Acum aproape 10.000 de ani, oamenii au început să cultive. Această revoluție agrară a fost un punct de cotitură în istoria noastră, ce a permis oamenilor să se stabilească să construiască și să creeze. Pe scurt, agricultura a susținut existența civilizației. Azi, aproape 40% din planeta noastră e teren agricol. Întinse peste tot în lume, aceste terenuri agricole sunt piesele unui puzzle global cu care ne confruntăm cu toții: în viitor, cum vom putea hrăni cu mâncare sănătoasă, fiecare membru al populației în creștere? Îndeplinirea acestui obiectiv va necesita nimic mai puțin decât o a doua revoluție agrară. Prima revoluție agrară a fost caracterizată de expansiune și exploatare, hrănind oamenii în detrimentul pădurilor, al animalelor sălbatice și al apei și destabilizând clima în acest proces. Asta nu mai e o opțiune acum. Agricultura depinde de o climă stabilă, cu anotimpuri previzibile și tipare meteorologice. Asta înseamnă că nu putem continua să extindem terenurile agricole, căci astfel vom submina condițiile de mediu care fac agricultura posibilă, în primul rând. În schimb, următoarea revoluție agrară va trebui să crească randamentul terenului agricol existent pe termen lung, în timp ce protejează biodiversitatea, economisește apa și reduce poluarea și emisiile de gaze cu efect de seră. Așadar cum vor arăta fermele viitorului? Această dronă face parte dintr-o flotă care monitorizează culturile de dedesubt. Ferma poate părea dezorganizată, dar este o utilizare a terenului proiectată atent care combină culturile și animalele domestice cu habitatele sălbatice. Metodele convenționale de agricultură au eliberat mari fâșii de teren și le-au cultivat cu un singur fel de cultură, eradicând animalele sălbatice și producând în acest proces mari cantități de gaze de seră. Această abordare țintește să corecteze răul făcut. Între timp, mișcându-se printre culturi, echipe de roboți de câmp aplică fertilizant în doze specifice. În sol, sute de senzori adună date despre substanțele nutritive și cantitatea de apă. Aceste informații reduc consumul inutil de apă și îi spune fermierului unde trebuie să pună mai mult sau mai puțin fertilizant în loc să polueze stropindu-l peste toată cultura. Dar fermele viitorului nu vor fi doar cu senzori și roboți. Aceste tehnologii sunt proiectate să ne ajute să producem mâncare într-o manieră care lucrează mai mult cu mediul decât împotriva lui, luând în considerare nuanțele ecosistemelor locale. Practicile agrare cu cost redus pot de asemenea servi acelorași scopuri și sunt mai accesibile multor fermieri. De fapt, multe asemenea practici se folosesc deja azi și vor avea un impact din ce în ce mai mare pe măsură ce mai mulți fermieri le adoptă. În Costa Rica, fermierii au intercalat terenuri agricole cu habitat tropical cu așa succes, încât au contribuit semnificativ la dublarea pădurilor țării. Acest lucru oferă mâncare și habitat atât animalelor sălbatice cât și polenizare naturală și protecție contra dăunătorilor datorită păsărilor și insectelor pe care le atrag aceste ferme, producând mâncare în timp ce restabilesc planeta. În Statele Unite fermierii cresc bovine pe pășuni compuse din specii native, generând surse de proteine valoroase folosind metode de producție care captează carbon și protejează biodiversitatea. În Bangladesh, Cambodgia și Nepal, noi abordări de producție a orezului ar putea scădea dramatic în viitor emisiile de gaze cu efect de seră. Orezul e mâncarea de bază pentru trei miliarde de oameni și principala sursă de trai pentru milioane de gospodării. Mai mult de 90% din orez e cultivat în câmpuri inundate, care folosesc multă apă și degajă 11% din emisiile anuale de metan, care însumează unu până la două procente din totalul anual global de emisii de gaze cu efect de seră. Experimentând cu noi soiuri de orez, irigând mai puțin și adoptând moduri de lucru mai puțin intense la plantarea semințelor, fermierii acestor țări și-au crescut veniturile și randamentul culturilor în timp ce au redus emisiile de gaze cu efect de seră. În Zambia numeroase organizații investesc în metode locale specifice pentru a îmbunătăți producția culturilor, a reduce despădurirea și a îmbunătăți mijloacele de trai ale fermierilor locali. Aceste eforturi sunt menite să crească productivitatea culturilor cu aproape un sfert în următoarele decenii. Dacă sunt combinate cu metode de combatere a despăduririi în regiune, ar putea îndrepta țara către un sector agricol rezistent, orientat spre climă. Și în India unde 40% din mâncare se strică sau e irosită după recoltare din cauza infrastructurii precare, fermierii au început deja să implementeze capsule de stocare la rece alimentate cu energie solară, care ajută sute de fermieri din mediul rural să-și păstreze produsele și să devină o parte viabilă a lanțului de aprovizionare. Va fi nevoie de toate aceste metode, de la cea mai modernă tehnologic până la cea mai ieftină pentru a revoluționa agricultura. Intervențiile tehnologice moderne vin să amplifice abordările agriculturii orientate spre climă și conservare, și marii producători vor trebui să investească în implementarea acestor tehnologii. Între timp, va trebui să extindem accesul către metodele mai ieftine pentru fermierii mai mici. Această viziune a agriculturii va necesita o schimbare globală către diete bazate mai mult pe plante și reduceri uriașe în pierderea și risipa de alimente. Ambele vor reduce presiunea asupra terenului și vor permite fermierilor să facă mai mult cu ceea ce au la dispoziție. Dacă optimizăm producția alimentelor, atât pe uscat cât și pe mare, putem hrăni omenirea fără să depășim limitele de mediu ale planetei, dar marja de eroare este foarte mică și va fi nevoie de o cooperare globală fără precedent și de coordonarea terenurilor agricole pe care le avem azi.