Sunt aici pentru a vă vorbi despre schimbarea climatică, cu toate că nu sunt chiar un ecologist. De fapt, nu m-am considerat niciodată cu adevărat un iubitor al naturii. Nu am mers niciodată cu cortul, nici în drumeție, n-am avut un animal de companie. Am trăit toată viața la oraș, mai bine zis într-un singur oraș. Chiar dacă îmi plac excursiile în natură, îmi imaginam mereu că e ceva ce se întâmplă în altă parte, departe de mine, viața modernă fiind un fel de fortăreață împotriva forțelor naturii. Cu alte cuvinte, ca majoritatea celor pe care îi cunosc, îmi trăiam viața mulțumit de sine și amăgit în privința pericolului încălzirii globale. Credeam că se întâmplă încet, că se întâmplă undeva departe și că e doar o mică amenințare la viața pe care o duceam. În toate aceste moduri, greșeam extrem de mult. Majoritatea oamenilor, când vorbesc despre schimbările climatice, se referă la ele ca la o perspectivă. Dacă aș face asta, aș spune: „Conform Națiunilor Unite, dacă nu schimbăm nimic până la sfârșitul secolului, vom avea probabil o încălzire de circa patru grade Celsius.” Asta înseamnă, cred unii cercetătorii, de două ori mai mult război, de două ori mai puțină hrană, un PIB global cu 20% mai mic decât ar fi fără schimbarea climatică. Acest lucru are un impact mai puternic decât Marea Criză Economică și ar fi permanent. Dar efectele se vor simți mult mai devreme de 2100. Se estimează că până în 2050 multe din cele mai mari orașe din Asia de Sud și Orientul Mijlociu vor avea veri insuportabil de calde. Acestea sunt orașe în care azi locuiesc până la 10, 12, 15 milioane de persoane. Și peste doar trei decenii, nu vei mai putea ieși la plimbare în ele fără să riști să faci insolație sau chiar să mori. Planeta e acum mai caldă cu 1,1 grade Celsius decât înainte de industrializare. Poate că asta nu pare mult, dar ne pune de fapt cu totul în afara intervalului de temperatură care cuprinde toată istoria umană. Asta înseamnă că tot ce știm până acum ca specie, evoluția de la animal la om, dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea civilizației rudimentare, a civilizației moderne și a civilizației industriale, tot ce știm despre noi înșine ca ființe biologice, ca ființe sociale, ca ființe politice, toate acestea sunt consecința condițiilor climatice pe care le-am lăsat deja în urma noastră. E ca și cum am fi aterizat pe o planetă cu totul diferită, cu o climă total diferită. Și noi trebuie să descoperim cât din civilizația care ne însoțește poate suporta aceste noi condiții, și cât nu poate. Iar lucrurile se vor înrăutăți tot mai mult de acum înainte. Foarte mult timp ni s-a spus că schimbările climatice sunt un proces lent. Au început cu revoluția industrială, și e datoria nostră să curățăm mizeria lăsată de bunicii noștri pentru ca nepoții noștri să nu fie afectați de acestea. Era o poveste seculară. De fapt, jumătate din emisiile produse până acum prin arderea combustibililor fosili în întreaga istorie a umanității au fost produse doar în ultimii 30 de ani. Adică de când Al Gore a publicat prima carte despre încălzirea globală. Iar Națiunile Unite au înființat Grupul Interguvernamental pentru schimbările climatice. De atunci am adus mai multe daune decât în toate secolele, toate mileniile dinainte. Am 37 de ani, ceea ce înseamnă că viața mea a trecut prin întreaga poveste. Când m-am născut, clima planetei părea stabilă. Astăzi suntem la limita unei catastrofe. Criza climatică nu e moștenită de la strămoșii noștri. Este cauzată de o singură generație. A noastră. Toate astea par vești proaste. Și într-adevăr, chiar sunt vești foarte proaste. Dar conțin totuși, cred, și anumite vești bune, cel puțin relativ vorbind. Aceste efecte sunt înspăimântător de mari. Dar cred că sunt și palpitante. Deoarece reflectă de fapt cât de multă putere avem asupra climei. Dacă vom ajunge la aceste scenarii infernale, va fi deoarece noi le-am provocat, deoarece am ales să le lăsăm să aibă loc. Ceea ce înseamnă că putem alege să aibă loc și alte scenarii. Asta ar putea părea prea frumos, iar obstacolele politice sunt de fapt enorme. Dar contează un simplu aspect - principala cauză a încălzirii globale e activitatea omului: cât de mult carbon punem în atmosferă. Puterea e în mâinile noastre. Și putem să scriem noi înșine viitorul climatic al planetei. Nu numai că putem, ci o facem. Pentru că și inacțiunea e un fel de acțiune, vom scrie acest viitor noi înșine, fie că ne place sau nu. Asta nu e o poveste oarecare, avem cu toții viitorul planetei în mâinile noastre. Este genul de poveste pe care o găsim doar în mitologie și în teologie. O singură generație care a amenințat viitorul umanității, are acum datoria să-i asigure un nou viitor. Cum ar putea arăta acesta? Ar putea însemna panouri solare răspândite pe toată planeta, oriunde te-ai uita. Ar putea însemna, dacă am dezvolta baterii mai bune, că nu va fi nevoie să le instalăm la o scară așa de largă, pentru că, s-a calculat, doar o fâșie din deșertul Sahara absoarbe suficientă energie solară pentru toată lumea. Dar am avea nevoie probabil de o nouă rețea electrică, una care nu pierde două treimi din energie prin căldură, fiindcă asta e problema azi în SUA. Noi am putea folosi mai multă energie nucleară, probabil, cu toate că ar trebui să fie o energie nucleară cu totul diferită, pentru că tehnologia de azi pur și simplu nu are un preț competitiv față de energia regenerabilă, al cărei preț coboară cu rapiditate. Am avea nevoie de un nou tip de avion, pentru că nu cred că e foarte practic să ceri ca întreaga lume să renunțe la călătoriile cu avionul, mai ales când atât de mulți oameni din emisfera sudică își permit acest lucru pentru prima dată. Avem nevoie de avioane care nu emană carbon. Avem nevoie de un nou tip de agricultură. Probabil nu putem cere tuturor să renunțe la carne și să devină vegani. Ar fi nevoie de un nou mod de a crește animalele. Sau poate un mod vechi, considerând că știm deja că pășunatul tradițional ar putea transforma fermele din așa numitele surse de carbon, care produc CO2, în piscine de carbon, care îl absorb. Dacă preferați o soluție tehnologică, am putea crește o parte din acea carne în laborator. Probabil am putea hrăni animalele cu alge, pentru că asta ar reduce emisiile de metan cu 95 sau 99 la sută. Probabil că va trebui să facem toate aceste lucruri, deoarece considerând fiecare aspect al acestui puzzle, problema e pur și simplu prea mare și complicată pentru a avea o singură soluție universală. Și nu contează cât de multe soluții am găsi, nu vom reuși probabil să curățăm atmosfera la timp. Asta e problema teribilă cu care avem de-a face. Nu vom putea învinge schimbarea climatică. Putem doar să trăim cu ea și să o limităm. Și asta înseamnă că avem nevoie probabil de o anumită cantitate de ceea ce numim emisii negative, care de asemenea scot carbonul din atmosferă. Miliarde de copaci noi, poate trilioane de copaci noi. Și întregi plantații de instalații de captare a carbonului. Probabil o industrie de două ori sau de patru ori mai mare decât afacerile actuale cu petrol și gaze pentru a repara pagubele făcute de acele afaceri în ultimele decade. Avem nevoie de noi tipuri de infrastructuri, turnate cu un alt tip de beton, pentru că, dacă betonul ar fi o țară, ar fi al treilea cel mai mare poluator din lume. Iar China toarnă tot atâta beton la fiecare trei ani cât a turnat SUA în tot secolul XX. Va trebui să construim diguri și faleze pentru a proteja oamenii care locuiesc pe litoral, din care mulți sunt prea săraci ca să le construiască azi, ceea ce însemnă sfârșitul geopoliticii naționaliste înguste care ne permite să considerăm suferința celor care trăiesc în alte zone din lume ca fiind nesemnificativă, chiar când cunoaștem situația. Acest viitor mai bun nu va fi ușor. Dar singurele obstacole sunt cele umane. Asta ar putea să nu fie prea reconfortant dacă ați ști ceea ce știu eu despre brutalitatea și nepăsarea oamenilor, dar vă promit că e mai bine decât alternativa. Știința nu ne oprește să luăm măsuri, și nici tehnologia. Avem instrumentele necesare pentru a începe chiar azi. Desigur, avem și posibilitatea de a pune capăt sărăciei globale, epidemiilor și abuzurilor față de femei. Dar mai mult decât de noi instrumente, avem nevoie de o politică nouă, un mod prin care să depășim toate aceste obstacole umane: cultura, economia, prejudecățile status quo, dezinteresul de a lua în serios tot ceea ce ne sperie. Obtuzitatea noastră. Interesul propriu. Și egoismul celor bogați și puternici din lume care nu au nicio intenție să schimbe ceva. Vor suferi și ei, dar nu atât de mult ca cei care au cel mai puțin, care au cauzat cel mai puțin încălzirea climatică și au beneficiat cel mai puțin de procesele care ne-au adus în această criză, dar vor fi împovărați cel mai mult în următoarele decenii. O nouă politică va trebui să gestioneze această povară: pe cine va afecta și cât de mult, și e prioritatea maximă a zilelor noastre. Oricât ne-am strădui, schimbarea climatică va transforma viața modernă. O creștere a temperaturii e deja în curs și e inevitabilă, ceea ce înseamnă probabil și o suferință suplimentară. Și chiar dacă am lua măsuri dramatice și am evita câteva din scenariile cele mai groaznice, ar însemna să trăim pe o planetă cu totul diferită. Cu o nouă politică, o nouă economie, un raport nou cu tehnologia și o nouă relație cu natura - o lume complet nouă. Dar una relativ locuibilă. Relativ prosperă. Și verde. De ce să nu o alegem pe asta? Vă mulțumesc! (Aplauze)