Înainte de a începe
dorim să vă prevenim.
Acest videoclip descrie
bolile mintale,
inclusiv tulburările de
alimentație și PTSD.
Ce este boala mintală?
Potrivit Alianței Naționale
pentru Bolile Mintale,
este definită ca tulburare
ce afectează negativ
gândirea, emoțiile sau
starea de spirit a unei persoane
pentru o perioadă
îndelungată de timp.
Vă întrebați dacă depresia este
o boală mintală.
Dar anxietatea?
Da, sunt boli mintale.
De fapt, sunt cele mai întâlnite
tipuri de boli mintale.
În acest videoclip,
Psych2go descrie
10 dintre cele mai întâlnite
tipuri de boli mintale.
1. Tulburările de anxietate.
18% nu pare să însemne
foarte mult,
dar acesta este procentul
adulților din SUA
care suferă de
tulburări de anxietate.
40 de milioane de oameni
au anual simptome
ale tulburării de anxietate.
Din acele 40 de milioane,
se estimează că
doar 36,9% vor primi ajutor.
Tulburările de anxietate apar
rareori separat,
depresia fiind un diagnostic
comun obișnuit.
Tulburările de anxietate apar
sub diferite forme,
Tulburări de anxietate
generalizată, TAG,
Atacuri de panică,
Tulburare de anxietate
socială, TAS
și Tulburarea obsesiv compulsivă, OCD.
Ce au în comun toate aceste
tulburări de anxietate?
Toate sunt caracterizate de
o îngrijorare aproape incontrolabilă
care le dau peste cap
multe aspecte ale vieții zilnice
cum ar fi somnul, relațiile,
școala și lucrul.
Vestea bună e că există
multe opțiuni de tratament
care includ
diferite tipuri de terapii
și medicamente.
2. Tulburările de personalitate.
Ce se înțelege prin
tulburare de personalitate?
Tulburările de personalitate
se referă la tipare de
de gândire, de comportament,
emoționale foarte deviate
de la așteptările culturale
ale individului.
Institutul Național al Sănătății
Mintale susține că
9,1 din populație prezintă
caracteristici
de tulburare de personalitate.
Cum arată asta în viața reală?
Este posibil ca o persoană
oarecum diferită
să fie diagnosticată
cu tulburare de personalitate?
Ei bine, portivit criteriilor
de diagnosticare ale DSMV
aceste diferențe influențează
respectiva persoană
într-o măsură foarte mare
prin felul în care se percep pe sine
pe ceilalți și situațiile de viață,
având reacții emoționale
inadecvate sau exagerate,
lipsa controlului impulsurilor
și cât de bine relaționează
și funcționează în raport
cu ceilalți.
Tulburările de personalitate
nu pot fi vindecate,
dar din fericire,
pot fi tratate.
Acest tratament constă într-o
combinație de medicamente
pentru problemele subiacente
de sănătate mintală,
precum și terapie.
3. Tulburarea de deficit
a atenției și hiperactivitate.
La ce vă gândiți
când spunem ADHD?
Stereotipul persoanei
diagnosticate cu ADHD
este în general un copil mic
care se cațără pe pereți
sau care nu poate
finaliza o sarcină.
Totuși, între 7,8 și 11%
din copiii între 4 și 17 ani
sunt diagnosticați anual
cu ADHD.
ADHD afectează oameni
de toate vârstele și include
simptome multiple cum ar fi
incapacitatea de a se concentra,
uitare, incapacitatea de a
sta locului,
neliniște și pierderea obiectelor.
Simptomele unui individ
variază în funcție de vârstă,
sex și tipul de ADHD.
Știați că există
trei tipuri recunoscute
de ADHD?
Există ADHD, ADHD combinat,
ADHD de tip impulsiv/hiperactiv,
și tipul neatent și destructibil.
Majoritatea oamenilor
cred că ADHD
poate fi controlată
cu medicamente.
Majoritatea persoanelor
diagnosticate cu această tulburare
găsesc alinare combinând
medicația, life coaching,
educația și terapia.
4. Tulburarea de stres
post traumatic.
Știați că circa 6,8% din
populația SUA
suferă de o formă
de PTSD?
Asta înseamnă circa
19 milioane de persoane doar în USA.
De ce se întâmplă asta?
Tu, eu, toți ne stresăm
dintr-un motiv sau altul.
Unii trăiesc ceva atât
de stresant
încât sunt afectați permanent.
Pentru mulți dintre ei,
acest stres devine traumă.
Un eveniment traumatic
este acela care
nu ar fi trebuit să aibă loc,
cum ar fi un dezastru natural,
un atac, neglijarea sau abuzul
copilului, foametea etc.
Stresul este reacția
firească la traumă,
dar ce se întâmplă când
dispare amenințarea?
Pentru majoritatea, stresul
sau trauma încetează,
când mintea și corpul
înțeleg că individul
nu mai este amenințat.
Dar ce se întâmplă când mintea
și corpul nu primesc informația?
PTSD se referă la
un răspuns prelungit
de luptă sau fugi,
care apare
după ce evenimentul
stresant a încetat.
Tulburarea complexă de
stres posttraumatic, CPTSD
se referă la PTSD
care apare în urma
unei serii continue
de evenimente
cum ar fi abuzul copilului.
PTSD și CPTSD sunt precum
un ecou al răspunsului la stres.
Aceste ecouri pot apărea
sub formă de amintiri emoționale,
coșmaruri, anxietate
sau panică extremă,
dificultatea de a relaționa
cu ceilalți,
și un copleșitor
sentiment de teamă.
Cum poate fi ajutat cineva
care se simte atât de copleșit?
Persoanele care suferă de PTSD
sau CPTSD pot găsi alinare
prin intermediul terapiilor
pentru traumă,
cum ar fi desensibilizare și reprocesare
prin mișcări oculare, EMDR
sau a terapiilor tradiționale
cum ar fi terapia cognitiv
comportamentală, CBT
sau terapia dialectic-
comportamentală, DBT.
5. Depresia
Aproximativ 6,7% din
populația SUA
trecută de 18 ani
adică 15,7 milioane de persoane
suferă de depresie.
Deși o stare de apatie
este firească pentru
situațiile negative,
depresia implică
dispoziții scăzute grave,
ce țin mai mult de 6 săptămâni.
Depresia se manifestă
diferit la femei față de bărbați.
Femeile tind să simtă
depresia sub formă de
tristețe, inutilitate,
rușine sau vinovăție.
Bărbații tind să confunde
simptomele de depresie
cu oboseala și să
se enerveze ușor.
Tratamentele obișnuite pentru
depresie cuprind
terapia cognitiv-
comportamentală, CBT,
terapia interpersonală, IPT,
terapia psihodinamică,
gurpurile de educație psihologică,
antidepresivele
și diferite terapii
pentru stimularea creierului.
6. Tulburarea bipolară
Circa 2,8% din populația SUA
care au necesitat tratament
pentru sănătate mintală
a fost diagnosticată în 2008,
cu un tip de tulburare bipolară.
Numărul pare mic, însă
majoritatea indivizilor care
suferă de orice fel de tulburare
mintală nu caută ajutor.
Tulburarea bipolară înseamnă
mult mai mult decât
niște schimbări de dispoziție.
Cei diagnosticați cu
tulburare bipolară
nu își pot controla aceste
schimbări de dispoziție,
iar acestea variază
de la manie,
la fericire extremă
sau invincibilitate,
faci lucruri spontane
sau nebunești, grandomanie
și fugă de idei
și gânduri nerealiste,
la crize acute de depresie
și poate puțină hipomanie
între acestea.
Nu e ușor de trăit cu
tulburare bipolară
dar oamenii se luptă
cu această tulburare,
găsesc diferite medicamente,
și tratamente tradiționale
de consiliere,
care-i ajută să se echilibreze.
7. Tulburările de comportament
alimentar
Știați că există aproape
la fel de mulți oameni
care trăiesc cu
tulburări alimentare
cat cei cu tulbărări
bipolare?
Este adevărat.
În 2008, aproximativ 2,7% din
persoanele care au solicitat tratament
au fost diagnosticate cu
tulburări alimentare.
Cea mai frecventă întrebare
pe care o pun oamenii
despre tulburările
alimentare este
care este diferența dintre
a nu fi mulțumit de corpul tău
și a avea o tulburare
alimentară.
Ei bine, pe lângă faptul că
se concentrează pe
defectele lor fizice
tulburările alimentare
sunt caracterizate de
dismorfie și ciclul de alimentație
compulsivă și evacuare forțată.
Acest ciclu este determinat de
stresul excesiv al individului
și dezgustul referitor la
propriul corp.
Dezgustul determină individul
care suferă de această tulburare
să se concentreze excesiv
asupra greutății și formei corpului.
Lăsați un comentariu mai jos
dacă doriți să aflați mai multe
despre ciclul de alimentație
compulsivă și evacuare forțată.
Tulburările de alimentație
cunoscute sunt
anorexia nervoasă și
bulimia, dar majoritatea oamenilor
nu au auzit de tulburări
de alimentație
nespecifice, EDNOS
sau Tulburarea de aport alimentar
de tip evitant restrictiv, ARFID.
Lăsați un comentariu mai jos
dacă doriți să aflați mai multe
despre tulburările de alimentație
mai puțin cunoscute.
Toată lumea are nevoie
de mâncare,
prin urmare, cum s-ar face bine cineva
care are o relație atât de proastă
cu mâncarea și propriul corp?
Tulburările alimentare sunt
complet vindecabile.
Combinând psihoterapia
cu tratamentul la domiciliu
și medicația necesară
tratării simptomelor
oricăror probleme subiacente
de sănătate mintală.
8. Tulburarea obsesiv-compulsivă
Dacă tulburarea obsesiv-compulsivă,
OCD,
este un tip de tulburare
anxioasă,
de ce ocupă locul opt?
Specialiștii spun că 2,3%
din indivizi
vor primi diagnostic de OCD
pe parcursul vieții lor.
Care este primul lucru
ce-ți vine în minte
când te gândești la cineva
care suferă de OCD?
Îți imaginezi o persoană
care nu poate suferi bacteriile?
Poate o persoană care
încuie ușa de la intrare
de 27 de ori înainte de
a pleca de acasă?
Stereotipul obișnuit al
unui individ
diagnosticat cu tulburare
obsesiv-compulsivă, OCD
este cineva obsedat
de curățenie
sau care numără
lucrurile în neștire,
dar asta nu e tot.
OCD include un grad mare
de anxietate,
gândire rigidă și sentimentul
izolării față de ceilalți.
Persoanele diagnosticate cu
OCD suferă de
gânduri recurente pe care
nu le pot controla,
numite obsesii.
Aceste obsesii pot fi
curățenia sau număratul
dar și verificarea și
reverificarea lucrurilor,
sentimentul că va fi pedepsit
pentru că e păcătos.
Organizarea și aranjarea,
acumularea de obiecte.
A fi obsedat de ceva este
diferit de a fi orientat pe detalii
sau un pic de personalitate de tip A
pentru că persoanele
care suferă de obsesii
trăiesc o anxietate debilitantă
datorită acestor gânduri
pe care nu le pot controla.
Compulsiile sunt acțiuni
precum curățenia,
spălatul mâinilor, aranjarea și
acumularea de obiecte,
prin intermediul cărora
indivizii fac față anxietății
copleșitoare și gândirii rigide.
Deci ce poate face o persoană
care suferă de OCD?
Deși nu există remediu pentru OCD,
combinația între terapia medicală
și psihoterapie o ajută
să gestioneze
simptomele în mod eficient.
9. Tulburarea de spectru autist, ADS.
Auzim din ce în ce mai mult
în ultimii ani de
tulburarea de spectru autist, ASD.
Asta deoarece aproximativ
1,2% dintre copii,
unul din 59 de copii,
vor fi diagnosticați
cu tulburare de spectru autist
în anul viitor.
ASD debutează în copilărie,
dar majoritatea indivizilor
nu sunt diagnosticați până
în adolescență sau maturitate.
ASD se caracterizează prin
interacțiuni sociale
învățare și comunicare
deosebit de afectate,
Indivizii cu ASD pot părea
excentrici
sau insensibili pentru ceilalți,
pentru că nu percep
indiciile sociale obișnuite.
Printre aceste comportamente
se numără:
pierduți în lumea lor,
gânduri sau comportamente repetitive,
interese restrânse,
contact vizual restrâns și dificultatea
de a comunica cu ceilalți
până în punctul în care
funcționează deficitar.
Cele mai obișnuite tratamente
pentru ASD includ
ore de educație specială,
analiză comportamentală aplicată,
terapie ABA,
terapie ocupațională,
terapie logopedică,
gestionarea comportamentului,
gestionarea terapiei și medicației.
Și 10 Sschizofrenia și
Tulburările psihotice.
Știați că 3 din 100
de oameni suferă de
simptome psihotice
în decursul vieții?
Da, asta înseamnă că
1% din populație
suferă de o formă de
tulburare psihotică.
În general, prima manifestare
psihotică
are loc între 16 și 30 de ani,
asta însemnând că aproximativ
100.000 adolescenți și adulți
vor avea prima cădere psihotică
la fiecare an.
Asta nu înseamnă că toți
cei care au psihoze
vor avea întotdeauna și
o tulburare psihotică.
Factori medicali, de mediu
sau situaționali
cum ar fi stress agravat,
anumite medicamente
sau droguri ilegale pot
induce psihoză temporară.
Totuși, în cazul indivizilor
cu o tulburare psihotică
simptomele durează mai mult
de șase luni.
Deci, ce este psihoza?
Cineva care suferă de psihoză
are căderi nervoase
sau pierde contactul cu realitatea,
manifestându-se prin comportamente
cum ar fi iluzii religioase,
halucinații audio-vizuale
sau tactile,
sentimente de paranoia
sau persecuție
și gânduri și vorbire
dezordonate sau incoerente.
Schizofrenia este cea mai
comună tulburare psihotică
dar DSMV mai recunoaște
încă alte câteva.
Ai dori să afli mai multe
despre alte tulburări psihotice?
Scrie-ne un comentariu mai jos.
Tulburarea psihotică pare
o tortură
dar nu trebuie să fie așa.
Majoritatea celor diagnosticați
cu un tip de psihoză
sunt tratați cu succes
cu o combinație
de medicamente specializate,
terapie și management de caz.
Tu sau cei dragi ție
v-ați confruntat vreodată
cu vreuna din bolile
mintale din acest articol?
V-a surprins vreun simptom
din această listă?
Despre care dintre bolile mintale
ați dori să aflați mai multe amănunte?
Scrieți-ne un comentariu mai jos.
Ca întotdeauna, orice informație
oferită aici
este doar în scop educativ.
Dacă aveți nevoie de consiliere
sau tratament pentru sănătate mintală,
contactați-vă societatea
de asigurări medicale,
clinica locală pentru
consiliere a studenților
sau linia județeană pentru ajutor
specializat, și veți fi ajutați.
Pentru mai multe informații asupra
bolilor mintale și sănătății mintale,
rămâneți pe fir pentru Psych2go.
Vă mulțumesc pentru vizionare.