26% la nivel național,

acesta este procentul
absolvenților de liceu din SUA

care sunt experți în matematică.

În America, ne lăudăm 
că suntem o țară excepțională.

Dar 26% vă sună excepțional?

Ridicați mâna dacă credeți că trebuie
să fim mult mai buni de atât.

Sunt de aceeași părere.

Cu toții avem nevoie de matematică,
dar de ce-i derutează pe atâția copii?

E pentru că doar 26% dintre oameni
sunt talentați la matematică,

iar 74% nu sunt?

După ce am lucrat cu mii de copii
pot să vă spun

că nu acesta este adevărul.

Copiii nu înțeleg matematica

pentru că o predăm
ca pe un subiect dezumanizat.

Dar dacă am face matematica 
umană din nou, ar avea sens din nou.

Probabil vă întrebați:

„A fost matematica umană vreodată?”

Gândiți-vă la asta.

(Râsete)

Matematica e limbaj uman, 
ca și engleza, spaniola sau chineza,

pentru că le permite oamenilor 
să comunice între ei.

Încă din vremuri străvechi, oamenii
au avut nevoie de limbajul matematic

pentru a face comerț,
a construi monumente,

sau a măsura pământul pentru agricultură.

Această idee a matematicii
ca limbaj nu este chiar nouă.

Un mare filozof a spus odată:

„Legile naturii sunt scrise
în limbaj matematic.”

Vedeți? Până și Galileo
este de acord cu mine.

(Râsete)

Dar la un moment dat

am luat acest limbaj matematic,

care descrie lumea reală din jurul nostru,

și l-am abstractizat
de nu îl mai recunoaștem.

Și de asta sunt copiii derutați.

Haideți să vă arăt ce vreau să spun.

Citiți acest exercițiu standard 
din California pentru clasa a III-a

și vedeți dacă are sens 
pentru un copil de opt ani.

„Înțelegem printr-o fracție 1/b
că este cantitatea unei părți

dintr-un întreg
care e împărțit în b părți egale.”

Înțelegem printr-o fracție a/b

că este cantitatea formată
din a părți de dimensiune 1/b.

(Râsete)

Dacă îi dați această definiție
unui copil de opt ani

probabil veți obține o reacție ca aceasta.

(Râsete)

Pentru un expert în matematică,
această definiție are sens,

Dar pentru un copil e o adevărată tortură.

Am ales acest exemplu pentru că fracțiile

sunt esențiale în algebră, trigonometrie
și chiar analiză matematică.

Așa că, dacă elevii nu înțeleg fracțiile
în școala primară și gimnaziu,

vor avea de parcurs un drum greu în liceu.

Există oare un mod de a face fracțiile 
simple și ușor de înțeles pentru copii?

Da!

Amintiți-vă că matematica e un limbaj
și folosiți-vă de acest avantaj.

De exemplu, când le explic elevilor
din a V-a adunarea și scăderea fracțiilor,

încep cu lecția despre mere + mere.

Întâi întreb:
„Cât face 1 măr plus 1 măr?”

Și copiii deseori răspund 2,
ceea ce este parțial corect.

Trebuie să includă și cuvintele
pentru că matematica e un limbaj.

Așa ca nu face doar 2, ci 2 mere.

Urmează 3 creioane plus 2 creioane.

Toți știți că adunând creioane cu creioane
veți obține creioane.

Așadar, toată lumea, câte creioane?

Publicul: 5 creioane.

5 creioane este corect.

Esența este că ați inclus cuvintele.

Am încercat această lecție
cu nepoata mea de 5 ani.

După ce a adunat creioane cu creioane
am întrebat-o:

„Cât face 4 miliarde plus 1 miliard?”

Mătușa mea a auzit asta și m-a certat:

„Ești nebun? E la grădiniță!”

Cum ar putea să știe
cât face 4 miliarde plus 1 miliard?

(Râsete)

Neintimidată, nepoata mea
termină calculul, mă privește și zice:

„5 miliarde?”

Și eu am spus: „Așa este, 5 miliarde.”

Mătușa mea a dat din cap și a râs,

căci nu se aștepta la asta 
de la un copil de 5 ani.

Dar tot ce trebuie să faceți
e să aveți o abordare lingvistică,

iar matematica devine intuitivă
și ușor de înțeles.

Apoi am întrebat-o

ceva ce copiii de grădiniță
sigur nu au cum să știe:

„Cât face o treime plus o treime?”

Și imediat mi-a răspuns: „Două treimi”.

Vă întrebați cum a fost posibil
ca ea să știe asta

fără să știe încă despre
numărători și numitori?

Vedeți, ea nu s-a gândit
la numărători și numitori.

S-a gândit la problemă astfel.

A folosit 1 măr + 1 măr ca analogie

ca să înțeleagă o treime plus o treime.

Dacă până și un copil de grădiniță
poate aduna fracții,

fiți siguri că orice elev
de clasa a V-a o poate face.

(Aplauze)

De curiozitate, i-am pus o întrebare
de algebră de liceu:

Cât face 7 x² plus 2 x²?

Și această fetiță de 5 ani
a răspuns corect:

9 x².

N-a avut nevoie de nicio regulă
a exponeților ca să-și dea seama.

Așa că atunci când oamenii spun că suntem 
sau nu suntem talentați la matematică,

nu este adevărat.

Matematica e un limbaj uman,

așa că toți avem abilitatea
să o înțelegem.

(Râsete)

Trebuie să abordăm matematica
urgent ca limbaj,

pentru că prea mulți copii
se pierd și sunt intimidați de matematică

și nu trebuie să fie așa.

Am lucrat odată cu o elevă de liceu
frustrată și supărată,

care nu putea trece la algebră

pentru că nu știa decât 44%
din tabla înmulțirii.

I-am spus:

„Este ca și cum ai încerca să citești
știind doar 44% din alfabet.

Asta te încurcă.”

Nu putea ridica la putere
sau rezolva ecuații

și nu avea încredere în matematică.

În consecință, această adolescentă
nu avea încredere în ea.

I-am spus:
„Trebuie să începem cu înmulțirea,

fiindcă după ce vei ști pe dinafară
tabla înmulțirii, totul va fi mai ușor

și va fi ca și cum ai avea
un bilet cu prioritate la Disneyland.”

(Râsete)

„Ce crezi?”

Și ea a zis: „Ok.”

Așa că a învățat sistematic
tabla înmulțirii în patru săptămâni

și da, chiar și înmulțirea
are un limbaj inclus.

Ați fi surprinși câți copii 
nu își dau seama că 7 ori 3

poate fi scris ca „de șapte ori” 3,

ceea ce înseamnă 3 de șapte ori, ca aici.

Când copiii văd asta,

își dau seama imediat că adunarea repetată

este lentă și incomodă,

așa că memorează cu bucurie
că 3 de șapte ori face mereu 21.

Pentru această adolescentă
care risca să renunțe la școală,

după ce a căpătat fluență
și încredere în înmulțire,

s-a schimbat tot jocul.

Pentru că, pentru prima dată, se putea
concentra pe rezolvarea problemelor

în loc să își numere degetele.

Am știut că s-a schimbat totul

când și-a dat seama
că o rată pe 2 ani la mașină

de 445 de dolari pe lună
ar costa 10.680 de dolari,

și m-a privit dezaprobator zicând:

„Domnule Polisoc, e tare scump!”

(Râsete)

Din acel moment,
matematica nu i-a mai pus probleme,

ci o folosea pentru a rezolva probleme
ca orice adult responsabil.

Ca profesor, este datoria mea
să provoc copiii să se autodepășească,

așa că vă las această provocare.

Țara noastră s-a blocat la 26% eficiență

și vă provoc să creștem acest număr.

E important pentru că gândirea matematică 
nu doar construiește tinerele minți,

dar copiii noștri au nevoie de ea

pentru a-și imagina și crea
viitorul ce încă nu există.

Rezolvarea acestei provocări
poate fi la fel de simplă ca mere + mere.

Insistați să predăm matematica
ca un limbaj uman

și vom ajunge acolo
mai devreme decât ne așteptăm.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)