Aveam 17 ani când mi-am ales cariera.
Stăteam afară
într-o noapte caldă de vară în Florida
și la doar câțiva kilometri de ocean.
Așteptam să se întâmple o minune.
În acea vară am avut privilegiul
să lucrez ca stagiar
la Centrul Spațial Kennedy de la NASA,
și minunea pe care o așteptam
a fost lansarea navetei spațiale Columbia
ce purta Observatorul de raze X Chandra,
un telescop ce permite savanților
să privească la marginea găurilor negre.
Întregul cer s-a umplut de lumină.
Și era ca și cum ar fi fost ziuă
în miez de noapte.
Curând, am putut simți zgomotul motoarelor
vibrând în piepturile noastre.
Și nu a fost un miracol;
a fost efortul combinat
al unei echipe de mii de oameni
care au lucrat împreună
pentru a transforma în realitate
ceea ce părea imposibil.
Și am vrut să fac parte din acea echipă.
Am decis să mă înscriu la o universitate
unde puteam studia inginerie aerospațială.
Și anul următor,
mi-am început la MIT pregătirea de inginer
și m-am alăturat unui proiect studențesc
de construire a unor roboți spațiali.
Și totul mergea așa cum mi-am plănuit,
cu excepția faptului că eram confuză
în legătură cu ceva important.
Confuzia mea a apărut
în vacanțele mele de vară.
Am călătorit la o școală din Kenya,
și acolo am făcut voluntariat
cu fete între 5 și 17 ani,
oferindu-le lecții de engleză,
matematică și științe.
Și ele m-au învățat cântece
în limba swahili.
Și cel mai mult,
mi-am petrecut timpul cunoscând fetele,
bucurându-mă de prezența lor.
Și am văzut că aceste fete
și liderii din comunitatea lor
depășeau bariere importante
pentru a permite acestor fete să aibă
cele mai bune șanse în viață.
Și am vrut să mă alătur acelei echipe.
Am vrut să fiu într-o echipă
care să ajute la depășirea barierelor
și să îmbunătățească
viața fetelor din întreaga lume.
Dar eram îngrijorată
că studiind ingineria aerospațială
nu era cel mai util lucru.
Eram îngrijorată că echipa din Kenya
nu putea folosi tehnologia
pe care o învățam despre spațiu.
Dar, din fericire,
am aflat că nu aveam dreptate.
M-am întors și am intrat din nou la NASA,
și de această dată,
un mentor m-a învățat
că țări precum Kenya foloseau
tehnologiile spațiale de zeci de ani
pentru a-și îmbunătăți viața
în propriile lor țări.
Și atunci am știut că pot avea
o carieră în domeniul spațial
și în cel al dezvoltării.
Această idee nu e nouă.
De fapt, în 1967,
națiunile lumii s-au reunit
pentru a întocmi
Tratatul Spațiului Extraatmosferic.
Acest tratat a făcut
o declarație îndrăzneață,
spunând: „Explorarea
și utilizarea spațiului extraatmosferic
ar trebui să fie desfășurată
în beneficiul tuturor popoarelor,
indiferent de nivelul lor
de dezvoltare economică sau științifică.”
Nu am ajuns să trăim
cu adevărat acest ideal,
deși oamenii au muncit
zeci de ani pentru a-l face o realitate.
Forțe precum colonialismul și rasismul
și inegalitatea de gen
au exclus multe persoane
ce puteau aduce beneficii spațiului
și ne-a determinat să credem
că spațiul este pentru cei aleși,
pentru bogați sau pentru elite.
Dar nu ne putem permite această atitudine,
pentru că lumea este implicată
într-o misiune importantă
de a îmbunătăți viața tuturor.
Itinerariul nostru pentru această
misiune provine din cele
17 Obiective de Dezvoltare Durabilă
ale Națiunilor Unite.
Toate statele membre
ale Națiunilor Unite au convenit
că acestea sunt prioritățile
noastre până în 2030.
Aceste obiective ne oferă oportunitățile
cheie ale timpurilor noastre,
oportunități de a pune capăt
sărăciei extreme,
pentru a ne asigura că toată lumea
are acces la alimente și apă curată.
Trebuie să urmărim aceste obiective
ca o comunitate globală.
Iar tehnologia spațială
susține dezvoltarea durabilă.
De fapt, există șase servicii spațiale
care ne pot ajuta să îndeplinim
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.
În următoarele câteva minute,
să explorăm aceste șase servicii,
și să vedem doar câteva exemple
de obiective pe care le susțin.
Sunteți pregătiți?
Bine.
Sateliții de telecomunicații oferă acces
la servicii de telefonie și internet
în aproape orice locație de pe Pământ.
Acest lucru e deosebit de important
în perioadele de după dezastre.
Când taifunul Haiyan a lovit Filipinele,
rețelele locale de telecomunicații
au trebuit reparate,
și au fost aduse antene
de telecomunicații gonflabile
care se puteau conecta cu sateliții.
Acest lucru a fost util
în perioada de reparații și recuperare.
Sateliții de poziționare
ne spun unde ne aflăm
spunându-ne unde sunt ei.
Oamenii de știință îi pot utiliza
pentru a urmări animalele
în pericol de extincție.
Această broască țestoasă
a fost prevăzută cu un sistem
care îi permite să primească informații
despre locație de la sateliții GPS,
și trimit informațiile
despre locație oamenilor de știință
prin sateliții de telecomunicații.
Oamenii de știință pot folosi aceste
cunoștințe pentru a face politici mai bune
și îi ajută să afle cum să mențină
aceste animale în viață.
Sateliți de observare a Pământului.
Ei ne spun ce se întâmplă
în mediul nostru.
Momentan, există
aproximativ 150 de sateliți
operați de peste 60
de agenții guvernamentale,
iar aceștia sunt doar cei
care observă Pământul.
Între timp, alte companii
se adaugă la această listă.
Majoritatea guvernelor oferă
aceste date gratuit online.
Unii dintre acești sateliți
oferă imagini ca aceasta,
care arată ce ați vedea
printr-o cameră foto.
Această imagine arată
terenurile agricole din Kansas.
Totuși, majoritatea sateliților
de observare a Pământului
nu face poze deloc.
Ei fac măsurători.
Și combină aceste măsurători
cu modele complexe computerizate
și rezultă imagini frumoase,
globale, precum aceasta,
ce arată curenții oceanici
și temperatura oceanului la nivel global.
Sau putem observa sarea,
fumul și praful din atmosferă,
sau precipitațiile
și ninsorile de la nivel global,
precum și ciclul anual
al vegetației pe uscat și în ocean.
Oamenii de știință pot folosi informațiile
despre precipitații și vegetație
și să le utilizeze pentru a înțelege
ce zone de pe Pământ
sunt în pericol de foamete sau secetă
și furnizând informațiile respective
organizațiilor de ajutorare,
acestea se pot pregăti cu alimente
înainte ca foamea să devină severă.
În spațiu, avem un laborator orbital
pe Stația Spațială Internațională.
Vehiculul și totul din interior
sunt în cădere liberă
în jurul Pământului,
și nu se simte efectul gravitației.
Și din această cauză
o numim „microgravitație”.
Când astronauții se află
în mediul cu microgravitație,
corpurile lor reacționează
ca și cum ar îmbătrâni mai repede.
Rezistența oaselor și masa musculară scad,
iar sistemul lor cardiovascular
și imunitar se schimbă.
Deoarece oamenii de știință studiază cum
să mențină astronauții sănătoși în spațiu,
putem utiliza exercițiile și tehnicile
folosite pentru astronauți
și pentru oamenii de pe Pământ,
pentru a ne îmbunătăți sănătatea.
Adesea, pe măsură ce dezvoltăm
tehnologii pentru astronauți și explorare
sau pentru nave spațiale,
putem să folosim invențiile
pentru a îmbunătăți viața pe Pământ.
Iată una din favoritele mele.
Este un sistem de filtrare a apei,
iar o componentă cheie a acestuia
se bazează pe tehnologia
de filtrare a apei uzate
pe stația spațială.
Acum este folosit în întreaga lume.
Spațiul este, de asemenea,
o sursă infinită de inspirație,
prin educație,
prin cercetare și astronomie
și prin vechea experiență
de a privi cerul înstelat.
Țări din întreaga lume
se angajează să progreseze
cu propria dezvoltare
prin creșterea cunoștințelor
despre inginerie, știință și spațiu.
Să cunoaștem unii dintre cei mai noi
ingineri de sateliți din lume.
Ea e Elyka Abello din Venezuela.
Elyka studiază pentru a fi
inginer pentru sateliți
ca parte a programului național
pentru sateliți din Venezuela.
Ea a conceput un instrument software
ce permite echipei să proiecteze mai bine
sistemele de alimentare pentru inginerie.
El e Adel Castillo-Duran
din Filipine.
Adel este atât meteorolog,
cât și inginer pentru sateliți,
și folosește date de la sateliți
în prognoza meteo.
Și la final, s-o cunoaștem pe Hala.
Hala este din Sudan,
și în timp ce studia ca student
ingineria electrică
în Khartoum,
ea și câțiva studenți au decis
să-și construiască propriul satelit.
Și mai târziu, Hala a obținut o bursă
pentru a studia inginerie pentru sateliți
la nivel postuniversitar.
Aceste povești pe care
le-am împărtășit cu voi,
toate ilustrează că spațiul e util
pentru o dezvoltare durabilă
în folosul tuturor oamenilor.
Dar mai avem multe de făcut,
pentru că există încă bariere
care exclud oamenii din acest domeniu
și limitează impactul acestei tehnologii.
Pentru mulți oameni, datele de observare
a Pământului sunt complexe.
Iar serviciile de comunicații
prin satelit sunt prea scumpe.
Și cercetarea în microgravitație
pare să fie inaccesibilă.
Asta mă motivează să lucrez ca profesor
la Laboratorul Media de la MIT.
Am fondat recent un nou grup
de cercetare numit Space Enabled.
Lucrăm la eliminarea acestor bariere
care limitează beneficiile spațiului.
Și vom dezvolta următoarele servicii
care vor continua să contribuie
la o dezvoltare durabilă.
Vom continua această muncă
până când putem spune cu adevărat
că spațiul e în beneficiul tuturor,
și suntem cu toții ajutați de spațiu.
Vă mulțumesc!
(Aplauze)