Creștinul ortodox trebuie să fie conștient în mod constant de faptul că lumea nevăzută este mereu activă. Suntem extrem de precauți cu orice, inclusiv cu noi înșine. Recunoaștem că orice gând sau impuls pe care îl avem poate fi de la Dumnezeu, dar poate fi doar psihologic din partea noastră sau poate fii de la demoni. Și trebuie să recunoaștem, cu toată smerenia, probabil că nu avem discernământul de a ne deosebi [gândurile] între ele. Marii sfinți și bătrâni au acel discernământ. Când nu avem acel discernământ, avem tendința de a fi destul de încrezători în noi înșine, motiv pentru care mergem la duhovnicul nostru. Dar suntem mereu conștienți de lumea demonică din jurul nostru. În același timp, nu suntem concentrați asupra ei. Nu fii obsedat de asta, nu acordăm mai multă atenție decât li se cuvine. Și cred că acesta este unul dintre pericolele spirituale pe care oamenii le fac, atunci când se întâmplă ceva în ei, în viața spirituală pe care ei o simt ca fiind demonică. Uneori dacă începi să-ți faci cu adevărat griji pentru asta și te concentrezi mai mult, de fapt o întărești. De exemplu, oamenii sunt uneori surprinși când au una dintre aceste logici, unul dintre aceste gânduri aleatorii care sunt deosebit de nebunești. De exemplu, conduc pe drum și din senin am un gând despre copiii mei în spatele mașinii pentru a smuci volanul și astfel mașina mea să iasă de pe drum și să ne omoare pe toți. Este un gând trecător a venit și a plecat. Nu am avut niciodată un gând ca acesta înainte, ceea ce tocmai s-a întâmplat. Ei bine dacă îi dau atenție, o să stau acolo, o să-l întăresc, o să încep să-mi fac griji pentru asta, o să încep să-i dau o putere pe care alte gânduri nu o au. Dar dacă în acele momente putem învăța să spunem: „O să-mi pun gândurile la Hristos și să spun doar: <<Doamne știu că acest gând este nebunesc, nu a venit de la mine, clar că nu a venit de la Tine, alungă acele gânduri de la mine.>>” Și apoi întoarce-te imediat la viața ta de rugăciune, în lumea păcii și vei fi mai bine. Îi învăț pe oameni tot timpul, le spun că unul dintre cele mai mari instrumente spirituale pe care le pot oferi se numește: „sfânta ridicarea din umeri”. „Sfânta ridicarea din umeri” este să ia ceva care s-a întâmplat și doar să spună: <<Da, este bine.>> și să se întoarcă la viața normală. Pentru că, altfel îi acorzi mult mai mult credit decât merită. Și dacă gândul nu te ajută, atunci de ce îi acorzi atenție pe primul loc. Nu-i permite-ți să vă ocupe mintea. Întoarceți-vă la lucrurile sfinte și concentrați-vă pe acestea cât mai mult posibil. Metoda Sf. Porfirie este cu adevărat cea mai bună. Și asta înseamnă să lupți pentru Hristos cu spatele la demoni, mai degrabă decât să încerci să lupți direct împotriva demonilor cu spatele la Hristos. După ce am spus tot ceea ce facem, îi luăm în serios pe demoni. Suntem foarte precauți la asta. Am avut experiențe care m-au trezit absolut, nu numai în privința seriozității atacurilor demonice, dar și asupra puterii mari pe care o are Hristos asupra demonului. [Întrebare]: Ce înseamnă posesia demonică? Cum văd ortodocșii, acest concept? Sf. Siluan Ahonitul ne oferă o explicație clară în acest sens, când vorbește despre modul în care această posesie apare într-adevăr în diferite etape. Când auzim cuvântul ”posesie”, avem tendința să ne gândim la posesia de tipul Hollywood, în care cineva și-a pierdut controlul asupra ei înșiși, deoarece demonul îi controlează. Acest tip de lucruri chiar se întâmplă. Cunosc preoți care au făcut exorcism asupra unor oameni care nu erau dintr-un film de Hollywood. Mă refer literalmente la oameni care levitau de pe pământ prin puterea demonică oameni care vorbesc în limbi pe care nu le cunoșteau și unele lucruri cu adevărat îngrozitoare. Dar acest lucru este foarte rar. Este foarte rar. Demonii sunt mult mai mult de atât. Așa că vor să ne facă să nu îi conștientizăm. Vor să ne facă să nu ne gândim deloc la lumea spirituală și doar să devenim obsedați de această lume, de confortul și plăcerile în care ne aflăm. Și, prin urmare, există multe niveluri mai mici de posesie cu care toți trebuie să ne confruntăm. Și ceea ce spune Sfântul Silan este: „Dacă îți iubești dușmani, acesta este un semn că Harul este în tine. În schimb dacă îți urăști dușmanii, este un semn că un demon este în tine.” Există un anumit nivel de posesie. Așa că posesiunea merge într-adevăr în diferite etape. Acesta este motivul pentru care botezl ortodox începe cu un exorcism. Primul lucru pe care îl facem este să stăm în spatele bisericii, iar preotul face semnul crucii și sufla asupra persoanei ce urmează să fie botezată și apoi face trei rugăciuni de exorcizare. Sf ..... spune că: „Ceea ce se întâmplă în aceste rugăciuni este că natura omului este restaurată.” El spune că: „Înainte ca cineva să fie făcut creștin, demonii și răul lucrează din interiorul inimii și harul lucrează din exterior ca și cum bate la ușă. Dar dupa botez și mai ales dupa aceste rugaciuni totul se inverseaza. Acum, mai intai harul lucreaza in mod natural din interior și demonii sunt cei care încearca să atace din afară. Acesta este motivul pentru care oamenii după botez se confruntă cu atacuri demonice mult mai dificile și violente asupra vieții lor spirituale. Deoarece demonii încearcă acum să-și recâștige teritoriul și tocmai de aceea Hristos ne dă propriul exemplu: după botez de a merge în deșert. Ce să facă? Să lupte cu satana. Ca să știm că demonii vor lupta împotriva noastră. Astfel încât, fiecare creștin ortodox, dacă au fost aduși la biserică, au experimentat o exorcizările asupra lor. Primești cazuri în care exorcizările se fac pe oameni sau locuri în care este un nivel mult mai profund de posesie. Îți voi spune că: Nu am făcut un astfel de exorcism cu o persoană, dar am luat parte la exorcismele unor locuri care erau acoperite absolut de energie demonică și acestă experiența îți schimbă total viața. Cel mai extrem caz la care am luat parte, nu voi da detalii despre acest loc, dar voi spune că acesta a fost într-o zonă mai pustie. Și erau o serie de clădiri, în această zonă, unde au existat povești timp de mulți ani în care oamenii au văzut și auzit lucruri care sunau... Sunau „fantomatic” sau ceva de genul ăsta, sunau demonic. În anul în care am fost acolo, activitatea a crescut exponențial. De fapt nu eram un preot încă. Dar am chemat un preot și l-am rugat să se uite în această zonă. El s-a consultat cu niște oameni care erau mai familiarizați cu exorcismele. După ce a auzit toate poveștile, a decis că vom face slujba de exorcizare. Care conține doar câteva rugăciuni ale Sf. Vasile și Sf. Ioan Gură de aur. Le-a făcut în fiecare clădire din această zonă. Vă pot spune că înainte de a veni preotul, să fie afară noaptea singur era înfricoșător. Eu însumi am simțit că văd pe cineva în depărtare uitându-se la mine și pe măsură ce mă apropiam, a dispărut complet. Am auzit în spatele meu pași când ieșeam afară. Vă spun că erau în miezul nopții, la fel de reali cum ar putea fi sunetul pașilor chiar în spatele meu și apoi te întorci și nu vezi nimic acolo. Foarte puține lucruri m-au învățat cum să mă rog cu rugăciunea lui Iisus ca în noaptea aceea, care a fost o noapte înspăimântătoare. Și toți cei care au fost acolo au experimentat lucruri asemănătoare, auzind voci și alte asemenea lucruri. Ceea ce a fost incredibil... În timp ce a fost înfricoșător, am văzut puterea lui Hristos. Am văzut cât de multă putere absolută are Hristos asupra lumii invizibile. Ceea ce sa întâmplat: am făcut rugăciunile de exorcizare ore în șir, a durat ore întregi să mergem de la clădire la clădire și să le facem în fiecare clădire separat. Dar a doua zi am avut o situație interesantă. În noaptea de după aceste slujbe de exorcizare, unii dintre noi eram afară noaptea și am observat că era o diferență palpabilă și unii oameni ar putea crede că acest lucru a fost pur și simplu psihologic, dar vă spun că nu a fost. Să fii afară și să te simțit liniștit, ai fi vrut să dormi afară sub stele. A fost complet diferit. Desigur, vă întrebați dacă acest lucru este doar psihologic, cu siguranță nu sa simțit psihologic. Ci se simțea ca și cum aceasta era o altă piesă lumească care a intrat în această zonă. Apoi a doua zi dimineață s-a întâmplat ceva cu adevărat fascinant. Chiar dacă aceasta era o zonă retrasă în sălbăticie, nu ne-am gândit niciodată la faptul că rareori am văzut animale în acea zonă. Dar în dimineața de după exorcisme a fost ca un „film Disney”: căprioare, bufnițe, iepuri erau peste tot. Ca și cum natura însăși a recunoscut că energia demonică a dispărut și toți au venit acolo. A fost unul dintre cele mai incredibile lucruri pe care le-am experimentat vreodată. Și, din nou, lecția pentru mine a fost: Să nu mă tem de puterea demonică ci să rămân aproape de Hristos. Deoarece puterea lui Hristos asupra diavolului era incredibil de palpabilă, încât a fost o experiență de neuitat. Ce tipuri de lucruri ne deschid calea spre puterea demonică? Care sunt lucrurile pe care trebuie să le evităm? Viețile noastre de zi cu zi, despre care s-ar putea să nu fim conștienți, ar putea deschide uși pentru ca demonii să intre în viața noastră. Pur și simplu nu păcătuiești și nu trebuie să vă faceți griji pentru asta, este simplu. Evident... Evident că ori de câte ori păcătuim, ne aliniem [cu deavolul]. Acesta este felul în care va fi mântuirea. Este unul dintre modurile de a privi mântuirea. Dacă ne-am aliniat mai mult cu „îngerii demonilor”, ei ne vor pârî despre cum arată sufletele noastre. Dacă arată mai demonic sau mai angelic. Mă refer doar la lupta din viața spirituală pentru Hristos și căutarea constantă a harului și iertării. Aceasta este o protecție în sine. Este, de asemenea, înțelept să stai departe de orice practici spirituale care nu sunt ortodoxe, în special cele care participă la ocultism. Unii oameni evidențiază aceste lucruri și de fapt, nu cred că participă la ele. Tabla Ouija și lucruri de genul ăsta. Dar chiar și în alte domenii... devin obsedați de filmele de groază și lucruri de acest gen. În marea majoritate a cazurilor, veți vedea posesiuni directe și evidente după aceste acțuni? Nu, probabil că nu. Dar ne aclimatizăm la rău, în acest sens. Să fim distrați de rău este un lucru cu adevărat ciudat. Să fim distrați, privind pe cineva care se învârte și ucide oameni. Este ciudat să fii distrat de unele dintre filmele cu demonii. Așa că, un bărbat din prima mea parohie a venit la mine, într-o duminică eram devenit Ortodox recent, și m-a întrebat: Voi, ortodocși, faceți exorcisme? Acum, ori de câte ori cineva vă întreabă așa ceva, să știți că este o poveste în spate, așa că am spus: „Să-mi spuneți ce s-a întâmplat.” Am spus că trebuia să încep slujba în aproximativ 5 minute, așa că nu am mult timp, dar să-mi spună ce s-a întâmplat. El a spus că: A crezut că ar fi amuzant să facă cateva imagini de la ocult și să facă de Halloween un sicriu fals cu o frânghie și să-l tragă prin oraș. Doar să bată joc de unele dintre credințele creștine despre moarte și demoni și lucruri de genul acesta. A spus: De când a făcut asta, a simțit o prezență în spatele lui și că se trezește în miezul nopții, cu zgârieturi pe corp, auzind mârâit și la un moment dat s-a trezit și a văzut o siluetă întunecată deasupra lui cu o respirație fierbinte chiar pe față. Și a spus că indiferent de ceea ce a făcut, nu poate scăpa. Asta a fost la aproximativ 3 săptămâni după Halloween. Și a spus că regretă cu adevărat ceea ce a făcut. I-am spus: „Ascultă, nu am prea mult timp acum, eram un preot foarte nou, trebuia să mă consult cu cineva despre asta, dar am spus că trebuie să încep slujba, dar iată ce vreau să faci. Vreau să rămâi aici. Dacă nu poți sta chiar acum, întoarce-te la Liturghie, întoarce-te pentru Sfânta Liturghie și după aceea îți promit că vom vorbi. Din păcate, nu a mai apărut niciodată, a plecat și nu s-a mai întors. Habar nu am ce s-a întâmplat cu el până în ziua de azi. Dar acesta este unul dintre multele cazuri pe care le-am văzut de oameni care s-au băgat în batjocura demonică sau ocultism și de a avea probleme semnificative după aceea. [Întrebare]: Ce credeți de lucruri care ar putea părea inofensive, cum ar fi: ascultarea muzicii seculare, muzică rap, unde sunt multe teme despre care se vorbește în muzică precum: a ucide. Dar știi că unii oameni o raționalizează și spun „nu mă gândesc la acele lucruri. Îmi place pur și simplu energia melodiei și îmi place cum mă face să mă simt. Ce puteți spune despre aceste lucruri? [Răspuns]: Da, imi amintesc când am crescut, îmi plăcea o alternativă de rock și îmi amintesc că cineva a numit odată rock-ul „demonic” și am râs și am spus că este absolut ridicol, asta nu este muzică demonică. Trupa nu vorbețte despre demoni, nu se închină demonilor, nu există imagini demonice în trupa pe care o urmăream. Dar pe măsură ce am crescut și sper că m-am maturizat puțin, am început să văd că atunci când spunem că lucrurile sunt demonice nu înseamnă neapărat demonic în sensul real. Ceea ce vreau să spunem este că există ceva în asta care oferă o energie demonică. Este destul de interesant. Aș asculta o parte din acea muzică și aș observa că aș fi o persoană mai supărată după ce o ascult. Sau, uneori, aș fi pur și simplu mai laic, aș avea un simț mai slab al moralității. Așa că aceste lucruri ne intră în noi. Noi trebuie să credem că ceea ce intră în corp, în simțuri, nu trece și ne lasă fără să-și lase amprenta. Tot ceea ce consumăm în acest sens lasă un fel de amprenta digitală. Și amprenta secularismului în sine poate să nu fie, repet, în mod deschis demonică, dar se pretează către o perspectivă mai seculară, ceea ce înseamnă mai puțin centrat pe Hristos? Da. Și nu este în sine o formă de a fi demonic. Așa că, din nou, acest lucru nu se întâmplă neapărat să ne conducă la închinarea demonilor. Cred că asta este ceea ce mulți oameni presupun, dar de fapt ne aclimatizam la o viziune anti-creștină asupra lumii. Trebuie să fim precauți cu privire la acele lucruri. Precum am spus, în mod pastoral, atunci când cineva spune că: Trebuie să scap de toate aceste aspecte ale vieții mele. Îmi duc copiii la filme, uneori, rareori, nu există multe filme care să merite văzute în zilele n poastre, dar poate o dată pe an îi duc la un film. Așa că nu spun că totul în viața ta trebuie să se bazeze religios, în toate sensurile. Cred că oamenii care sar prea mult și prea repede nu pot rezista prea mult și până la urmă pur și simplu pleacă. Și spun: „Asta a fost prea greu pentru mine”. Așa că pentru lucruri precum: jocuri video, filme, muzică, le spun oamenilor că ceea ar trebuii să facă este să înceapă să se îndepărteze de acele lucruri până când atracția pleacă. Dacă vei juca jocuri video, poate te joci opt ore pe zi. De ce nu încerci să joci șapte ore și jumătate pe zi și apoi să-ți petreci acea jumătate de oră, rămasă rugându-te. Și apoi să stabilești un cronometru după ce te-ai obișnuit cu asta și spui: „Bine, să facem 7 ore de joc” și să te rogi pentru o jumătate de oră, poate 40 de minute acum. Și să continuați să vă scădeți [programul pentru jocurile video]. Cred că același lucru este valabil cu muzica, televizorul. Eu susțin că oamenii nu ar trebui să-și trăiască viața spirituală ca o „listă de verificare”. Cred că a avea o listă de verificare, în fiecare zi, este de fapt un lucru foarte bun. Din lista mea de verificare, fac parte lucruri pe care vreau să le urmăresc, sunt lucruri pe care aș dori să le ascult. Pot să nu aibă legătură directă cu credința mea, dar acele lucruri sunt plasate sub alte sarcini spirituale. Astfel încât: dacă nu mi-am făcut rugăciunile, dacă nu mi-am făcut lectura spirituală, dacă nu mi-am făcut metaniile, dacă nu am făcut oricare alte priorități... Este ca un sistem de recompensă pentru mine, așa că nu încerc niciodată să dau prioritate „lumescului” față de „spiritualitate”. Încerc întotdeauna să dau prioritate „spiritualului” față de „laic”, ceea ce necesită timp. Așa că trebuie să ne angajam în această privință. Când am făcut asta cu mine însumi, cu muzica, pentru că chiar și când eram preot încă îmi plăcea să ascult mult din acea muzică, de care obișnuiam să mă bucur. De ceea am facut o regulă pentru mine: O să mă rog rugăciunea lui Iisus în mașină, cât mai mult timp, în funcție de drum apoi pot asculta ceea ce vreau. În timp am mărit acel timp de rugăciune. Acum, nu vă pot spune, cât de mult caut acea pace și liniște. Nu-mi place radioul deschis în mașină. Îmi place acel timp pentru rugăciune. Îl doresc. Îl aștept cu nerăbdare. Este unul dintre puținele momente în care am liniște totală în viața mea. Așadar din când în când conduc, mi-e dor să ascult un anumit cântec pe care s-ar putea să-l pun, Dar nu mă mai satisface. Cred că viața spirituală este mult mai împlinitoare. E ca și cum ai avea de ales între o friptură perfect gătită și un castron mic de carne de vită ieftină, de la Taco Bell sau ceva asemănător. Poate din când în când, mi-e dor de Taco Bell și iau câteva linguri din carnea de vită. Dar apoi vreau friptura. Vreau să mă întorc imediat la friptură. Așa este viața spirituală. Așa că trebuie să învățăm să ne îndrăgostim. Și asta nu necesită efort. Este nevoie de o reînvățare despre ceea ce tânjește cu adevărat inima. Și, atunci când o faci ceva, stai puțin mai departe de acele lucruri. Dar dacă ne adâncim prea mult în jocurile video, cultura pop, muzica și alte chestii, fără să ne dăm seama, își lasă amprenta în inima noastră și ne predispune să luăm lucrurile mai puțin în serios. Cred că așa eram eu când am fost tânăr, fiind încăpățânat când cineva spunea că: „Asta e muzica demonică” și de aceea am râs despre asta. Nu mai râd despre asta. [Întrebare]: Cât de mult joacă intenția, un rol în închinarea noastră? Ceea ce vreau să spun prin asta este: putem să ne închinăm fără să știm unui demon sau poate mulți din SUA participă la activități demonice fără să știe, cum ar fi să bei produse care au simboluri satanice pe ele, cum ar fi un monstru. Sau îmi amintesc, doar ca să vă dau un exemplu. Eram un mare fan „anime” în copilărie și unul dintre simbolurile din anime care mi-au plăcut, nu îl știam la acea vreme, dar era de fapt un „666”, dar felul în care a fost prezentat... nici măcar nu am făcut legătura. Până când una dintre mamele unui coleg de muncă l-a văzutși, a oftat spunând: „De ce ești satanic?” Și eu am răspuns: „Ce vrei să spui? Asta este din serialul meu preferat.” Așa că, putem face lucruri prin care participăm la actul demonic. Dar ne putem închina demonilor fără să știm. Este ceva ce se poate întâmpla. Va trebui să speculez puțin răspunsul meu aici. Aș fi curios să aflu care sunt sfinții părinți care au vorbit despre asta. Eu cu siguranță le arăt prin ceea ce spun. Dar primul lucru pe care l-aș spune este că avem nevoie de mult echilibru. Nu vrem să devenim prea fundamentaliști cu asta, astfel încât să vedem duhul demonic peste tot și să fim entuziasmați de el, devenind foarte entuziasmați de asta. Trebuie să avem o minte trează în legătură cu acest lucru. Trebuie să fim chiar obișnuiți cu aceste lucruri. Și trebuie să ne asigurăm că orice facem, facem cu mult discernământ. În același timp, orice promovează răul chiar și în moduri subtile, demonicul pentru noi nu este ceva pe care am dori să-l punem pe primul loc. Și daca ei pun simboluri demonice asupra lucrurilor în mod ascuns, în primul rând trebuie să ne întrebăm: Care a fost intenția creatorului? Trebuie să fim dispuși să ne uităm la asta și să spunem: „Bine, pe cât pot mă voi bucura de acest lucru.Acesta nu este un sacrificiu dificil pentru mine, pot să las aceste lucruri deoparte, deoarece în mod clar creatorii au o intenție care este împotriva credinței mele creștine și lucrează împotriva lui Hristos.” Întrebare cu adevărat interesantă, despre cum ne putem închina în mod neintenționat diavolului? Bănuiesc că la asta aș răspunde spunând că: Pot participa neintenționat la închinare. Nu știu dacă este același lucru cu închinarea directă, dar putem participa la ceea ce nu pare, dar poate are legătură cu închinarea la demoni. Așa că mai întâi trebuie să ne punem întrebarea: „Ce este închinarea?” De obicei, definesc închinarea ca fiind: „Căutarea ca obiectul pentru închinare să fie pe primul loc.” Dar există ceva mai mult decât acea închinare, necesită un fel de sacrificiu. Ori de câte ori „consumăm media”, sacrificăm timp și bani pentru acele lucruri și deci există un pic de sacrificiu implicat în aceste lucruri. S-ar putea să nu ne gândim în mod conștient la asta. Dar există un pic de sacrificiu. Dacă participând la aceste lucruri sau consumându-le, ne constrângem gândurile dacă descoperim că ne gândim la aceste lucruri atunci când nu le facem. Mai ales dacă interferează cu viața noastră de rugăciune. În primul rând, am provocat în mod clar o denaturare la închinarea noastră la Hristos. Așa că mi se pare că participăm fără să vrem la un fel de închinare. Și chiar dacă nu este complet intenționat, consumăm sau participăm în mod intenționat, în aceste lucruri, chiar dacă nu am recunoscut ca fiind închinare la demoni. De aceea creștinul trebuie să fie foarte conștient, de ceea ce face el și cum îl afectează lucrurile. Din nou asta se întoarce la ceva ce am discutat deja, ne întoarcem la ideea că: cu cât ne aclimatizăm mai mult și rezonăm cu o viață de grație, cu atât mai mult vom începe să observăm că lucrurile nu sunt sincronizate cu rezonanța. Asta este ceva necesar în viața creștină. Singurul mod în care vei rezona mai mult cu Adevăratul Har este să continui să chemi harul prin rugăciune. De aceea viața de rugăciune trebuie să fie lucrarea principală. Aceasta este lucrarea principală și obiectivul principal al creștinului.