Citești un articol pe net când primești un mesaj instantaneu cu un link către
o poză amuzantă, pe care desigur trebuie să o împărtășești și cu ceilalți. Așa că acum citești pe Facebook
noutăție, fapt care te duce către un filmuleț cu un urs panda care atacă un copil. Acum citești
pe wikipedia să afli tot ce poți despre comportamentul violent al urșilor panda.
Și așa pot fi 3 minute pe internet.
Trăim așa tot timpul, fapt care trebuie să aibă un efect asupra noastră.
Internetul ne face să gândim mai superficial.
El este Nicholas Carr. Este autorul cărții ”Superficialii: Ce face
Internetul Creierului Nostru”.
Ca să înțelegem tot procesul mai bine trebuie să ne întoarcem mult în timp, să zicem în
perioada preistorică.
Vroiai să știi tot ce se întâmpla în jurul tău deoarece cu cât știai mai multe despre
ceea ce te înconjura, cu atât erau mai mici șansele să fii atacat de un predator. Și sunt chiar
dovezi că creierul nostru eliberează dopamină- un neurotransmițător chimic care induce plăcere-
pentru a ne răsplăti pentru căutarea și găsirea informațiilor noi.
Așa că pierderea atenției dădea o stare de bine și ne-a ajutat să rămânem în viață. Problema este că în zilele noastre
predatorii nu mai sunt o problemă atât de mare, dar în continuare avem același creier. Și de asemenea,
există internetul, care este...
Un mediu incredibil de bogat în informații, creat de internet pentru noi. Și de aceea
îl folosim atât de mult. Mă refer la sunete, imagini, cuvinte, texte. Și ceea ce asta tinde să facă este
să promoveze un fel de comportament compulsiv în care ne verificăm constant telefoanele inteligente,
aruncăm câte o privire inbox-ului din mail constant. Trăim oarecum într-o stare permanentă de
distracție și întreruperi.
Ceea ce e periculos pentru că....
Modul acesta de gândire înghesuie modurile de gândire contemplative, mai calme.
Și de fapt, modul ăla calm, concentrat, este modul în care chiar învățăm. E un proces numit
consolidarea memoriei.
Și asta înseamnă transferul propriu zis al informațiilor din memoria pe termen scurt către
memoria pe termen lung. Și prin mutarea informației din memoria muncitoare către
memoria pe termen lung se creează și conexiuni între acea informație și tot restul lucrurilor
pe care le știi.
Deci ai această informație extraordinară, care îți poate schimba viața în memoria ta pe termen scurt
dar când îți auzi mail-ul zornăind, dispare. Mail-ul îi ia locul,
și nu ai niciodată ocazia să înveți nimic, totul din cauza unei distrageri.
Deci atenția este cheia. Și dacă pierdem controlul asupra atenției noastre, sau o dividem constant,
atunci de prea ne bucurăm de acel proces de consolidare.
Parcă aud acum, cineva acolo spune ”ce rost mai are învățatul dacă toate informațiile din lume
sunt doar la o căutare Google distanță?” Ei bine...
Ei bine, asta e una din schimbările aduse intelectului nostru. Dacă asta e modalitatea prin care îți folosești mintea,
doar căutând foarte rapid, găsind informația și apoi uitând-o foarte rapid,
niciodată nu dobândești cunoștințe. Pur și simplu, e ca și cum
gândești ca un computer.
Ceea ce înseamnă că umanitatea noastră e în joc. Și ar fi păcat dacă am fi toți asimilați
pentru că, ei bine, umanitatea este destul de faină.
Cred cu adevărat că dacă te uiți la monumentele geniale de cultură, îți dai seama că ele provin de la oameni
care sunt capabili să își păstreze atenția, să își controleze mințile. Asta este ceea ce ne permite să gândim
în termenii cei mai înalți, să gândim conceptual, critic, sau să gândim în moduri
foarte creative.
Și în fapt gândirea este de fapt în risc: se erodează pe măsură ce urmărim fiecare filmuleț cu pisici drăguțe.
Nu ne înțelege greșit: Internetul e bun pentru o groază de lucruri, și ar trebui cinstit.
Dar cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru mințile noastre este să găsim niște timp în fiecare zi
în care să ne deconectăm, să ne calmăm, și să ne concentrăm pe câte un lucru, pe rând.
Căsuța ta de mail- și acele pisici- vor fi acolo când te întorci.