Ecosistemele diversificate și prospere
ale planetei noastre

pot părea a fi structuri permanente,
dar sunt de fapt vulnerabile la colaps.

Junglele se pot transforma în deșerturi

și recifele pot deveni stânci
lipsite de viață

chiar și în lipsa catastrofelor

precum erupția vulcanilor
sau căderea asteroizilor.

Ce face un ecosistem puternic
și pe un altul slab în fața schimbării?

Răspunsul, în mare parte,
e biodiversitatea.

Biodiversitatea e alcătuită
din trei caracteristici interconectate:

diversitatea ecosistemului,

a speciilor

și cea genetică.

Cu cât acestea sunt mai interconectate,

cu atât mai densă și mai rezistentă
devine țesătura.

Să luăm, de exemplu,
pădurea tropicală amazoniană,

una dintre cele mai biodiversificate
regiuni de pe Pământ

datorită ecosistemelor sale complexe,

a combinației imense de specii

și a varietății genetice
din cadrul acelor specii.

Aici avem liane încâlcite

care urcă de pe solul pădurii spre boltă,

împletindu-se cu vârfurile copacilor

și dezvoltând tulpini lemnoase groase
care susțin acești copaci falnici.

Ajutați de liane, copacii furnizează
semințe, fructe și frunze

erbivorilor precum tapirul sau agutiul

care împrăștie semințele prin pădure
pentru a putea crește.

Resturile sunt consumate
de milioanele de insecte

care descompun și reciclează nutrienți
pentru a crea un sol bogat.

Pădurea tropicală e un sistem uriaș,
abundent în sisteme mai mici, ca acesta,

fiecare cuprinzând specii interconectate.

Fiecare legătură furnizează stabilitate
celei ce urmează,

întărind țesătura biodiversității.

Țesătura e mai departe consolidată

de diversitatea genetică
din cadrul speciilor individuale

care le permite să facă față schimbărilor.

Speciile lipsite de diversitate genetică
din cauza izolării sau a populației reduse

sunt mult mai vulnerabile la
fluctuații cauzate de schimbări climatice,

boli sau fragmentarea habitatelor.

De fiecare dată când o specie dispare
din cauza fondului genetic slăbit,

un nod este desfăcut
și părțile plasei se dezintegrează.

Așadar, ce s-ar întâmpla dacă am înlătura
o specie din pădurea tropicală?

S-ar destrăma sistemul?

Probabil că nu.

Volumul speciilor,
diversitatea lor genetică

și complexitatea ecosistemelor

formează în această pădure
o biodiversitate atât de bogată

încât dispariția unei specii din țesătură
nu o va face să se desfacă.

Pădurea poate rezista
și poate să-și revină în urma schimbării.

Dar nu e un lucru universal valabil.

În unele medii, înlăturarea
unui singur element important

poate compromite întregul sistem.

De exemplu, reciful de corali.

Multe organisme dintr-un recif
depind de corali.

Ei furnizează microhabitate esențiale,
adăpost și medii de reproducere

pentru mii de specii de pești,
crustacee și moluște.

Coralii leagă și relații interdependente
cu ciupercile și bacteriile.

Coralul în sine este un gherghef

care permite plasei încurcate
a biodiversității să fie țesute.

Astfel, coralul e un organism fundamental

de care mulți alții depind
pentru a supraviețui.

Dar ce se întâmplă când
practicile distructive de pescuit,

poluarea și acidificarea oceanelor

șubrezesc coralii sau chiar îi distrug?

Exact ceea ce gândiți.

Dispariția acestei specii cheie
îi afectează și pe cei dependenți de ea,

amenințând întreaga structură a recifului.

Ecosistemul, speciile
și diversitatea genetică

alcătuiesc țesătura încurcată
și complexă a biodiversității,

care este vitală
supraviețuirii organismelor pe Pământ.

Și noi oamenii suntem integrați
în această biodiversitate.

Când doar câteva fire se pierd,

bunăstarea noastră este amenințată.

Dacă tăiem prea multe verigi,
riscăm desfacerea întregii țesături.

Viitorul e imprevizibil,

dar biodiversitatea ne poate oferi
o poliță de asigurare.

Propria plasă de siguranță a Pământului
pentru a proteja supraviețuirea noastră.