- [Salman] Acum, să vorbim puțin
despre Grecia antică.
În materialele viitoare
vom aborda mai pe larg
numeroase evenimente și idei.
Dar acum este suficient
să ne formăm o imagine.
Să începem cu numele: Grecia.
Grecii de astăzi nu folosesc
denumirea de Grecia.
La fel și în Antichitate.
Țării i se spune Elada.
Elada, Elada.
Iar cuvântul „Elada”
vine de la Elen,
deci, de la Elen,
un personaj legendar,
eroul fondator al grecilor.
L-am putea numi
strămoșul grecilor.
Nu avem date istorice clare
privind perioada
în care ar fi trăit Elen,
dar este cert că „Elada”
vine de la numele lui.
Ceva important:
Nu trebuie confundat Elen,
care era bărbat,
cu Elena din Troia.
Elena din Troia
era cu totul altcineva.
Când eram copil
și auzeam cuvântul „elenic”
sau despre perioada elenistică
sau despre eleni,
în mintea mea era
că, probabil, au de a face
cu Elena din Troia.
Dar, nu!
Au legătură
cu eroul fondator, Elen.
De la numele lui
vine cuvântul „Elada”
sau denumirea de eleni
pentru greci,
sau adjectivul „elenic”
care înseamnă „grecesc”.
La fel și perioada elenistică,
despre care vom vorbi
în multe materiale,
când influența greacă
este dominantă
nu numai în Grecia
și în Asia Mică,
ci și în Persia și în Egipt.
Acestea fiind spuse,
haideți să vorbim
despre marea epocă istorică
a Greciei antice.
Se crede că
în peninsula Peloponez
oamenii sunt prezenți
de mii și mii de ani.
Și cu timpul,
sperăm că vom afla
din ce în ce mai multe
despre ei.
Dar cronologia mea
începe cu Grecia miceniană
sau, mai precis,
cu sfârșitul epocii miceniene.
Vom vorbi mai mult altă dată
despre Imperiul Micenian.
În momentul în care
acest imperiu cade,
intrăm în „era întunecată”
a Greciei.
Motivul pentru care
este numită astfel
este legat de puținătatea
izvoarelor istorice
între aproximativ
1100 și 800 î.e.n.
Există totuși
un sigur eveniment
asupra căruia ar trebui
să ne oprim puțin
sau despre care ar trebui
să ne punem întrebări.
Este vorba despre Războiul Troian
din jurul anului 1200 î.e.n.
Încă o dată, nu avem
izvoare istorice suficiente
despre Războiul Troian,
dar este un război celebru,
care a fost relatat de Homer.
Nici despre Homer
nu știm dacă a existat
sau dacă este vorba
despre o tradiție literară.
Dar războiul apare în Iliada
și în evenimentele ulterioare
din Odiseea.
Dar, trebuie spus
că aceste mențiuni apar
după multe sute de ani,
iar Homer însuși
este un personaj semilegendar.
Dar când discutăm
despre Războiul Troian
sau ne uităm la filme,
vorbim despre ceva care,
dacă a existat cu adevărat,
s-a petrecut
în jurul anului 1200 î.e.n.
Pe măsură ce ne îndepărtăm
de „era întunecată”,
o parte dintre instituțiile
pe care le asociem acum
cu grecii antici
încep să prindă contur.
Avem oracolul de la Delfi.
Oracolul delfic sau Pythia,
așa cum este cunoscut.
Aici veneau conducătorii
cetăților grecești
pentru a afla
ce avea să se întâmple,
sub forma unor profeții.
Această instituție,
oracolul de la Delfi,
există pe parcursul perioadei
acoperite de cronologia mea
până în epoca romană,
timp de peste 1000 de ani.
A exercitat o influență
extrem de importantă
asupra conducătorilor greci.
Cam în aceeași perioadă
sunt înființate Jocurile Olimpice
care se țineau la Olympia
și unde oamenii participau
la întreceri sportive.
Și Jocurile Olimpice antice
au continuat să existe
timp de peste 1000 de ani.
Jocurile Olimpice moderne
sunt doar o replică palidă,
fiind, nu doar inspirate
din Jocurile antice,
ci mai ales dacă ne raportăm
la durata existenței lor.
În general, când vorbim de Grecia,
majoritatea ne gândim
la Grecia clasică.
Iată-ne ajunși la perioada clasică.
Vom avea materiale
despre multe evenimente,
dar, în mare, este perioada
dintre invaziile perșilor,
care au fost respinse,
și la ascensiunea,
respectiv căderea lui Alexandru.
Aceasta este perioada
în care apar
și se dezvoltă ideile
legate de democrația greacă.
Pericle, strateg al Atenei,
a avut o contribuție importantă
la înflorirea democrației.
În perioada
în care a fost conducător
s-au construit
Acropole și Partenonul,
care s-au impus ca simboluri
ale culturii grecești.
Din nou, totul se petrece
în această perioadă.
În perioada care se vede aici.
Această perioadă
ne este cunoscută
și datorită faimoșilor filosofi greci.
Aceste linii
reprezintă viața lui Socrate
și a lui Platon,
discipolul lui Socrate
și fondatorul celebrei academii.
Aristotel, discipolul lui Platon
și celebrul învățător
al lui Alexandru cel Mare.
Așa cum am mai spus,
avem aceste orașe-stat
și altele, care sunt și ele importante.
De fapt, toate sunt importante.
Dar, această schemă cuprinde
cele mai importante orașe-stat
despre care vom mai auzi.
Am vorbit
despre oracolul din Delfi,
despre Jocurile din Olympia.
Se vorbește foarte mult
despre Sparta și Atena.
De asemenea, veți tot auzi
despre Corint și Teba.
Sparta este admirată
pentru militarism.
Dar spartanii aveau și mulți sclavi.
În funcție de perioadă,
raportul este de 7-20 de sclavi
la un spartan.
Atena este celebră pentru filosofie.
De asemenea, este cunoscută
ca leagănul democrației.
Este celebră
pentru artă și arhitectură.
Toate aceste locuri
sunt celebre pentru arhitectură.
Dar, trebuie spus
că în epoca sa de aur
Atena a avut un imperiu
în care orice revoltă
era reprimată foarte brutal
și care subjuga populații diverse.
Așa că depinde foarte mult
de felul în care privim lucrurile.
Vom avea multe materiale
în care vom aborda
toate aceste lucruri.
Dar, la acel moment,
existau mai multe orașe-stat,
care, deși aveau aceeași limbă
și aceeași cultură
și trimiteau oameni
la Jocurile Olimpice
și se duceau
la Oracolul de la Delfi,
erau state independente.
Și până la Filip al II-lea
al Macedoniei,
în secolul al IV-lea,
după cum vedem aici,
nu a existat nimeni
care să unească cetățile grecești.
Procesul a atins apogeul
în timpul fiului său, Alexandru.
Pe lîngă că a unificat Grecia,
el a cucerit și Imperiul Persan.
După moartea sa timpurie,
a început epoca elenistică,
perioadă în care cultura greacă
a influențat întreaga regiune.
Nu doar Grecia,
fostul Imperiu Persan,
Orientul Mijlociu sau Egiptul,
ci întreaga regiune
a stat sub influența culturii grecești.
Iar Grecia, după cum știm,
până la urmă,
a ajuns sub dominație romană,
deci, depinde la ce dată
dorim să ne raportăm.
La jumătatea
secolului al II-lea î.e.n.
Grecia intră sub stăpânirea Romei,
urmând ca alte părți
din ceea ce am putea numi
lumea elenistică
să fie și ele cucerite de Roma.
De exemplu, Egiptul ptolemaic,
în secolul I î.e.n.
Dar chiar și atunci,
când devine parte
a Imperiului Roman,
Grecia are asupra acestuia
o influență extrem de puternică.
Alte lucruri
despre care vom discuta
în legătură cu grecii,
pe lângă democrație și filosofie,
sunt războaiele.
Este interesant să vedem
cum arătau războinicii greci.
Aceștia sunt hopliții,
cetățeni greci și soldați
în Grecia antică.
Vom vorbi pe larg
și despre falangă.
Falanga este o formație
în care se mergea
sau se mărșăluia umăr la umăr.
Când interveneau arcașii,
soldații ridicau scuturile,
falanga comportându-se
ca un blindat.
Era o metodă de luptă
foarte eficientă.
Un alt lucru despre Sparta și sclavi
este legat de iloți.
Aceștia erau o categorie de sclavi.
Ei nu erau deținuți de o persoană,
ci se aflau în proprietatea statului.
Și despre Corint vom tot vorbi.
Era amplasat strategic
pe Istmul Corint.
Observați că pentru a ajunge
de pe continent în Peloponez,
trebuie să treci
prin Istmul Corint.
Aici este Teba,
care a rivalizat serios cu Atena
în diverse perioade
din istoria Greciei
în care și-a exercitat dominația.
Un ultim aspect
este că o mare parte a culturii
se datorează grecilor.
Multe cuvinte le folosim și astăzi.
De exemplu, cuvântul „draconic”,
care desemnează ceva foarte dur,
vine de la legile date de Dracon
în secolul al VII-lea î.e.n.,
la Atena.
Dracon a fost un legiuitor atenian
care a dat o serie
de legi foarte dure.
De aici vine cuvântul „draconic”.
Când vorbim de ceva „spartan”,
ne referim la un lucru de bază
sau la strictul necesar.
Originea cuvântului
este legată de cultura spartană,
în care totul se reducea
la ceea ce era necesar armatei.
Chiar și cuvântul „laconic”,
care se referă la cineva
care folosește puține cuvinte
pentru a transmite ce are de zis,
vine de la numele regiunii
unde se află Sparta, Laconia.
Spartanii erau renumiți
pentru vorbirea lor concisă.
Când Filip al II-lea al Macedoniei
a amenințat Sparta,
spunând:
„Dacă nu treceți de partea mea,”
„veți vedea ce o să vă fac.”
„Dacă nu intrați în regatul
sau imperiul meu,”
„să vedeți ce voi face
cu cetatea și cu oamenii.”
La care spartanii au răspuns: „Dacă.”
Acesta este un bun exemplu
de vorbire laconică.
Cu un singur cuvânt
au spus foarte multe.
Mă voi opri aici.
În următoarele materiale,
vom discuta toate acestea
mai pe larg.
Dar este important să reținem
că Grecia antică
ocupă o perioadă istorică
foarte mare
și că lucrurile pe care le asociem
cu aceasta,
Acropole, Partenon,
războaiele cu perșii,
marii filosofi greci,
țin, în cea mai mare parte,
de perioada clasică,
considerată de mulți
drept epoca de aur,
pe care o avem chiar aici.
Înainte de această perioadă,
grecii nu erau nicidecum
niște filosofi în mantie.
Poate că purtau mantii,
dar la începuturi,
erau mai degrabă
aventurieri și cuceritori
care trăiau probabil
în mici sate
care s-au transformat în timp
în orașe-stat.
În special Atena și Sparta
au avut o epocă de aur
chiar în această perioadă.