Când te gândești la Arhimede și la momentul său „Evrica”, probabil te gândești la asta. E posibil să fi fost mai degrabă așa. În secolul al III-lea î.Hr, Hieron, regele orașului sicilian, Siracuza, l-a ales pe Arhimede pentru a supraveghea un proiect de inginerie fără precedent. Hieron a solicitat un velier, de 50 de ori mai mare decât o navă antică de război, numind-o Siracuza, după orașul său. Hieron și-a dorit să construiască cea mai mare navă dintotdeauna, destinată ca dar conducătorului Egiptului, Ptolemeu. Dar poate pluti o barcă de dimensiunea unui palat? Pe vremea lui Arhimede, nimeni nu încercase așa ceva. Era ca și cum ai întreba dacă un munte poate zbura. Regele Hieron s-a gândit mult la această întrebare. Sute de muncitori aveau să lucreze ani de zile la construcția Siracuzei, din grinzi de conifer de pe muntele Etna, frângii din cânepă crescute în Spania și smoală din Franța. Puntea superioară pe care urmau să stea opt turnuri de veghe avea să fie susținută nu de coloane, ci de vaste imagini din lemn cu Atlas ținând lumea pe umerii săi. Pe provă, o catapultă masivă avea să poată lansa 82 de kg de proiectile de piatră. Pentru bucuria pasagerilor săi, vasul avea să aibă o promenadă încadrată de flori, o piscină închisă și o baie publică cu apă încălzită, o bibliotecă cu cărți și statui, un templu al zeiței Afrodita și o sală de sport. Și pentru a complica mai mult lucrurile pentru Arhimede, Hieron avea de gând să încarce complet vasul: 400 de tone de cereale, 10.000 de borcane de pești marinați, 74 de tone de apă potabilă și 600 de tone de lână. Avea să ducă la bord mai bine de o mie de oameni, inclusiv 600 de soldați. Și adăpostea 20 de cai, fiecare în grajdul său. De ce ar construi ceva atât de mare, pentru a se scufunda la primul voiaj? Ei bine, să spunem că eșecul nu ar fi fost o opțiune plăcută pentru el. Așa că a abordat problema: se va scufunda? Poate stătea cândva în baia publică mirându-se cum poate o cadă masiva pluti, când l-a lovit inspirația. Un obiect parțial scufundat într-un lichid e menținut la suprafață de o forță egală cu greutatea fluidului înlocuită de obiect. Altfel spus, dacă vasul de 2.000 de tone înlocuia exact 2.000 de tone de apă, abia avea să plutească. Dacă înlocuia 4.000 de tone de apă, ar fi plutit fără nicio problemă. Bineînțeles, dacă înlocuia doar 1.000 de tone de apă, ei bine, Hieron nu ar fi fost prea fericit. Asta e legea flotabilității și inginerii încă o numesc Principiul lui Arhimede. Explică cum poate un petrolier din oțel pluti la fel de ușor ca o șalupă din lemn sau o cadă. Dacă greutatea apei înlocuită de vas mai jos de chilă e echivalentă cu greutatea vasului, orice se află deasupra chilei va rămâne la linia de plutire. Sună precum o altă poveste cu Arhimede și o cadă și e posibil deoarece e aceeași poveste, răsucită de capriciile istoriei. Clasica exclamație „Evrica” a lui Arhimede alergând gol pușcă pe străzi e centrată asupra unei coroane sau „corona” în latină. La baza poveștii din Siracuza stă o chilă sau „korone” în greacă. Să fi fost una confundată cu cealaltă? Poate nu vom ști niciodată. În ziua în care Siracuza a ajuns în Egipt în primul și singurul său voiaj, ne putem doar imagina rezidenții Alexandriei îmbulzindu-se în port pentru a se minuna de maiestuosul castel plutitor. Acest vas extraordinar era Titanicul lumii antice, exceptând scufundarea, mulțumită amicului nostru, Arhimede.