În 1948, oftalmologul spaniol
Jose Ignacio Barraquer Moner
se săturase de ochelari.
Voia o soluție pentru vederea încețoșată
care să repare ochiul în sine,
fără a se baza pe un ajutor extern.
Dar operația pe care a conceput-o
nu era pentru cei slabi de înger.
Barraquer a început prin eliminarea
părții frontale a corneei
și punerea acesteia în nitrogen lichid.
Utilizând un strung minuscul,
el modela corneea înghețată
astfel încât să aibă forma necesară
pentru corectarea vederii pacientului.
Apoi dezgheța discul și îl cosea la loc.
Barraquer a numit această procedură
keratomileuză,
inspirat de cuvintele grecești
pentru „a sculpta” și „cornee”.
Și chiar dacă sună ciudat, tehnica lui a
dus la rezultate demne de încredere.
Deci cum funcționa operația lui Barraquer?
Keratomileuza corectează ceea ce numim
erori de refracție:
imperfecțiuni ale modului în care ochiul
focalizează lumina.
În mod ideal, corneea și cristalinul
focalizează împreună lumina
pe suprafața retinei,
dar câteva tipuri de erori de refracție
pot deteriora acest sistem fragil.
La persoanele cu miopie,
o cornee bombată focalizează
lumina în fața retinei.
La persoanele cu hipermetropie,
defectul e invers:
lumina este focalizată dincolo de retină.
Iar la persoanele cu astigmatism,
corneea are două curburi diferite
care focalizează diferit lumina,
rezultând o vedere încețoșată.
Până și cei cu vederea perfectă vor suferi
la un moment dat de presbiopie
sau „ochi îmbătrâniți”.
Odată ce proteinele din cristalin
îmbătrânesc, acesta crește în mărime.
Până la 45 de ani,
cristalinul e deja prea mare
pentru a-și schimba ușor forma
și punctul de focalizare.
Ochelarii și lentilele de contact
corectează aceste defecte de refracție.
Dar, așa cum arată operația lui Barraquer,
putem să modificăm însăși forma corneei;
mutând punctul de focalizare
mai în spate sau mai în față,
sau reîntregind o imagine divizată.
Din fericire, chirurgii oftalmologi de azi
pot sculpta corneea
cu instrumente mai puțin invazive.
În operațiile de corectare a dioptriei,
chirurgii folosesc laser excimer.
Aceste instrumente sunt atât de precise,
încât pot grava cuvinte pe un fir de păr.
Pentru a reuși să facă
aceste incizii extrem de fine,
chirurgii utilizează
o tehnică numită fotoablație.
Asta permite laserului
să evapore țesut organic
fără a supraîncălzi
țesuturile oculare înconjurătoare.
Așadar, cum funcționează
operația cu laser?
Primul pas este separarea
stratului subțire care învelește corneea.
Separarea poate fi făcută cu o lamă plată,
subțire sau cu un laser femtosecond
care produce milioane de bule de plasmă
pentru a crea un plan
sub suprafața corneei.
Chirurgii ridică apoi suprafața excizată
pentru a expune interiorul corneei.
Ghidați de eroarea de refracție
și de forma corneei,
laserul excimer sculptează robotic
interiorul expus al corneei
în forma corespunzătoare.
Procesul acesta durează
mai puțin de 30 de secunde per ochi.
La final, incizia este închisă,
iar marginile ei se închid natural
în doar câteva ore.
Pentru că operația cu laser
este făcută direct pe ochi,
ea este descrisă ca fiind „in situ”
sau „la fața locului”.
Numele său complet e „keratomileuză
in situ asistată laser“,
dar probabil că o cunoașteți
sub denumirea de LASIK.
În esență, această tehnică sculptează
prescripția pentru lentile de contact
direct în corneea pacienților.
Ca orice procedură chirurgicală,
LASIK are anumite riscuri.
Unii pacienți pot avea vederea încețoșată,
defect ce nu poate fi
corectat cu ochelari.
Dar în prezent tehnica nu îți poate
afecta ochii mai mult
decât purtarea zilnică, timp de un an,
a lentilelor de contact.
Astăzi, o tehnică numită SMILE,
permite chirurgilor să sculpteze corneea
prin incizii și mai mici -
reducând și mai mult timpul de recuperare.
Iar laserele nu corectează doar
trei tipuri de erori de refracție -
această tehnologie poate repara
îmbătrânirea ochilor.
Printr-o tehnică numită
chirurgie laser combinată,
chirurgii ajustează un ochi
pentru a vedea mai bine la distanță,
iar celălalt pentru a vedea
mai bine de aproape.
Diferența dintre cei doi ochi
este suficient de mică
încât majoritatea pacienților
își reîntregesc imaginea,
ceea ce permite ochilor
să funcționeze împreună la orice distanță.
Progresele în tehnologia laser continuă
să facă operațiile de corectare a vederii
mai eficiente și accesibile.
Curând, viziunea lui Barraquer
a unei lumi fără ochelari
ar putea în sfârșit deveni realitate.