Este anul 427 î.e.n. și cel mai grav
conflict intern apărut vreodată
în lumea Greciei antice
este în al patrulea an.
Războiul Peloponesiac se desfășoară
între orașele state Atena și Sparta,
dar și între aliații acestora.
Atenienii nu pot egala formidabilă
armată spartană pe uscat.
Așa că au abandonat zona rurală
și s-au mutat în orașele și porturile
înconjurate de ziduri,
acum aprovizionate de o flotă superioară
și un imperiu maritim considerabil.
Condițiile dificile și-au spus cuvântul
și o ciumă recentă a nimicit
o treime din populație.
Dar viața orașului continuă.
Archias și Dexileia trăiesc
în centrul Atenei.
Fiind pictor de ceramică de calitate,
Archias câștigă destul de bine și este
foarte interesat de treburile orașului.
Dexileia, însă, nu poate participa
în politică sau deține o proprietate.
Cuplul este recunoscător zeilor că trei
dintre cei patru copii ai lor,
un fiu și două fiice,
au supraviețuit copilăriei.
Pentru mulți părinți fiicele sunt o povară
deoarece au nevoie de zestre
pentru a-și găsi soți.
Dar Archias este convins că averea lui
îi va permite să le găsească perechi bune
fără a rămâne falit.
Ca mulți atenieni,
familia lor deține sclavi.
Originari din Tracia,
aceștia au fost capturați în război.
Thratta se ocupă de gospodărie
și ajută la creșterea copiilor.
Philon este un paidagôgos,
care supervizează educația fiului,
învățându-l să scrie și să citească.
Archias s-a trezit devreme
pentru o întrunire a Ekklêsiei,
adunarea cetățenilor,
ce are loc la răsărit.
Înainte să plece, arde tămâie
și face o libație la micul altar din curte
în numele întregii sale gospodării.
Dexileia va rămâne acasă toată ziua,
învățându-și fiicele deprinderi domestice.
Mai târziu, se va retrage în curtea
interioară pentru niște aer proaspăt.
Când Archias ajunge în agora,
centrul civic și comercial al orașului,
găsește piața plină de alți cetățeni,
bărbați adulți, nativi, care au terminat
o instrucție militară.
Atașată de monumentul central
e o tablă cu ordinea de zi a întrunirii.
Astăzi este un singur punct de discutat:
ce este de făcut cu oamenii din Mytilene,
un oraș pe insula Lesbos,
unde o revoltă împotriva conducerii
ateniene tocmai a fost înăbușită.
Întrunirea are loc pe un deal la vest de
acropole, cunoscut drept Pnyx.
Cuvântul înseamnă „înghesuit”,
și mulțimea de 5.000 de cetățeni
face acest lucru foarte clar.
Heralzii purifică dealul stropindu-i
granițele cu sânge de porc
și cer să se facă liniște.
Când toată lumea se așează pe băncuțe
cu fața la podium,
ofițerul care prezidă deschide întâlnirea
rostind cuvintele:
„Tis agoreuein bouleutai?”
„Cine dorește să se adreseze adunării?”
Unul câte unul, cetățenii vorbesc, unii
sugerând milă, alții dornici de răzbunare.
O moțiune este propusă pentru a executa
toți Mytileneanii
și de a le înrobi femeile și copiii
pentru că și-au trădat aliații atenieni
pe timp de război.
Majoritatea ridică mâna dreaptă
în favoarea moțiunii.
După întâlnire, Archias merge înapoi
în agora pentru a cumpăra mâncare și vin.
Sute s-au adunat
pentru a discuta rezultatele,
mulți nemulțumiți de decizie.
Când Archias se întoarce acasă,
îi spune Dexileiei despre dezbatere.
Ea crede că uciderea atât celor
vinovați cât și nevinovați
este dură și neproductivă,
și îi spune acest lucru.
La amurg, Archias merge în casa unui
prieten pentru un simpozion.
Cei nouă bărbați beau vin și discută
despre întrunire până noaptea târziu.
Archias împărtășește îndemnul soției
la milă, iar prietenii săi consimt.
Înainte de răsărit,
ceva nemaivăzut are loc.
Herlazii circulă prin Atena
anunțând convocarea unei noi întruniri.
A doua dezbatere este la fel de încinsă,
dar o nouă rezoluție de a executa
doar liderii revoltei,
este acceptată la limită.
Dar există o problemă –
o navă cu ordinul de a duce la îndeplinire
prima rezoluție
a fost trimisă ziua precedentă.
Și astfel, o altă navă pornește iute
pentru a revoca ordinul –
o cursă a democrației împotriva timpului.