Înainte de a începe dorim să vă prevenim. Acest videoclip descrie bolile mintale, inclusiv tulburările de alimentație și PTSD. Ce este boala mintală? Potrivit Alianței Naționale pentru Bolile Mintale, este definită ca tulburare ce afectează negativ gândirea, emoțiile sau starea de spirit a unei persoane pentru o perioadă îndelungată de timp. Vă întrebați dacă depresia este o boală mintală. Dar anxietatea? Da, sunt boli mintale. De fapt, sunt cele mai întâlnite tipuri de boli mintale. În acest videoclip, Psych2go descrie 10 dintre cele mai întâlnite tipuri de boli mintale. 1. Tulburările de anxietate. 18% nu pare să însemne foarte mult, dar acesta este procentul adulților din SUA care suferă de tulburări de anxietate. 40 de milioane de oameni au anual simptome ale tulburării de anxietate. Din acele 40 de milioane, se estimează că doar 36,9% vor primi ajutor. Tulburările de anxietate apar rareori separat, depresia fiind un diagnostic comun obișnuit. Tulburările de anxietate apar sub diferite forme, Tulburări de anxietate generalizată, TAG, Atacuri de panică, Tulburare de anxietate socială, TAS și Tulburarea obsesiv compulsivă, OCD. Ce au în comun toate aceste tulburări de anxietate? Toate sunt caracterizate de o îngrijorare aproape incontrolabilă care le dau peste cap multe aspecte ale vieții zilnice cum ar fi somnul, relațiile, școala și lucrul. Vestea bună e că există multe opțiuni de tratament care includ diferite tipuri de terapii și medicamente. 2. Tulburările de personalitate. Ce se înțelege prin tulburare de personalitate? Tulburările de personalitate se referă la tipare de de gândire, de comportament, emoționale foarte deviate de la așteptările culturale ale individului. Institutul Național al Sănătății Mintale susține că 9,1 din populație prezintă caracteristici de tulburare de personalitate. Cum arată asta în viața reală? Este posibil ca o persoană oarecum diferită să fie diagnosticată cu tulburare de personalitate? Ei bine, portivit criteriilor de diagnosticare ale DSMV aceste diferențe influențează respectiva persoană într-o măsură foarte mare prin felul în care se percep pe sine pe ceilalți și situațiile de viață, având reacții emoționale inadecvate sau exagerate, lipsa controlului impulsurilor și cât de bine relaționează și funcționează în raport cu ceilalți. Tulburările de personalitate nu pot fi vindecate, dar din fericire, pot fi tratate. Acest tratament constă într-o combinație de medicamente pentru problemele subiacente de sănătate mintală, precum și terapie. 3. Tulburarea de deficit a atenției și hiperactivitate. La ce vă gândiți când spunem ADHD? Stereotipul persoanei diagnosticate cu ADHD este în general un copil mic care se cațără pe pereți sau care nu poate finaliza o sarcină. Totuși, între 7,8 și 11% din copiii între 4 și 17 ani sunt diagnosticați anual cu ADHD. ADHD afectează oameni de toate vârstele și include simptome multiple cum ar fi incapacitatea de a se concentra, uitare, incapacitatea de a sta locului, neliniște și pierderea obiectelor. Simptomele unui individ variază în funcție de vârstă, sex și tipul de ADHD. Știați că există trei tipuri recunoscute de ADHD? Există ADHD, ADHD combinat, ADHD de tip impulsiv/hiperactiv, și tipul neatent și destructibil. Majoritatea oamenilor cred că ADHD poate fi controlată cu medicamente. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu această tulburare găsesc alinare combinând medicația, life coaching, educația și terapia. 4. Tulburarea de stres post traumatic. Știați că circa 6,8% din populația SUA suferă de o formă de PTSD? Asta înseamnă circa 19 milioane de persoane doar în USA. De ce se întâmplă asta? Tu, eu, toți ne stresăm dintr-un motiv sau altul. Unii trăiesc ceva atât de stresant încât sunt afectați permanent. Pentru mulți dintre ei, acest stres devine traumă. Un eveniment traumatic este acela care nu ar fi trebuit să aibă loc, cum ar fi un dezastru natural, un atac, neglijarea sau abuzul copilului, foametea etc. Stresul este reacția firească la traumă, dar ce se întâmplă când dispare amenințarea? Pentru majoritatea, stresul sau trauma încetează, când mintea și corpul înțeleg că individul nu mai este amenințat. Dar ce se întâmplă când mintea și corpul nu primesc informația? PTSD se referă la un răspuns prelungit de luptă sau fugi, care apare după ce evenimentul stresant a încetat. Tulburarea complexă de stres posttraumatic, CPTSD se referă la PTSD care apare în urma unei serii continue de evenimente cum ar fi abuzul copilului. PTSD și CPTSD sunt precum un ecou al răspunsului la stres. Aceste ecouri pot apărea sub formă de amintiri emoționale, coșmaruri, anxietate sau panică extremă, dificultatea de a relaționa cu ceilalți, și un copleșitor sentiment de teamă. Cum poate fi ajutat cineva care se simte atât de copleșit? Persoanele care suferă de PTSD sau CPTSD pot găsi alinare prin intermediul terapiilor pentru traumă, cum ar fi desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare, EMDR sau a terapiilor tradiționale cum ar fi terapia cognitiv comportamentală, CBT sau terapia dialectic- comportamentală, DBT. 5. Depresia Aproximativ 6,7% din populația SUA trecută de 18 ani adică 15,7 milioane de persoane suferă de depresie. Deși o stare de apatie este firească pentru situațiile negative, depresia implică dispoziții scăzute grave, ce țin mai mult de 6 săptămâni. Depresia se manifestă diferit la femei față de bărbați. Femeile tind să simtă depresia sub formă de tristețe, inutilitate, rușine sau vinovăție. Bărbații tind să confunde simptomele de depresie cu oboseala și să se enerveze ușor. Tratamentele obișnuite pentru depresie cuprind terapia cognitiv- comportamentală, CBT, terapia interpersonală, IPT, terapia psihodinamică, gurpurile de educație psihologică, antidepresivele și diferite terapii pentru stimularea creierului. 6. Tulburarea bipolară Circa 2,8% din populația SUA care au necesitat tratament pentru sănătate mintală a fost diagnosticată în 2008, cu un tip de tulburare bipolară. Numărul pare mic, însă majoritatea indivizilor care suferă de orice fel de tulburare mintală nu caută ajutor. Tulburarea bipolară înseamnă mult mai mult decât niște schimbări de dispoziție. Cei diagnosticați cu tulburare bipolară nu își pot controla aceste schimbări de dispoziție, iar acestea variază de la manie, la fericire extremă sau invincibilitate, faci lucruri spontane sau nebunești, grandomanie și fugă de idei și gânduri nerealiste, la crize acute de depresie și poate puțină hipomanie între acestea. Nu e ușor de trăit cu tulburare bipolară dar oamenii se luptă cu această tulburare, găsesc diferite medicamente, și tratamente tradiționale de consiliere, care-i ajută să se echilibreze. 7. Tulburările de comportament alimentar Știați că există aproape la fel de mulți oameni care trăiesc cu tulburări alimentare cat cei cu tulbărări bipolare? Este adevărat. În 2008, aproximativ 2,7% din persoanele care au solicitat tratament au fost diagnosticate cu tulburări alimentare. Cea mai frecventă întrebare pe care o pun oamenii despre tulburările alimentare este care este diferența dintre a nu fi mulțumit de corpul tău și a avea o tulburare alimentară. Ei bine, pe lângă faptul că se concentrează pe defectele lor fizice tulburările alimentare sunt caracterizate de dismorfie și ciclul de alimentație compulsivă și evacuare forțată. Acest ciclu este determinat de stresul excesiv al individului și dezgustul referitor la propriul corp. Dezgustul determină individul care suferă de această tulburare să se concentreze excesiv asupra greutății și formei corpului. Lăsați un comentariu mai jos dacă doriți să aflați mai multe despre ciclul de alimentație compulsivă și evacuare forțată. Tulburările de alimentație cunoscute sunt anorexia nervoasă și bulimia, dar majoritatea oamenilor nu au auzit de tulburări de alimentație nespecifice, EDNOS sau Tulburarea de aport alimentar de tip evitant restrictiv, ARFID. Lăsați un comentariu mai jos dacă doriți să aflați mai multe despre tulburările de alimentație mai puțin cunoscute. Toată lumea are nevoie de mâncare, prin urmare, cum s-ar face bine cineva care are o relație atât de proastă cu mâncarea și propriul corp? Tulburările alimentare sunt complet vindecabile. Combinând psihoterapia cu tratamentul la domiciliu și medicația necesară tratării simptomelor oricăror probleme subiacente de sănătate mintală. 8. Tulburarea obsesiv-compulsivă Dacă tulburarea obsesiv-compulsivă, OCD, este un tip de tulburare anxioasă, de ce ocupă locul opt? Specialiștii spun că 2,3% din indivizi vor primi diagnostic de OCD pe parcursul vieții lor. Care este primul lucru ce-ți vine în minte când te gândești la cineva care suferă de OCD? Îți imaginezi o persoană care nu poate suferi bacteriile? Poate o persoană care încuie ușa de la intrare de 27 de ori înainte de a pleca de acasă? Stereotipul obișnuit al unui individ diagnosticat cu tulburare obsesiv-compulsivă, OCD este cineva obsedat de curățenie sau care numără lucrurile în neștire, dar asta nu e tot. OCD include un grad mare de anxietate, gândire rigidă și sentimentul izolării față de ceilalți. Persoanele diagnosticate cu OCD suferă de gânduri recurente pe care nu le pot controla, numite obsesii. Aceste obsesii pot fi curățenia sau număratul dar și verificarea și reverificarea lucrurilor, sentimentul că va fi pedepsit pentru că e păcătos. Organizarea și aranjarea, acumularea de obiecte. A fi obsedat de ceva este diferit de a fi orientat pe detalii sau un pic de personalitate de tip A pentru că persoanele care suferă de obsesii trăiesc o anxietate debilitantă datorită acestor gânduri pe care nu le pot controla. Compulsiile sunt acțiuni precum curățenia, spălatul mâinilor, aranjarea și acumularea de obiecte, prin intermediul cărora indivizii fac față anxietății copleșitoare și gândirii rigide. Deci ce poate face o persoană care suferă de OCD? Deși nu există remediu pentru OCD, combinația între terapia medicală și psihoterapie o ajută să gestioneze simptomele în mod eficient. 9. Tulburarea de spectru autist, ADS. Auzim din ce în ce mai mult în ultimii ani de tulburarea de spectru autist, ASD. Asta deoarece aproximativ 1,2% dintre copii, unul din 59 de copii, vor fi diagnosticați cu tulburare de spectru autist în anul viitor. ASD debutează în copilărie, dar majoritatea indivizilor nu sunt diagnosticați până în adolescență sau maturitate. ASD se caracterizează prin interacțiuni sociale învățare și comunicare deosebit de afectate, Indivizii cu ASD pot părea excentrici sau insensibili pentru ceilalți, pentru că nu percep indiciile sociale obișnuite. Printre aceste comportamente se numără: pierduți în lumea lor, gânduri sau comportamente repetitive, interese restrânse, contact vizual restrâns și dificultatea de a comunica cu ceilalți până în punctul în care funcționează deficitar. Cele mai obișnuite tratamente pentru ASD includ ore de educație specială, analiză comportamentală aplicată, terapie ABA, terapie ocupațională, terapie logopedică, gestionarea comportamentului, gestionarea terapiei și medicației. Și 10 Sschizofrenia și Tulburările psihotice. Știați că 3 din 100 de oameni suferă de simptome psihotice în decursul vieții? Da, asta înseamnă că 1% din populație suferă de o formă de tulburare psihotică. În general, prima manifestare psihotică are loc între 16 și 30 de ani, asta însemnând că aproximativ 100.000 adolescenți și adulți vor avea prima cădere psihotică la fiecare an. Asta nu înseamnă că toți cei care au psihoze vor avea întotdeauna și o tulburare psihotică. Factori medicali, de mediu sau situaționali cum ar fi stress agravat, anumite medicamente sau droguri ilegale pot induce psihoză temporară. Totuși, în cazul indivizilor cu o tulburare psihotică simptomele durează mai mult de șase luni. Deci, ce este psihoza? Cineva care suferă de psihoză are căderi nervoase sau pierde contactul cu realitatea, manifestându-se prin comportamente cum ar fi iluzii religioase, halucinații audio-vizuale sau tactile, sentimente de paranoia sau persecuție și gânduri și vorbire dezordonate sau incoerente. Schizofrenia este cea mai comună tulburare psihotică dar DSMV mai recunoaște încă alte câteva. Ai dori să afli mai multe despre alte tulburări psihotice? Scrie-ne un comentariu mai jos. Tulburarea psihotică pare o tortură dar nu trebuie să fie așa. Majoritatea celor diagnosticați cu un tip de psihoză sunt tratați cu succes cu o combinație de medicamente specializate, terapie și management de caz. Tu sau cei dragi ție v-ați confruntat vreodată cu vreuna din bolile mintale din acest articol? V-a surprins vreun simptom din această listă? Despre care dintre bolile mintale ați dori să aflați mai multe amănunte? Scrieți-ne un comentariu mai jos. Ca întotdeauna, orice informație oferită aici este doar în scop educativ. Dacă aveți nevoie de consiliere sau tratament pentru sănătate mintală, contactați-vă societatea de asigurări medicale, clinica locală pentru consiliere a studenților sau linia județeană pentru ajutor specializat, și veți fi ajutați. Pentru mai multe informații asupra bolilor mintale și sănătății mintale, rămâneți pe fir pentru Psych2go. Vă mulțumesc pentru vizionare.