Intimitate, siguranță, respect,
comunicare bună, sentimentul
de a fi apreciat.
Acestea sunt câteva dintre lucrurile
pe care mulți oameni consideră
că alcătuiesc o relație sănătoasă.
Cercetătorii sunt de acord și ei.
Există o literatură solidă
privind relațiile romantice,
care a identificat caracteristicile
relațiilor sănătoase,
și lista pe care v-o prezint
conține multe dintre ele.
Cercetătorii sunt de acord
și cu lucrurile care fac
o relație nesănătoasă -
lucruri precum a te certa atât de mult
încât nu poți rezolva problemele;
incapacitatea de a apela la partenerul tău
când ai nevoie de sprijin;
dispreț, reproș, ostilitate, violență.
Când aceste probleme apar în relații,
ele pot cauza multă nefericire.
Ele pot duce
la sfârșitul relației și la divorț,
și chiar pot îmbolnăvi
oamenii fizic și psihic.
De aceea este atât de esențial
ca oamenii să aibă relații sănătoase.
Dar este o problemă:
câți oameni știu,
mă refer, chiar știu ce să facă zilnic,
pentru a crea relații sănătoase?
Ideea mea e asta: s-ar putea să știm
cum arată o relație sănătoasă,
dar mulți oameni nu au idee
cum să obțină una,
și nimeni nu ne învață cum să facem asta.
Trebuie să învățăm oamenii
cum să aibă relații sănătoase.
Acum, știți când facem asta, de obicei?
După ce e prea târziu.
Se numește terapie de cuplu.
Eu ofer terapie de cuplu,
și poate fi un lucru minunat.
Dar mulți oameni vin la terapia de cuplu
cu atât de multe probleme și tipare
înrădăcinate, încât nu se mai pot schimba.
E prea târziu.
Știți când mai încercăm să învățăm oamenii
cum să aibă relații sănătoase?
Chiar înainte de a se căsători.
Se numește educație premaritală.
Și asta e o idee bună:
să înveți oamenii
cum să aibă o relație bună
cât timp sunt încă fericiți, probabil.
Și poate funcționa.
Dar, după părerea mea, tot e prea târziu.
De ce?
Pentru că oamenii deja și-au ales
persoană cu care vor să-și împartă viața.
Ce dacă au ales greșit?
Nicio educație premaritală nu poate
repara alegerea greșită a partenerului.
Modurile prin care am încercat să învățăm
oamenii să aibă relații sănătoase
au fost limitate,
pentru că ei nu reușesc să răspundă
la trei lucruri importante:
să știe într-adevăr ce vor și ce au nevoie
de la un partener și o relație,
alegerea persoanei potrivite,
și dezvoltarea și folosirea abilităților
chiar de la început.
Nu mă refer la începutul
unei relații anume.
Ci la începutul începutului,
adică cât mai repede cu putință.
Trebuie să învățăm oamenii,
mai ales tinerii,
cum să aibă relații sănătoase.
În acest scop,
eu și colegii mei am dezvoltat
un model bazat pe abilități
care credem că poate ajuta oamenii
să creeze lucrurile care conduc
la relații sănătoase
și să reducă comportamentele
care duc la cele nesănătoase.
Am identificat trei abilități -
înțelegere, reciprocitate
și ajustări emoționale -
care sunt baza a ceea ce noi numim
competență sentimentală.
Competența sentimentală e abilitatea
de a funcționa adaptiv
la toate capitolele și aspectele relației,
de la a-ți da seama ce ai nevoie,
la a găsi persoana potrivită,
la a construi o relație sănătoasă,
și la a ieși din relațiile nesănătoase.
Am să vă spun mai multe
despre abilități imediat,
dar înainte, permiteți-mi să vă spun
că nu le-am inventat din senin.
Am identificat abilitățile
prin intermediul unei analize
de teorie și cercetare.
Iar abilitățile reprezintă
elementele comune
ale celor mai importante teorii
și rezultatele cercetărilor
despre relațiile sănătoase.
Și pentru că reprezintă asemănări,
credem că ele chiar pot ajuta oamenii
cu toate aspectele diferite ale relației,
și cu toți oamenii diferiți -
fie că sunt într-o relație sau nu.
Să vă spun, așadar, abilitățile.
Prima este înțelegerea.
Înțelegerea înseamnă conștientizare,
înțelegere și învățare.
Prin înțelegere vei avea o mai bună idee
despre cine ești, de ce ai nevoie,
ce vrei, de ce faci
lucrurile pe care le faci.
Deci hai să zicem că ești
foarte irascibil cu partenerul.
Cu înțelegere, îți poți da seama
că nu partenerul tău face ceva,
ci de fapt tu ești
foarte stresat la muncă.
Ce trebuie să faci
e să te relaxezi puțin,
pentru a nu se răsfrânge asupra relației.
Înțelegerea îți va permite
și să îți cunoști partenerul mai bine.
Să zicem că partenerul
întârzie la o întâlnire.
Cu înțelegere, vei ști de ce.
De exemplu, poate partenerul
întârzie mereu.
Nu e din vina ta sau a relației.
Doar că așa e partenerul tău.
Cu înțelegere,
vei fi capabil să anticipezi
consecințele pozitive și negative
ale comportametului tău.
De exemplu, vei ști că dacă
vei trimite acel mesaj răutăcios,
nu va merge bine.
În schimb, poate e mai bine
să dai un telefon.
Cu înțelegere, vei fi capabil
să înveți din greșelile tale
astfel încât să te comporți
în mod diferit în viitor.
Deci poate-ți vei da seama
că tu ești tipul de persoană
care are tendința de a se repezi -
te lași prins în vâltoarea lucrurilor -
iar apoi lucrurile nu merg bine.
Ai putea spune:
„Ei bine, data viitoare
o voi lua mai ușurel
pentru a nu repeta aceeași greșeală.”
Și prin înțelegere
vei avea o mai bună cunoaștere
despre ce e potrivit
pentru tine în relație.
Poate ești tipul de persoană
care are nevoie de o relație monogamă.
Pentru tine nu e în regulă ca partenerul
să se întâlnească și cu alte persoane.
Sau poate-ți vei da seama
că ești chiar opusul,
că nu ești pregătit pentru angajament
și ai nevoie de un partener
care acceptă asta.
Asta-i înțelegerea.
A doua abilitate e reciprocitatea.
Reciprocitatea înseamnă
a ști că amândoi aveți nevoi
și că ambele seturi de nevoi contează.
Datorită reciprocității
vei fi capabil să-ți exprimi
nevoile într-o manieră directă și clară,
care sporește probabilitatea
ca ele să se împlinească.
Să zicem că trebuie să mergi
la un eveniment familial stresant
și ți-ar plăcea ca partenerul
să te însoțească.
Poți zice direct:
„Știi, va fi stresant pentru mine.
Mi-ar plăcea ca tu să fii acolo cu mine;
ai fi un sprijin de nădejde.
E posibil să-ți eliberezi programul
și să vii cu mine?”
Cu reciprocitate,
vei fi dispus să răspunzi
și nevoilor partenerului tău.
Să zicem că știi că partenerului tău
îi place să meargă la sală
primul lucru dimineața,
îl face să se simtă mai bine restul zilei.
Reciprocitatea te va face
să îți sprijini partenerul în asta,
chiar dacă ți-ar plăcea mai degrabă
ca el să stea acasă, în pat cu tine.
Iar reciprocitatea îți va permite să iei
în considerare nevoile amândurora
în deciziile pe care le iei
referitoare la relația voastră.
Să zicem că primești o ofertă bună de lucru
și ți-ar plăcea să o accepți,
dar înseamnă că va trebui
să lucrezi mai mult,
și știi cât de important este
pentru amândoi să petreceți timp împreună.
Cu o abordare reciprocă, ai putea zice:
„Chiar mi-ar plăcea
să accept această slujbă,
e foarte important pentru mine,
dar sunt mă preocupă
și timpul petrecut împreună.
Dacă promit să păstrez
niște timp pentru noi,
ai fi de acord să accept slujba?”
Asta e o abordare reciprocă a relațiilor.
A treia abilitate este
reglementarea emoțională.
iar reglementarea emoțională este
despre ajustarea sentimentelor
ca răspuns la ce petrece în relație.
Prin ajustare emoțională,
vei fi capabil să...
îți ții în frâu emoțiile
și să privești din perspectivă.
Deci, ai putea să te gândești: „O, Doamne!
E un dezastru!
E cel mai rău lucru posibil!
Cum voi rezolva asta?
Datorită ajustării emoționale,
vei gândi:
„Știi ceva? Pot face față.
Totul va fi în regulă.
Există o soluție pentru asta,
o voi descoperi.
Totul va fi bine.”
Prin reglementările emoționale.
vei fi capabil să tolerezi
sentimente inconfortabile
și să nu acționezi impulsiv,
deci vei fi capabil să te gândești
la urmări și să iei decizii mai clare.
Să zicem că aștepți ca partenerul
să-ți răspundă la mesaj.
Mesajul nu ajunge; devii nerăbdător;
îți verifici telefonul
din două în două secunde.
Datorită ajustării emoționale,
vei fi capabil să-ți zici:
„Știi ceva? Calmează-te.
Mesajul va ajunge.
Nu trebuie să-mi verific telefonul
în fiecare secundă;
Îl voi pun deoparte și mă voi concentra
pe sarcina la îndemână.”
Prin ajustare emoțională,
vei fi capabil să întreții
un sentiment de respect de sine
și devotament pentru nevoile tale,
chiar și când apar lucruri
negative în relație.
Să zicem că vă despărțiți.
Ești deprimat,
îi duci dorul partenerului.
Datorită ajustării emoționale,
vei fi capabil să-nțelegi că e în regulă;
că da, vei fi deprimat,
dar vei trece peste asta.
Dacă implori și ceri să vă împăcați,
nu vei avea o părere de sine bună,
și nici măcar nu-ți vei dori o relație
care nu e bună pentru tine.
Deci înțelegere, reciprocitate
și reglementare emoțională.
cred că e în puterea oamenilor
să folosească zilnic abilitățile
care le permit să aibă relații sănătoase.
Să vă dau un exemplu cum funcționează.
Zilele trecute vorbeam cu cineva,
iar ea a zis
că atunci când partenerul
a întrebat-o ce vrea de ziua ei,
i-a răspuns că nu vrea nimic.
Ghiciți! Nu a primit nimic.
Ea s-a supărat rău
și au avut o mare ceartă.
De ce?
pentru că ea voia un cadou,
doar că nu voia să-i spună;
ea doar voia ca el să știe cumva.
Se numește citirea gândurilor.
E o idee groaznică;
niciodată nu funcționează.
Dacă ar fi folosit abilitățile,
înțelegerea ar fi făcut-o să-și dea seama
că ea chiar vrea ceva,
și că dacă nu va primi, se va înfuria.
Înțelegerea ar fi făcut-o să știe
că partenerul ei e tipul de bărbat
care va face întocmai cum a zis ea.
Reciprocitatea ar fi făcut-o
chiar să ceară ce își dorea,
clar și răspicat.
Iar reglementarea emoțională
ar fi lăsat-o să facă față sentimentelor
care o împiedicau să facă asta.
Deci, poate ea era puțin îngrijorată:
„Ce-ar zice el dacă aș cere ce vreau?”
Sau poate se simțea vinovată.
Știa că economiseau pentru o călătorie,
poate se gândea că el va zice
că-i lacomă sau ceva.
Deci dacă s-ar fi folosit de abilități,
ar fi putut să spună,
„Știi ceva?
Știu că economisim pentru călătorie,
dar chiar îmi place colierul
pe care l-am văzut zilele trecute,
și nu era tare scump.”
El i l-ar fi cumpărat.
Ea s-ar fi simțit respectată și apreciată.
El ar fi fost fericit.
Ei s-ar fi simțit mai apropiați.
Acest cadou aniversar ar fi mers bine,
în loc să se termine într-o ceartă
care le-ar putea deteriora relația.
Acum, asta a fost doar o anecdotă.
Avem și statistici care să sprijine asta.
Studiez de ceva vreme
competențele sentimentale,
abilitatea de a folosi înțelegerea,
reciprocitatea și ajustările emoționale,
în rândul tinerilor.
Într-un studiu de-al nostru
am analizat fete de 13-14 ani,
tinere adolescente,
și am descoperit că fetele care erau
mai competente sentimental
s-au simțit mai sigure în relațiile lor.
S-au simțit confortabil
fiind apropiate de oameni,
au putut avea încredere,
nu au fost îngrijorate că vor fi respinse.
La fetele mai competente sentimental
am detectat mai puține simptome depresive,
aveau o sănătate mentală mai bună.
Ele erau și mai optimiste
cu privire la așteptările
despre căsătorie în viitor;
erau mai optimiste că ar putea merge bine.
Fetele cu o mai mare
competență sentimentală
desfășurau activități
sentimentale tipice vârstei,
lucruri normale ca întâlnirile și flirtul
și comportamente afective
ca îmbrățișatul și sărutatul.
Iar fetele mai competente sentimental
desfășurau mai puține...
activități sexuale atipice,
ca relațiile sexuale
care pot fi considerate
periculoase pentru fete de 13-14 ani.
Deci, chiar și la vârsta de 13 și 14 ani,
când majoritatea acestor fete
nu erau nici măcar într-o relație,
cu cât erau mai competente sentimental,
cu atât se adaptau mai bine la relații,
și aveau o sănătate mentală mai bună.
Vedem aceleași lucruri în rândul
tinerilor adulți, de la 18 la 25 de ani:
Bărbații și femeile mai competenți
sentimental se simt mai siguri în relații.
Ei afirmă că iau și decizii mai bune,
văd semnele de alarmă
când lucruri nu merg bine
și iau decizii conștiente încrezători.
Ei sunt mai buni și în a le cere
și oferi sprijin partenerilor.
Deci, sunt mai dispuși
să ceară ce au nevoie
și să folosească ce le oferă partenerul.
Și sunt mai buni
în a oferi sprijin la nevoie.
Și asta nu e doar ce ne-au spus ei,
de fapt, noi i-am observat
făcând asta în laborator,
unde le-am cerut să vorbească între ei
despre o problemă personală.
Tinerii care sunt
mai competenți sentimental
au fost și mai satisfăcuți
în relațiile lor,
au fost mai fericiți.
Și din nou, au raportat
mai puține simptome depresive
și mai puține simptome de anxietate.
Deci în ansamblu,
a fi competent sentimental
la o vârsta fragedă
e asociat cu o funcționare mai adaptivă
și o mai mare bunăstare individuală.
Și asta mă readuce la ideea mea
că trebuie să învățăm oamenii
cum să aibă relații sănătoase.
Deci, cum am spus mai devreme,
putem ști cum o relație sănătoasă arată,
dar majoritatea oamenilor
nu au nicio idee cum s-o obțină,
și nimeni nu ne învață cum să facem asta.
Iar asta e o problemă.
Trebuie să ajutăm oamenii șă știe ce vor
și de ce au nevoie de la o relație.
Trebuie să-i ajutăm să-și aleagă
partenerul potrivit.
Trebuie să-i ajutăm să ia decizii bune
și să facă fața provocărilor
aduse de relații.
Și trebuie să-i ajutăm să-și clădească
și folosească abilitățile
chiar de la început.
Tocmai despre asta e noțiunea
de competență sentimentală.
E totul despre a folosi înțelegerea,
reciprocitatea și ajustarea emoțională
pentru a reduce comportamentele
care duc la relații nesănătoase,
ca certuri și sprijin precar,
ostilitate, reproș, dispreț și violență.
Și să creezi lucrurile
care duc la relații sănătoase,
ca intimitate, siguranță,
respect, comunicare bună
și sentimentul de a fi apreciat.
Și nu ar avea de câștigat
toate relațiile voastre din asta?
Cred că da.
Vă mulțumesc.
(Aplauze)