Aveam 17 ani când mi-am ales cariera.

Stăteam afară

într-o noapte caldă de vară în Florida

și la doar câțiva kilometri de ocean.

Așteptam să se întâmple o minune.

În acea vară am avut privilegiul 
să lucrez ca stagiar

la Centrul Spațial Kennedy de la NASA,

și minunea pe care o așteptam

a fost lansarea navetei spațiale Columbia

ce purta Observatorul de raze X Chandra,

un telescop ce permite savanților
să privească la marginea găurilor negre.

Întregul cer s-a umplut de lumină.

Și era ca și cum ar fi fost ziuă
în miez de noapte.

Curând, am putut simți zgomotul motoarelor
vibrând în piepturile noastre.

Și nu a fost un miracol;

a fost efortul combinat 
al unei echipe de mii de oameni

care au lucrat împreună

pentru a transforma în realitate
ceea ce părea imposibil.

Și am vrut să fac parte din acea echipă.

Am decis să mă înscriu la o universitate
unde puteam studia inginerie aerospațială.

Și anul următor,

mi-am început la MIT pregătirea de inginer

și m-am alăturat unui proiect studențesc
de construire a unor roboți spațiali.

Și totul mergea așa cum mi-am plănuit,

cu excepția faptului că eram confuză 
în legătură cu ceva important.

Confuzia mea a apărut 
în vacanțele mele de vară.

Am călătorit la o școală din Kenya,

și acolo am făcut voluntariat 
cu fete între 5 și 17 ani,

oferindu-le lecții de engleză,
matematică și științe.

Și ele m-au învățat cântece 
în limba swahili.

Și cel mai mult, 
mi-am petrecut timpul cunoscând fetele,

bucurându-mă de prezența lor.

Și am văzut că aceste fete 
și liderii din comunitatea lor

depășeau bariere importante

pentru a permite acestor fete să aibă 
cele mai bune șanse în viață.

Și am vrut să mă alătur acelei echipe.

Am vrut să fiu într-o echipă 
care să ajute la depășirea barierelor

și să îmbunătățească 
viața fetelor din întreaga lume.

Dar eram îngrijorată 
că studiind ingineria aerospațială

nu era cel mai util lucru.

Eram îngrijorată că echipa din Kenya 
nu putea folosi tehnologia

pe care o învățam despre spațiu.

Dar, din fericire, 
am aflat că nu aveam dreptate.

M-am întors și am intrat din nou la NASA,

și de această dată,

un mentor m-a învățat

că țări precum Kenya foloseau 
tehnologiile spațiale de zeci de ani

pentru a-și îmbunătăți viața 
în propriile lor țări.

Și atunci am știut că pot avea 
o carieră în domeniul spațial

și în cel al dezvoltării.

Această idee nu e nouă.

De fapt, în 1967, 
națiunile lumii s-au reunit

pentru a întocmi
Tratatul Spațiului Extraatmosferic.

Acest tratat a făcut 
o declarație îndrăzneață,

spunând: „Explorarea 
și utilizarea spațiului extraatmosferic

ar trebui să fie desfășurată
în beneficiul tuturor popoarelor,

indiferent de nivelul lor 
de dezvoltare economică sau științifică.”

Nu am ajuns să trăim 
cu adevărat acest ideal,

deși oamenii au muncit 
zeci de ani pentru a-l face o realitate.

Forțe precum colonialismul și rasismul

și inegalitatea de gen

au exclus multe persoane 
ce puteau aduce beneficii spațiului

și ne-a determinat să credem 
că spațiul este pentru cei aleși,

pentru bogați sau pentru elite.

Dar nu ne putem permite această atitudine,

pentru că lumea este implicată 
într-o misiune importantă

de a îmbunătăți viața tuturor.

Itinerariul nostru pentru această
misiune provine din cele

17 Obiective de Dezvoltare Durabilă 
ale Națiunilor Unite.

Toate statele membre 
ale Națiunilor Unite au convenit

că acestea sunt prioritățile
noastre până în 2030.

Aceste obiective ne oferă oportunitățile
cheie ale timpurilor noastre,

oportunități de a pune capăt 
sărăciei extreme,

pentru a ne asigura că toată lumea 
are acces la alimente și apă curată.

Trebuie să urmărim aceste obiective 
ca o comunitate globală.

Iar tehnologia spațială 
susține dezvoltarea durabilă.

De fapt, există șase servicii spațiale

care ne pot ajuta să îndeplinim
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

În următoarele câteva minute, 
să explorăm aceste șase servicii,

și să vedem doar câteva exemple 
de obiective pe care le susțin.

Sunteți pregătiți?

Bine.

Sateliții de telecomunicații oferă acces 
la servicii de telefonie și internet

în aproape orice locație de pe Pământ.

Acest lucru e deosebit de important 
în perioadele de după dezastre.

Când taifunul Haiyan a lovit Filipinele,

rețelele locale de telecomunicații
au trebuit reparate,

și au fost aduse antene
de telecomunicații gonflabile

care se puteau conecta cu sateliții.

Acest lucru a fost util 
în perioada de reparații și recuperare.

Sateliții de poziționare 
ne spun unde ne aflăm

spunându-ne unde sunt ei.

Oamenii de știință îi pot utiliza

pentru a urmări animalele
în pericol de extincție.

Această broască țestoasă 
a fost prevăzută cu un sistem

care îi permite să primească informații 
despre locație de la sateliții GPS,

și trimit informațiile
despre locație oamenilor de știință

prin sateliții de telecomunicații.

Oamenii de știință pot folosi aceste
cunoștințe pentru a face politici mai bune

și îi ajută să afle cum să mențină
aceste animale în viață.

Sateliți de observare a Pământului.

Ei ne spun ce se întâmplă 
în mediul nostru.

Momentan, există
aproximativ 150 de sateliți

operați de peste 60
de agenții guvernamentale,

iar aceștia sunt doar cei
care observă Pământul.

Între timp, alte companii 
se adaugă la această listă.

Majoritatea guvernelor oferă
aceste date gratuit online.

Unii dintre acești sateliți 
oferă imagini ca aceasta,

care arată ce ați vedea 
printr-o cameră foto.

Această imagine arată 
terenurile agricole din Kansas.

Totuși, majoritatea sateliților 
de observare a Pământului

nu face poze deloc.

Ei fac măsurători.

Și combină aceste măsurători 
cu modele complexe computerizate

și rezultă imagini frumoase, 
globale, precum aceasta,

ce arată curenții oceanici

și temperatura oceanului la nivel global.

Sau putem observa sarea, 
fumul și praful din atmosferă,

sau precipitațiile
și ninsorile de la nivel global,

precum și ciclul anual 
al vegetației pe uscat și în ocean.

Oamenii de știință pot folosi informațiile
despre precipitații și vegetație

și să le utilizeze pentru a înțelege

ce zone de pe Pământ 
sunt în pericol de foamete sau secetă

și furnizând informațiile respective 
organizațiilor de ajutorare,

acestea se pot pregăti cu alimente
înainte ca foamea să devină severă.

În spațiu, avem un laborator orbital
pe Stația Spațială Internațională.

Vehiculul și totul din interior
sunt în cădere liberă

în jurul Pământului,

și nu se simte efectul gravitației.

Și din această cauză
o numim „microgravitație”.

Când astronauții se află 
în mediul cu microgravitație,

corpurile lor reacționează 
ca și cum ar îmbătrâni mai repede.

Rezistența oaselor și masa musculară scad,

iar sistemul lor cardiovascular 
și imunitar se schimbă.

Deoarece oamenii de știință studiază cum 
să mențină astronauții sănătoși în spațiu,

putem utiliza exercițiile și tehnicile 
folosite pentru astronauți

și pentru oamenii de pe Pământ,

pentru a ne îmbunătăți sănătatea.

Adesea, pe măsură ce dezvoltăm
tehnologii pentru astronauți și explorare

sau pentru nave spațiale,

putem să folosim invențiile 
pentru a îmbunătăți viața pe Pământ.

Iată una din favoritele mele.

Este un sistem de filtrare a apei,

iar o componentă cheie a acestuia 
se bazează pe tehnologia

de filtrare a apei uzate 
pe stația spațială.

Acum este folosit în întreaga lume.

Spațiul este, de asemenea, 
o sursă infinită de inspirație,

prin educație,

prin cercetare și astronomie

și prin vechea experiență
de a privi cerul înstelat.

Țări din întreaga lume 
se angajează să progreseze

cu propria dezvoltare

prin creșterea cunoștințelor
despre inginerie, știință și spațiu.

Să cunoaștem unii dintre cei mai noi 
ingineri de sateliți din lume.

Ea e Elyka Abello din Venezuela.

Elyka studiază pentru a fi
inginer pentru sateliți

ca parte a programului național 
pentru sateliți din Venezuela.

Ea a conceput un instrument software

ce permite echipei să proiecteze mai bine
sistemele de alimentare pentru inginerie.

El e Adel Castillo-Duran

din Filipine.

Adel este atât meteorolog, 
cât și inginer pentru sateliți,

și folosește date de la sateliți 
în prognoza meteo.

Și la final, s-o cunoaștem pe Hala.

Hala este din Sudan,

și în timp ce studia ca student
ingineria electrică

în Khartoum,

ea și câțiva studenți au decis 
să-și construiască propriul satelit.

Și mai târziu, Hala a obținut o bursă 
pentru a studia inginerie pentru sateliți

la nivel postuniversitar.

Aceste povești pe care
le-am împărtășit cu voi,

toate ilustrează că spațiul e util
pentru o dezvoltare durabilă

în folosul tuturor oamenilor.

Dar mai avem multe de făcut,

pentru că există încă bariere 
care exclud oamenii din acest domeniu

și limitează impactul acestei tehnologii.

Pentru mulți oameni, datele de observare 
a Pământului sunt complexe.

Iar serviciile de comunicații
prin satelit sunt prea scumpe.

Și cercetarea în microgravitație
pare să fie inaccesibilă.

Asta mă motivează să lucrez ca profesor
la Laboratorul Media de la MIT.

Am fondat recent un nou grup 
de cercetare numit Space Enabled.

Lucrăm la eliminarea acestor bariere 
care limitează beneficiile spațiului.

Și vom dezvolta următoarele servicii

care vor continua să contribuie 
la o dezvoltare durabilă.

Vom continua această muncă

până când putem spune cu adevărat 
că spațiul e în beneficiul tuturor,

și suntem cu toții ajutați de spațiu.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)