Sunt lexicograf. Fac dicționare. Ca lexicograf, treaba mea e să includ în dicționar orice cuvânt posibil. Nu-i treaba mea să decid ce-i un cuvânt; asta-i treaba voastră. Toți vorbitorii limbii engleze la un loc decid ce-i un cuvânt și ce nu-i un cuvânt. O limbă înseamnă de fapt un grup de oameni care consimt să se înțeleagă între ei. Uneori, când încearcă să stabilească dacă un cuvânt e bun sau nu, oamenii n-au de fapt un motiv serios. Și-atunci, zic: „Gramatica-i problema!” (Râsete) De fapt nu-mi prea pasă de gramatică – să nu mă spuneți! Vorbind de cuvântul gramatică există două tipuri de gramatică. Pe de o parte, e cea care există în mintea ta: dacă ești vorbitor nativ al unei limbi, sau un bun vorbitor, e vorba de regulile urmate inconștient când vorbești limba. E ceea ce înveți când ești copil și îți înveți limba. Iată un exemplu. Acesta este un wug, nu? E un wug. Aici avem încă unul. Sunt doi. Avem doi... Publicul: ...wugi. Erin McKean: Exact! Știți să formați pluralul lui wug. Aveți regula asta în minte. N-a trebuit să învățați regula asta, o înțelegeți pur și simplu. Acesta e un experiment conceput de o profesoară de la Boston College, pe nume Jean Berko Gleason, în 1958. S-a vorbit despre asta multă vreme. Acest gen de reguli naturale pe care le aveți în minte nu sunt ca regulile de circulație, ci mai degrabă ca legile naturii. Nu-i nevoie să vă amintească cineva să respectați o lege a naturii, nu? Când pleci de-acasă dimineața, mama nu spune: „Dragă, cred că va fi frig, ia-ți un hanorac și nu uita să respecți legea gravitației.” Nimeni nu-ți spune asta, nu? Există și reguli care țin mai mult de maniere decât de natură. Să ne gândim că un cuvânt e ca o pălărie. Odată ce-ai învățat care-i rostul pălăriei, nu trebuie să-ți spună nimeni: „Nu purta pălăria în picioare.” Însă trebuie să-ți spună dacă poți s-o ții pe cap înăuntru, cine are voie să poarte pălărie și ce fel de pălării poți purta, nu? Sunt exemple care țin de celălalt tip de gramatică, pe care lingviștii îl numesc uz, spre deosebire de gramatică. Câteodată, oamenii folosesc acest tip de gramatică bazată pe reguli pentru a-i descuraja pe alții să formeze cuvinte noi. Iar eu cred că asta e, în fine, o prostie. De exemplu, auzim mereu: „Fii creativ! Compune muzică! Fă artă! Inventează chestii noi! Știință și tehnologie!” Dar când e vorba de cuvinte, îți spun: „Nu! Gata cu creativitatea, încrezuților! Dați-i pace!” (Râsete) Pentru mine, asta nu are sens. Cuvintele sunt fantastice. Ar trebui să avem mai multe. Vă chem și pe voi să inventați cât mai multe cuvinte posibil. Iată șase moduri în care puteți crea cuvinte noi în engleză. Primul este și cel mai simplu: pur și simplu, furați-le din alte limbi. [Du-te să furi de la alții] (Râsete) Lingviștii numesc asta împrumut, dar din moment ce nu le restituim, să fim sinceri și să-i spunem furt. De obicei luăm cuvinte pentru lucruri care ne plac, ca mâncarea bună: am luat kumquat din chineză, caramel din franceză. Sau cuvinte care denumesc chestii mișto, cum ar fi ninja, nu? Pe ăsta l-am luat din japoneză, ceea ce-i deja o chestie tare, pentru că-i cam greu să furi ceva de la ninja! (Râsete) Alt mod în care puteți forma cuvinte noi în engleză este să turtiți două cuvinte unul de altul. Se numește compunere. Cuvintele din engleză sunt ca piesele Lego: cu suficientă forță, le poți îmbina pe oricare două. (Râsete) Facem asta tot timpul în engleză: cuvinte ca inimă frântă, șoarece de bibliotecă, castel de nisip sunt toate compuse. Așa că dați-i drumul, creați buze late, dar să nu rămâneți cu buzele umflate! (Râsete) Un alt mod de a crea cuvinte în engleză e similar compunerii, dar de data asta folosiți atâta forță când le turtiți unul de altul, încât o parte se va pierde. Sunt cuvintele telescopate, de pildă brunch, care vine din breakfast „mic dejun” și lunch „prânz”. sau motel, care provine din motor „mașină” și hotel. Câți dintre voi știau că motel e un cuvânt telescopat? Da, cuvântul e atât de vechi în engleză încât mulți nici nu știu că anumite părți lipsesc. Edutainment este un cuvânt-valiză între educație și distracție. Și, bineînțeles, electrocute provine din electric și a executa. (Râsete) Mai puteți crea cuvinte noi schimbându-le funcția. Se numește conversie. Iei un cuvânt care e o parte de vorbire și îl transformi într-o altă parte de vorbire. Cine știa că a se împrieteni n-a fost întotdeauna verb? (Râsete) Da! Mai întâi a fost substantiv, după care l-am verbificat! Aproape orice cuvânt din engleză poate fi verbificat. Puteți transforma și adjective în substantive. Commercial „reclamă” era un adjectiv, iar acum e substantiv. Desigur, putem și să înverzim lucruri. Un alt mod de a face cuvinte în engleză e derivarea regresivă. Luați un cuvânt și-i turtiți un pic capătul. De exemplu, în engleză am avut cuvântul editor înainte de cuvântul a edita. A edita s-a format din editor. Câteodată, aceste cuvinte derivate sună un pic stupid: buldozerele buldozează, servitorii servesc, iar spărgătorii sparg. (Râsete) Un alt mod de a crea cuvinte e să îmbinăm inițialele cuvintelor. Astfel, National Aeronautics and Space Administration devine NASA. Sigur, funcționează cu orice, OMG! (Oh, my God!) (Râsete) Deci, oricât de ridicole ar fi, pot fi cuvinte foarte bune în engleză. Absquatulate e un cuvânt perfect valabil în limba engleză. Mugwump e la fel de bun. Cuvintele nu trebuie să sune normal, pot suna oricât de ciudat. De ce ar trebui să creați cuvinte? Trebuie să creați cuvinte deoarece fiecare cuvânt e o șansă în plus de a-ți exprima ideea și a-ți transmite mesajul. Iar cuvintele noi atrag atenția. Oamenii se vor concentra la ce ai de spus și asta te ajută să transmiți mai ușor ce vrei să spui. Mulți oameni au spus pe scenă astăzi: „În viitor puteți face asta, ne puteți ajuta să explorăm, să inventăm...” Dar puteți crea un cuvânt nou chiar acum! Engleza nu are restricții de vârstă. Dați-i drumul! Începeți să creați cuvinte noi chiar azi. Trimiteți-mi-le, iar eu le voi pune în dicționarul meu online, Wordnik. Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)