta, Acropole, Partenon, războaiele cu perșii, marii filosofi greci, țin, în cea mai mare parte, de perioada clasică, considerată de mulți drept epoca de aur, pe care o avem chiar aici. Înainte de această perioadă, grecii nu erau nicidecum niște filosofi în mantie. Poate că purtau mantii, dar la începuturi, erau mai degrabă aventurieri și cuceritori care trăiau probabil în mici sate care s-au transformat în timp în orașe-stat. În special Atena și Sparta au avut o epocă de aur chiar în această perioadă.