Am aflat de cutremurul din Haiti pe Skype.
Soţia mea mi-a trimis un mesaj,
"Uau, cutremur",
şi apoi a dispărut timp de 25 de minute.
Au fost 25 de minute de teroare absolută
pe care au simţit-o mii de oameni din S.U.A.
Mi-a fost teamă de tsunami.
Ce nu mi-am dat seama
a fost că exista o teroare mai mare în Haiti,
iar aceasta era prăbuşirea cladirilor.
Am vazut cu toţii pozele
clădirilor prăbuşite din Haiti.
Acestea sunt instantanee făcute de soţia mea
la câteva zile după cutremur,
în timp ce eu încercam să ajung în ţară.
Acesta este palatul naţional,
echivalentul Casei Albe.
Acesta este cel mai mare supermarket din Caraibe
la momentul cel mai aglomerat al cumpărăturilor.
Acesta este un colegiu medical.
Aici învăţau 300 de asistente.
Spitalul general din apropiere
a scăpat fără daune.
Acesta este Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Am auzit cu toţii
despre pierderile umane extraordinare
din cutremurul din Haiti,
dar nu am auzit suficient
de ce acele vieţi au fost pierdute.
Nu am auzit
de ce clădirile s-au prăbuşit.
Până la urmă, clădirile,
nu cutremurul,
au ucis 220.000 de oameni,
au rănit 330.000,
au pus pe drumuri 1,3 milioane de oameni,
au întrerupt alimentarea cu mâncare
şi apă şi provizii
pentru o naţiune întreagă.
Acesta este cel mai mare dezastru dintr-o zonă metropolitană
în ultimii zeci de ani.
Şi nu a fost un dezastru natural.
A fost un dezastru tehnologic.
AIDG lucrează în Haiti
din 2007,
asigurând suport tehnologic şi de afaceri
companiilor mici.
Iar după cutremur, am început să aducem ingineri seismologi
care să îşi dea seama de ce s-au prăbuşit clădirile,
să analizeze ce era sigur şi ce nu.
Lucrând cu MINUSTAH,
care este misiunea O.N.U. în Haiti,
cu Ministerul Lucrărilor Publice,
cu diferite ONG-uri,
am inspectat peste 1.500 de clădiri.
Am inspectat şcoli
şi reşedinţe private.
Am inspectat centre medicale
şi depozite de alimente.
Am inspectat clădiri guvernamentale.
Acesta este Ministerul Justiţiei.
După acea uşă
se află Arhivele Judiciare Naţionale.
Colegul din uşă, Andre Filitrault,
care este directorul
Centrului de Cercetare Interdisciplinară pentru Ştiinţa Cutremurelor
la Universitatea din Buffalo,
analiza dacă este sigură
recuperarea arhivelor.
Andre mi-a spus,
după ce a vazut cum au cazut aceste clădiri
mereu şi mereu în acelaşi mod,
că aici nu este o cercetare nouă.
Nu exista nimic aici din ce nu ştiam.
Punctele de rupere erau la fel --
pereţi şi dale neconectate corespunzător la coloane --
aceasta este o dală din acoperiş care atârnă de pe clădire --
structuri cu grinde,
sau structuri asimetrice,
care au fost scuturate violent şi s-au prăbuşit,
materiale de contrucţie proaste,
beton insuficient,
compresie insuficientă în blocuri,
armături moi,
armături expuse şi ruginite.
Acum există o soluţie
la aceste probleme.
Şi ştim cum să contruim corespunzător.
Dovada acestui lucru a apărut în Chile,
la aproape o lună,
când un cutremur cu magnitudinea de 8,8
a lovit Chile.
Asta înseamnă de 500 de ori
intensitatea celui de 7,0
care a lovit Port-au-Prince --
500 de ori intensitatea,
şi totuşi doar sub o mie de victime.
Raportat la densitatea populaţiei
înseamnă mai puţin de unu la sută
din impactul cutremurului din Haiti.
Care a fost diferenţa
dintre Chile şi Haiti?
Standardele seismice
şi zidăria compactă,
unde clădirea se comportă ca un întreg --
pereţi şi coloane
şi acoperişuri şi dale
conectate să se susţină reciproc,
în loc să se spargă în obiecte separate şi să cadă.
Dacă vă uitaţi la această clădire din Chile,
este ruptă în două,
dar nu este o grămadă de moloz.
Chilienii construiesc zidării compacte
de zeci de ani.
Chiar acum, AIDG lucrează cu KPFF Consulting Engineers,
Arhitectură pentru Umanitate,
pentru a aduce educaţia privind zidăria compactă
în Haiti.
Acesta este Xantus Daniel.
El este zidar,
doar un lucrător în construcţii, nu este maistru,
care a avut parte de instrucţia noastră.
La ultimul loc de muncă lucra cu şeful său,
şi au început să toarne greşit coloanele.
Şi-a luat şeful deoparte,
şi i-a arătat materialele pentru zidăria compactă.
I-a arătat, "Ştii, nu trebuie să facem asta greşit.
Nu ne va costa mai mult
să facem lucrurile cum trebuie."
Şi au refăcut acea clădire.
Au legat armăturile corect.
Au turnat coloanele corect.
Iar acea clădire va fi sigură.
Şi fiecare clădire
pe care o vor construi
va fi sigură.
Pentru a ne asigura că aceste clădiri sunt sigure
nu trebuie să recurgem la politică,
trebuie să ajungem
la zidarii care muncesc
şi să-i ajutăm să înveţe tehnicile corespunzătoare.
Sunt multe grupări care fac acest lucru.
Iar colegul cu vestă,
Craig Toten,
a insistat
să scoată documentaţie pentru toate grupările care fac acest lucru.
Prin Haiti Reconectat,
prin Schimbare pentru Clădiri, Arhitectură pentru Umanitate,
AIDG,
există posibilitatea
să ajungem
la 30.000, 40.000 de zidari
din toată ţara
şi să creăm o mişcare a construcţiilor corespunzătoare.
Dacă ajungi la oamenii care muncesc
în această manieră colaborativă
este foarte accesibil.
Din miliardele cheltuite pentru reconstrucţie,
se pot instrui zidari
cu câţiva dolari pentru fiecare casă
care vor ajunge să construiască toată viaţa.
În cele din urmă, sunt două modalităţi
prin care se poate reconstrui Haiti,
modalitatea la vârf
este felul în care Haiti a construit de zeci de ani.
Modalitatea la vârf
este o clădire construită prost
şi care va cădea.
Modalitatea la bază este o construcţie cu o zidărie compactă,
în care zidurile sunt strâns legate,
clădirea este simetrică,
şi va rezista la cutremure.
Pentru toate dezastrele
există o oportunitate
de a construi case mai bune
pentru generaţiile următoare,
astfel că atunci când va lovi următorul cutremur
va fi un dezastru,
dar nu o tragedie.
(Aplauze)