Intimitate, siguranță, respect, comunicare bună, sentimentul de a fi apreciat. Acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care mulți oameni consideră că alcătuiesc o relație sănătoasă. Cercetătorii sunt de acord și ei. Există o literatură solidă privind relațiile romantice, care a identificat caracteristicile relațiilor sănătoase, și lista pe care v-o prezint conține multe dintre ele. Cercetătorii sunt de acord și cu lucrurile care fac o relație nesănătoasă - lucruri precum a te certa atât de mult încât nu poți rezolva problemele; incapacitatea de a apela la partenerul tău când ai nevoie de sprijin; dispreț, reproș, ostilitate, violență. Când aceste probleme apar în relații, ele pot cauza multă nefericire. Ele pot duce la sfârșitul relației și la divorț, și chiar pot îmbolnăvi oamenii fizic și psihic. De aceea este atât de esențial ca oamenii să aibă relații sănătoase. Dar este o problemă: câți oameni știu, mă refer, chiar știu ce să facă zilnic, pentru a crea relații sănătoase? Ideea mea e asta: s-ar putea să știm cum arată o relație sănătoasă, dar mulți oameni nu au idee cum să obțină una, și nimeni nu ne învață cum să facem asta. Trebuie să învățăm oamenii cum să aibă relații sănătoase. Acum, știți când facem asta, de obicei? După ce e prea târziu. Se numește terapie de cuplu. Eu ofer terapie de cuplu, și poate fi un lucru minunat. Dar mulți oameni vin la terapia de cuplu cu atât de multe probleme și tipare înrădăcinate, încât nu se mai pot schimba. E prea târziu. Știți când mai încercăm să învățăm oamenii cum să aibă relații sănătoase? Chiar înainte de a se căsători. Se numește educație premaritală. Și asta e o idee bună: să înveți oamenii cum să aibă o relație bună cât timp sunt încă fericiți, probabil. Și poate funcționa. Dar, după părerea mea, tot e prea târziu. De ce? Pentru că oamenii deja și-au ales persoană cu care vor să-și împartă viața. Ce dacă au ales greșit? Nicio educație premaritală nu poate repara alegerea greșită a partenerului. Modurile prin care am încercat să învățăm oamenii să aibă relații sănătoase au fost limitate, pentru că ei nu reușesc să răspundă la trei lucruri importante: să știe într-adevăr ce vor și ce au nevoie de la un partener și o relație, alegerea persoanei potrivite, și dezvoltarea și folosirea abilităților chiar de la început. Nu mă refer la începutul unei relații anume. Ci la începutul începutului, adică cât mai repede cu putință. Trebuie să învățăm oamenii, mai ales tinerii, cum să aibă relații sănătoase. În acest scop, eu și colegii mei am dezvoltat un model bazat pe abilități care credem că poate ajuta oamenii să creeze lucrurile care conduc la relații sănătoase și să reducă comportamentele care duc la cele nesănătoase. Am identificat trei abilități - înțelegere, reciprocitate și ajustări emoționale - care sunt baza a ceea ce noi numim competență sentimentală. Competența sentimentală e abilitatea de a funcționa adaptiv la toate capitolele și aspectele relației, de la a-ți da seama ce ai nevoie, la a găsi persoana potrivită, la a construi o relație sănătoasă, și la a ieși din relațiile nesănătoase. Am să vă spun mai multe despre abilități imediat, dar înainte, permiteți-mi să vă spun că nu le-am inventat din senin. Am identificat abilitățile prin intermediul unei analize de teorie și cercetare. Iar abilitățile reprezintă elementele comune ale celor mai importante teorii și rezultatele cercetărilor despre relațiile sănătoase. Și pentru că reprezintă asemănări, credem că ele chiar pot ajuta oamenii cu toate aspectele diferite ale relației, și cu toți oamenii diferiți - fie că sunt într-o relație sau nu. Să vă spun, așadar, abilitățile. Prima este înțelegerea. Înțelegerea înseamnă conștientizare, înțelegere și învățare. Prin înțelegere vei avea o mai bună idee despre cine ești, de ce ai nevoie, ce vrei, de ce faci lucrurile pe care le faci. Deci hai să zicem că ești foarte irascibil cu partenerul. Cu înțelegere, îți poți da seama că nu partenerul tău face ceva, ci de fapt tu ești foarte stresat la muncă. Ce trebuie să faci e să te relaxezi puțin, pentru a nu se răsfrânge asupra relației. Înțelegerea îți va permite și să îți cunoști partenerul mai bine. Să zicem că partenerul întârzie la o întâlnire. Cu înțelegere, vei ști de ce. De exemplu, poate partenerul întârzie mereu. Nu e din vina ta sau a relației. Doar că așa e partenerul tău. Cu înțelegere, vei fi capabil să anticipezi consecințele pozitive și negative ale comportametului tău. De exemplu, vei ști că dacă vei trimite acel mesaj răutăcios, nu va merge bine. În schimb, poate e mai bine să dai un telefon. Cu înțelegere, vei fi capabil să înveți din greșelile tale astfel încât să te comporți în mod diferit în viitor. Deci poate-ți vei da seama că tu ești tipul de persoană care are tendința de a se repezi - te lași prins în vâltoarea lucrurilor - iar apoi lucrurile nu merg bine. Ai putea spune: „Ei bine, data viitoare o voi lua mai ușurel pentru a nu repeta aceeași greșeală.” Și prin înțelegere vei avea o mai bună cunoaștere despre ce e potrivit pentru tine în relație. Poate ești tipul de persoană care are nevoie de o relație monogamă. Pentru tine nu e în regulă ca partenerul să se întâlnească și cu alte persoane. Sau poate-ți vei da seama că ești chiar opusul, că nu ești pregătit pentru angajament și ai nevoie de un partener care acceptă asta. Asta-i înțelegerea. A doua abilitate e reciprocitatea. Reciprocitatea înseamnă a ști că amândoi aveți nevoi și că ambele seturi de nevoi contează. Datorită reciprocității vei fi capabil să-ți exprimi nevoile într-o manieră directă și clară, care sporește probabilitatea ca ele să se împlinească. Să zicem că trebuie să mergi la un eveniment familial stresant și ți-ar plăcea ca partenerul să te însoțească. Poți zice direct: „Știi, va fi stresant pentru mine. Mi-ar plăcea ca tu să fii acolo cu mine; ai fi un sprijin de nădejde. E posibil să-ți eliberezi programul și să vii cu mine?” Cu reciprocitate, vei fi dispus să răspunzi și nevoilor partenerului tău. Să zicem că știi că partenerului tău îi place să meargă la sală primul lucru dimineața, îl face să se simtă mai bine restul zilei. Reciprocitatea te va face să îți sprijini partenerul în asta, chiar dacă ți-ar plăcea mai degrabă ca el să stea acasă, în pat cu tine. Iar reciprocitatea îți va permite să iei în considerare nevoile amândurora în deciziile pe care le iei referitoare la relația voastră. Să zicem că primești o ofertă bună de lucru și ți-ar plăcea să o accepți, dar înseamnă că va trebui să lucrezi mai mult, și știi cât de important este pentru amândoi să petreceți timp împreună. Cu o abordare reciprocă, ai putea zice: „Chiar mi-ar plăcea să accept această slujbă, e foarte important pentru mine, dar sunt mă preocupă și timpul petrecut împreună. Dacă promit să păstrez niște timp pentru noi, ai fi de acord să accept slujba?” Asta e o abordare reciprocă a relațiilor. A treia abilitate este reglementarea emoțională. iar reglementarea emoțională este despre ajustarea sentimentelor ca răspuns la ce petrece în relație. Prin ajustare emoțională, vei fi capabil să... îți ții în frâu emoțiile și să privești din perspectivă. Deci, ai putea să te gândești: „O, Doamne! E un dezastru! E cel mai rău lucru posibil! Cum voi rezolva asta? Datorită ajustării emoționale, vei gândi: „Știi ceva? Pot face față. Totul va fi în regulă. Există o soluție pentru asta, o voi descoperi. Totul va fi bine.” Prin reglementările emoționale. vei fi capabil să tolerezi sentimente inconfortabile și să nu acționezi impulsiv, deci vei fi capabil să te gândești la urmări și să iei decizii mai clare. Să zicem că aștepți ca partenerul să-ți răspundă la mesaj. Mesajul nu ajunge; devii nerăbdător; îți verifici telefonul din două în două secunde. Datorită ajustării emoționale, vei fi capabil să-ți zici: „Știi ceva? Calmează-te. Mesajul va ajunge. Nu trebuie să-mi verific telefonul în fiecare secundă; Îl voi pun deoparte și mă voi concentra pe sarcina la îndemână.” Prin ajustare emoțională, vei fi capabil să întreții un sentiment de respect de sine și devotament pentru nevoile tale, chiar și când apar lucruri negative în relație. Să zicem că vă despărțiți. Ești deprimat, îi duci dorul partenerului. Datorită ajustării emoționale, vei fi capabil să-nțelegi că e în regulă; că da, vei fi deprimat, dar vei trece peste asta. Dacă implori și ceri să vă împăcați, nu vei avea o părere de sine bună, și nici măcar nu-ți vei dori o relație care nu e bună pentru tine. Deci înțelegere, reciprocitate și reglementare emoțională. cred că e în puterea oamenilor să folosească zilnic abilitățile care le permit să aibă relații sănătoase. Să vă dau un exemplu cum funcționează. Zilele trecute vorbeam cu cineva, iar ea a zis că atunci când partenerul a întrebat-o ce vrea de ziua ei, i-a răspuns că nu vrea nimic. Ghiciți! Nu a primit nimic. Ea s-a supărat rău și au avut o mare ceartă. De ce? pentru că ea voia un cadou, doar că nu voia să-i spună; ea doar voia ca el să știe cumva. Se numește citirea gândurilor. E o idee groaznică; niciodată nu funcționează. Dacă ar fi folosit abilitățile, înțelegerea ar fi făcut-o să-și dea seama că ea chiar vrea ceva, și că dacă nu va primi, se va înfuria. Înțelegerea ar fi făcut-o să știe că partenerul ei e tipul de bărbat care va face întocmai cum a zis ea. Reciprocitatea ar fi făcut-o chiar să ceară ce își dorea, clar și răspicat. Iar reglementarea emoțională ar fi lăsat-o să facă față sentimentelor care o împiedicau să facă asta. Deci, poate ea era puțin îngrijorată: „Ce-ar zice el dacă aș cere ce vreau?” Sau poate se simțea vinovată. Știa că economiseau pentru o călătorie, poate se gândea că el va zice că-i lacomă sau ceva. Deci dacă s-ar fi folosit de abilități, ar fi putut să spună, „Știi ceva? Știu că economisim pentru călătorie, dar chiar îmi place colierul pe care l-am văzut zilele trecute, și nu era tare scump.” El i l-ar fi cumpărat. Ea s-ar fi simțit respectată și apreciată. El ar fi fost fericit. Ei s-ar fi simțit mai apropiați. Acest cadou aniversar ar fi mers bine, în loc să se termine într-o ceartă care le-ar putea deteriora relația. Acum, asta a fost doar o anecdotă. Avem și statistici care să sprijine asta. Studiez de ceva vreme competențele sentimentale, abilitatea de a folosi înțelegerea, reciprocitatea și ajustările emoționale, în rândul tinerilor. Într-un studiu de-al nostru am analizat fete de 13-14 ani, tinere adolescente, și am descoperit că fetele care erau mai competente sentimental s-au simțit mai sigure în relațiile lor. S-au simțit confortabil fiind apropiate de oameni, au putut avea încredere, nu au fost îngrijorate că vor fi respinse. La fetele mai competente sentimental am detectat mai puține simptome depresive, aveau o sănătate mentală mai bună. Ele erau și mai optimiste cu privire la așteptările despre căsătorie în viitor; erau mai optimiste că ar putea merge bine. Fetele cu o mai mare competență sentimentală desfășurau activități sentimentale tipice vârstei, lucruri normale ca întâlnirile și flirtul și comportamente afective ca îmbrățișatul și sărutatul. Iar fetele mai competente sentimental desfășurau mai puține... activități sexuale atipice, ca relațiile sexuale care pot fi considerate periculoase pentru fete de 13-14 ani. Deci, chiar și la vârsta de 13 și 14 ani, când majoritatea acestor fete nu erau nici măcar într-o relație, cu cât erau mai competente sentimental, cu atât se adaptau mai bine la relații, și aveau o sănătate mentală mai bună. Vedem aceleași lucruri în rândul tinerilor adulți, de la 18 la 25 de ani: Bărbații și femeile mai competenți sentimental se simt mai siguri în relații. Ei afirmă că iau și decizii mai bune, văd semnele de alarmă când lucruri nu merg bine și iau decizii conștiente încrezători. Ei sunt mai buni și în a le cere și oferi sprijin partenerilor. Deci, sunt mai dispuși să ceară ce au nevoie și să folosească ce le oferă partenerul. Și sunt mai buni în a oferi sprijin la nevoie. Și asta nu e doar ce ne-au spus ei, de fapt, noi i-am observat făcând asta în laborator, unde le-am cerut să vorbească între ei despre o problemă personală. Tinerii care sunt mai competenți sentimental au fost și mai satisfăcuți în relațiile lor, au fost mai fericiți. Și din nou, au raportat mai puține simptome depresive și mai puține simptome de anxietate. Deci în ansamblu, a fi competent sentimental la o vârsta fragedă e asociat cu o funcționare mai adaptivă și o mai mare bunăstare individuală. Și asta mă readuce la ideea mea că trebuie să învățăm oamenii cum să aibă relații sănătoase. Deci, cum am spus mai devreme, putem ști cum o relație sănătoasă arată, dar majoritatea oamenilor nu au nicio idee cum s-o obțină, și nimeni nu ne învață cum să facem asta. Iar asta e o problemă. Trebuie să ajutăm oamenii șă știe ce vor și de ce au nevoie de la o relație. Trebuie să-i ajutăm să-și aleagă partenerul potrivit. Trebuie să-i ajutăm să ia decizii bune și să facă fața provocărilor aduse de relații. Și trebuie să-i ajutăm să-și clădească și folosească abilitățile chiar de la început. Tocmai despre asta e noțiunea de competență sentimentală. E totul despre a folosi înțelegerea, reciprocitatea și ajustarea emoțională pentru a reduce comportamentele care duc la relații nesănătoase, ca certuri și sprijin precar, ostilitate, reproș, dispreț și violență. Și să creezi lucrurile care duc la relații sănătoase, ca intimitate, siguranță, respect, comunicare bună și sentimentul de a fi apreciat. Și nu ar avea de câștigat toate relațiile voastre din asta? Cred că da. Vă mulțumesc. (Aplauze)