WEBVTT

00:00:00.470 --> 00:00:03.630
Probabil mulţi din voi cunosc
povestea celor doi vânzători

00:00:03.630 --> 00:00:06.530
care s-au dus în Africa
la începutul anilor 1900.

00:00:06.530 --> 00:00:08.850
Au fost trimişi să afle
dacă existau oportunităţi

00:00:08.850 --> 00:00:10.400
pentru vânzare de pantofi

00:00:10.400 --> 00:00:13.000
și ambii au scris telegrame
către Manchester.

00:00:13.000 --> 00:00:16.760
Unul a scris:
„Situaţie fără speranţă. Stop.

00:00:16.760 --> 00:00:18.310
Ei nu poartă pantofi.”

00:00:18.310 --> 00:00:21.320
Al doilea a scris:
„Glorioasă oportunitate!

00:00:21.320 --> 00:00:23.000
Nu poartă pantofi încă.”

00:00:23.000 --> 00:00:24.000
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:00:24.000 --> 00:00:27.170
O situaţie similară există
în lumea muzicii clasice,

00:00:27.170 --> 00:00:31.500
pentru că există oameni care consideră
că muzica clasică e pe moarte.

00:00:32.650 --> 00:00:36.040
Iar câţiva considerăm
că încă n-aţi văzut nimic.

00:00:36.040 --> 00:00:40.000
Şi decât să intrăm
în statistici şi trenduri

00:00:40.000 --> 00:00:42.680
şi să vă spun despre toate
orchestrele care se închid,

00:00:42.680 --> 00:00:45.150
şi despre casele de discuri
care dau faliment,

00:00:45.150 --> 00:00:49.000
m-am gândit să facem un experiment
în seara aceasta -- un experiment.

00:00:49.000 --> 00:00:52.250
De fapt, nu-i chiar un experiment,
pentru că ştiu rezultatul.

00:00:52.250 --> 00:00:54.000
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:00:54.000 --> 00:00:56.810
Dar e ca un experiment.
Acum, înainte să --

00:00:56.810 --> 00:00:59.810
(Râsete)

00:01:00.000 --> 00:01:02.550
înainte să începem trebuie
să fac două lucruri.

00:01:02.550 --> 00:01:07.080
În primul rând, să vă reamintesc
cum sună un copil de 7 ani

00:01:07.080 --> 00:01:08.690
care cântă la pian.

00:01:08.690 --> 00:01:10.930
Poate că aveţi acest copil acasă.

00:01:11.000 --> 00:01:12.530
Sună ceva în genul acesta.

00:01:12.530 --> 00:01:15.990
(Muzică)

00:01:32.670 --> 00:01:34.760
Văd că unii din voi recunosc acest copil.

00:01:35.220 --> 00:01:39.000
Dacă exersează un an
şi ia lecţii, are opt ani

00:01:39.000 --> 00:01:40.280
şi sună cam aşa.

00:01:40.280 --> 00:01:42.600
(Muzică)

00:01:47.000 --> 00:01:50.000
Apoi exersează încă un an şi ia lecţii;
acum are nouă ani.

00:01:50.000 --> 00:01:52.290
(Muzică)

00:01:56.200 --> 00:01:59.480
Apoi exersează încă un an
şi ia lecţii; acum are zece ani.

00:01:59.480 --> 00:02:01.860
(Muzică)

00:02:06.000 --> 00:02:08.050
În momentul acesta de obicei renunţă.

00:02:08.050 --> 00:02:11.050
(Râsete)

00:02:11.100 --> 00:02:15.000
Acum, dacă ar mai fi aşteptat încă un an
aţi fi auzit asta:

00:02:15.160 --> 00:02:17.970
(Muzică)

NOTE Paragraph

00:02:24.000 --> 00:02:27.340
Acum, ce s-a întâmplat
poate nu e chiar ce credeți,

00:02:27.340 --> 00:02:30.370
că a devenit brusc pasionat, captivat,

00:02:30.370 --> 00:02:34.200
implicat, a avut profesor nou,
a devenit adolescent sau orice altceva.

00:02:34.200 --> 00:02:38.030
Ce s-a întâmplat de fapt,
e că s-au redus impulsurile.

00:02:38.030 --> 00:02:41.650
Vedeţi, prima dată cânta
cu un impuls pe fiecare notă.

00:02:41.650 --> 00:02:44.000
(Muzică)

00:02:44.000 --> 00:02:46.970
A doua oară cu un impuls
la fiecare două note.

00:02:46.970 --> 00:02:49.000
(Muzică)

00:02:49.000 --> 00:02:51.030
Vedeți asta uitându-vă la capul meu.

00:02:51.030 --> 00:02:52.680
(Râsete)

00:02:52.680 --> 00:02:54.000
Copilul de nouă ani

00:02:54.000 --> 00:02:56.030
punea câte un impuls
la fiecare patru note.

00:02:56.030 --> 00:02:57.600
(Muzică)

00:02:58.000 --> 00:03:00.130
Şi cel de zece ani la fiecare opt note.

00:03:00.130 --> 00:03:02.000
(Muzică)

00:03:02.000 --> 00:03:05.210
Iar cel de unsprezece ani,
un singur impuls pentru întreaga frază.

00:03:05.210 --> 00:03:07.000
(Muzică)

NOTE Paragraph

00:03:08.000 --> 00:03:10.480
Nu ştiu cum am ajuns în această poziţie.

00:03:10.480 --> 00:03:12.000
(Râsete)

00:03:13.000 --> 00:03:15.320
Nu mi-am propus să mişc umărul,
să mișc corpul.

00:03:15.320 --> 00:03:17.000
Nu, muzica m-a împins într-o parte.

00:03:17.000 --> 00:03:19.650
Asta numesc eu „cântat pe o singură fesă”.

00:03:19.650 --> 00:03:21.330
(Muzică)

00:03:21.330 --> 00:03:22.680
Poate să fie cealaltă fesă.

00:03:22.680 --> 00:03:24.800
(Muzică)

00:03:26.580 --> 00:03:29.530
Un domn urmărea odată
o prezentare de-a mea

00:03:29.530 --> 00:03:31.590
când lucram cu un tânăr pianist.

00:03:31.590 --> 00:03:34.170
Domnul era preşedintele
unei corporaţii din Ohio, SUA.

00:03:34.170 --> 00:03:36.050
Lucram cu acel pianist tânăr

00:03:36.050 --> 00:03:38.600
şi i-am spus: „Problema ta
e că tu cânţi pe două fese.

00:03:38.600 --> 00:03:40.430
Ar trebui să cânţi pe o singură fesă.”

00:03:40.430 --> 00:03:42.870
Şi i-am mutat corpul
în felul ăsta în timp ce cânta.

00:03:42.870 --> 00:03:45.040
Deodată, muzica a luat avânt. S-a înălțat.

00:03:45.040 --> 00:03:47.320
Auditoriul a fost mişcat
când a auzit diferenţa.

00:03:47.320 --> 00:03:49.590
Apoi am primit o scrisoare
de la acest domn.

00:03:49.590 --> 00:03:51.250
Mi-a spus: „Am fost aşa de mişcat!

00:03:51.250 --> 00:03:53.040
M-am întors şi mi-am transformat
întreaga companie

00:03:53.040 --> 00:03:54.940
într-o companie pe o singură fesă.”

00:03:54.940 --> 00:03:57.000
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:03:58.000 --> 00:04:00.930
Celălalt lucru pe care voiam
să-l fac e să vă spun despre voi.

00:04:00.930 --> 00:04:03.000
Sunt 1.600 de oameni aici, cred.

00:04:03.000 --> 00:04:06.650
Estimarea mea este că probabil
45 dintre voi

00:04:06.650 --> 00:04:09.590
sunt pur şi simplu pasionaţi
de muzica clasică.

00:04:09.590 --> 00:04:14.430
Adoraţi muzica clasică.
Radioul vă e întotdeauna pe postul clasic.

00:04:14.430 --> 00:04:17.000
Aveţi CD-uri în maşină,
mergeţi la simfonii.

00:04:17.000 --> 00:04:18.720
Copiii voştri cântă la instrumente.

00:04:18.720 --> 00:04:21.500
Nu vă puteţi imagina viaţa
fără muzica clasică.

00:04:21.500 --> 00:04:23.560
Acesta e primul grup --
unul destul de mic.

00:04:23.560 --> 00:04:25.370
Apoi există un alt grup, mai numeros.

00:04:25.370 --> 00:04:27.500
Aceştia nu sunt deranjaţi
de muzica clasică.

00:04:27.500 --> 00:04:28.930
(Râsete)

00:04:28.930 --> 00:04:30.660
Veniţi acasă după o zi lungă,

00:04:30.660 --> 00:04:32.990
luaţi un pahar de vin,
vă întindeţi pe canapea.

00:04:33.000 --> 00:04:35.420
Puţin Vivaldi în fundal nu strică.

00:04:35.420 --> 00:04:36.300
(Râsete)

00:04:36.300 --> 00:04:37.530
Acesta e al doilea grup.

00:04:37.530 --> 00:04:38.810
Acum vine al treilea grup.

00:04:38.810 --> 00:04:40.980
Aceştia nu ascultă
niciodată muzică clasică.

00:04:40.980 --> 00:04:43.160
Pur şi simplu nu face parte
din viața voastră.

00:04:43.160 --> 00:04:45.670
O suportați ca pe fumul din holurile
din aeroport, dar --

00:04:45.670 --> 00:04:47.000
(Râsete)

00:04:47.000 --> 00:04:49.110
poate puțin dintr-un marş din Aida

00:04:49.110 --> 00:04:52.040
când intraţi în hol.
Dar altfel, n-o auziţi niciodată.

00:04:52.040 --> 00:04:53.950
Acesta e probabil cel mai numeros grup.

NOTE Paragraph

00:04:53.950 --> 00:04:55.670
Şi mai există un grup foarte mic.

00:04:55.670 --> 00:04:58.690
Aceştia sunt cei care
cred că n-au ureche muzicală.

00:04:58.690 --> 00:05:01.330
Un număr uimitor de oameni
cred că sunt afoni.

00:05:01.330 --> 00:05:03.690
Aud foarte des:
„Soţul meu n-are ureche muzicală.”

00:05:03.690 --> 00:05:04.790
(Râsete)

00:05:04.790 --> 00:05:07.180
De fapt, nu poți să nu ai ureche muzicală.

00:05:07.180 --> 00:05:12.590
Dacă ai fi, n-ai putea schimba vitezele
la mașina cu cutie manuală de viteze.

00:05:12.590 --> 00:05:16.510
N-aţi putea face diferenţa între
cineva din Texas şi cineva din Roma.

00:05:17.180 --> 00:05:21.030
Iar telefonul. Telefonul.
Dacă vă sună mama

00:05:21.030 --> 00:05:23.810
de pe telefonul ei vechi,
vă sună şi spune „Bună,”

00:05:23.810 --> 00:05:26.860
nu numai c-o recunoaşteţi,
dar ştiţi şi în ce dispoziţie este.

00:05:27.000 --> 00:05:30.500
Aveţi o ureche fantastică.
Toată lumea are ureche muzicală.

00:05:30.500 --> 00:05:32.570
Nimeni nu duce lipsă de ureche muzicală.

NOTE Paragraph

00:05:32.570 --> 00:05:36.000
Dar vă spun ceva. Nu merge să continui

00:05:36.000 --> 00:05:40.250
cu aşa o prăpastie între cei care înţeleg,

00:05:40.250 --> 00:05:42.840
iubesc şi sunt pasionaţi de muzica clasică

00:05:42.840 --> 00:05:45.790
şi cei care n-au nicio relaţie cu aceasta.

00:05:45.790 --> 00:05:47.950
Oamenii fără ureche muzicală
nu mai sunt aici.

00:05:47.950 --> 00:05:51.200
Dar chiar şi cele trei categorii
rămase sunt prea distanţate.

00:05:51.200 --> 00:05:55.840
Nu continui până când fiecare
persoană din sală,

00:05:55.840 --> 00:06:00.000
aici în Aspen şi toţi cei ce ne privesc

00:06:00.650 --> 00:06:04.690
nu ajunge să înţeleagă
şi să iubească muzica clasică.

00:06:04.950 --> 00:06:06.620
Asta vreau să facem.

NOTE Paragraph

00:06:07.000 --> 00:06:11.470
Acum, observați
că n-am niciun fel de dubiu

00:06:11.780 --> 00:06:15.000
că acest lucru va funcţiona, nu-i aşa?

00:06:15.000 --> 00:06:19.000
E una din trăsăturile unui conducător
de a nu se îndoi

00:06:19.000 --> 00:06:22.830
niciun moment de capacitatea
celor pe care-i conduce

00:06:22.850 --> 00:06:25.530
de a realiza orice visează.

00:06:25.680 --> 00:06:27.950
Imaginaţi-vă dacă Martin Luther King
ar fi spus:

00:06:27.950 --> 00:06:31.010
„Am un vis. Evident, nu sunt sigur
dacă ei vor fi în stare.”

00:06:31.010 --> 00:06:33.000
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:06:34.000 --> 00:06:36.000
Bine. Am să vă cânt o bucată din Chopin.

00:06:36.000 --> 00:06:41.000
E un frumos preludiu de Chopin.
Unii îl veți recunoaşte.

00:06:42.000 --> 00:06:44.700
(Muzică)

00:07:10.840 --> 00:07:13.140
Ştiţi ce cred că s-a întâmplat
în această sală?

00:07:13.140 --> 00:07:15.800
Când am început, ați gândit:
„Ce frumos sună.”

00:07:15.940 --> 00:07:18.040
(Muzică)

00:07:29.160 --> 00:07:31.290
„Nu cred c-ar trebui
să mergem în acelaşi loc

00:07:31.290 --> 00:07:33.200
în concediul de vară anul viitor.”

00:07:33.200 --> 00:07:35.850
(Râsete)

00:07:35.850 --> 00:07:38.970
E amuzant, nu-i aşa?
E amuzant cum aceste gânduri

00:07:38.970 --> 00:07:41.470
se furişează în capul vostru.

00:07:41.470 --> 00:07:42.670
Şi bineînţeles --

00:07:42.670 --> 00:07:45.000
(Aplauze)

00:07:45.000 --> 00:07:47.740
Bineînţeles, dacă piesa e lungă
şi aţi avut o zi grea,

00:07:47.740 --> 00:07:49.530
s-ar putea să ațipiți.

00:07:49.530 --> 00:07:51.360
Şi însoţitorul vă va înghionti

00:07:51.360 --> 00:07:54.690
şi vă va reproşa: „Trezeşte-te! E cultură!”
Şi apoi vă veţi simţi şi mai rău.

00:07:54.690 --> 00:07:55.790
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:07:55.790 --> 00:07:59.040
Dar v-aţi gândit vreodată că motivul
pentru care vă adoarme

00:07:59.040 --> 00:08:01.700
muzica clasică nu e din cauza voastră,
ci a noastră?

00:08:01.700 --> 00:08:03.550
S-a gândit cineva în timp ce cântam:

00:08:03.550 --> 00:08:05.830
„De ce foloseşte atâtea impulsuri?”

00:08:05.830 --> 00:08:09.110
Dacă aş fi făcut aşa cu capul,
în mod sigur v-aţi fi gândit la asta.

00:08:09.110 --> 00:08:11.570
(Muzică)

00:08:15.190 --> 00:08:18.710
Pentru tot restul vieţii, de fiecare
dată când auziți muzică clasică

00:08:18.710 --> 00:08:22.360
veți ști dacă auziţi acele impulsuri.

NOTE Paragraph

00:08:22.960 --> 00:08:25.140
Să vedem exact ce se întâmplă aici.

00:08:25.140 --> 00:08:29.220
Avem un Si. Acesta e un Si.
Următoarea notă e Do.

00:08:29.650 --> 00:08:31.870
Treaba lui Do e să-l facă
pe Si să sune trist.

00:08:32.280 --> 00:08:33.460
Şi reuşeşte, nu-i aşa?

00:08:33.460 --> 00:08:35.330
(Râsete)

00:08:35.450 --> 00:08:36.710
Compozitorii ştiu asta.

00:08:36.710 --> 00:08:39.810
Dacă vor muzică tristă pur şi simplu
alătură aceste două note.

00:08:39.810 --> 00:08:43.000
(Muzică)

00:08:43.000 --> 00:08:45.450
De fapt e un Si cu patru tristeţi.

00:08:45.450 --> 00:08:47.000
(Râsete)

00:08:48.000 --> 00:08:50.000
Acum, coboară spre La.

00:08:51.050 --> 00:08:53.490
Acum Sol, apoi Fa.

00:08:53.490 --> 00:08:58.170
Deci avem Si, La, Sol, Fa.
Şi dacă avem Si, La, Sol, Fa,

00:08:58.170 --> 00:08:59.790
ce notă aşteptăm acum?

00:09:02.940 --> 00:09:04.620
Ah, poate a fost o greşeală.

00:09:04.620 --> 00:09:06.020
Să încercăm din nou.

00:09:10.130 --> 00:09:11.400
Oooh, corul TED.

00:09:11.400 --> 00:09:13.850
(Râsete)

00:09:13.850 --> 00:09:17.550
Aţi observat că nimănui nu-i lipsește
urechea muzicală, nu? Nimănui.

00:09:17.550 --> 00:09:19.930
Fiecare sat din Bangladesh,

00:09:19.930 --> 00:09:25.040
fiecare sătuc din China --
toată lumea ştie:

00:09:25.040 --> 00:09:29.310
Si, La, Sol, Fa -- Mi.
Toată lumea aşteaptă acel Mi.

NOTE Paragraph

00:09:29.310 --> 00:09:32.070
Ei bine, Chopin n-a vrut să ajungă la Mi aici,

00:09:32.070 --> 00:09:33.380
fiindcă ce s-ar fi întâmplat?

00:09:33.780 --> 00:09:35.200
S-ar fi terminat, ca Hamlet.

00:09:35.200 --> 00:09:38.610
Vă amintiţi Hamlet? Actul 1, Scena 3:
află că unchiul i-a omorât tatăl.

00:09:38.610 --> 00:09:40.570
Vă amintiţi că se tot duce la unchiul său

00:09:40.570 --> 00:09:41.690
şi aproape că-l omoară.

00:09:41.690 --> 00:09:44.940
Apoi se îndepărtează şi se duce
la el din nou şi aproape că-l omoară.

00:09:44.940 --> 00:09:47.080
Şi criticii, care stau toţi
în ultimul rând,

00:09:47.080 --> 00:09:50.060
trebuie să aibă o opinie,
aşa că spun: „Hamlet e nehotărât.”

00:09:50.060 --> 00:09:51.100
(Râsete)

00:09:51.100 --> 00:09:53.470
Sau spun:
„Hamlet suferă de complexul lui Oedip.”

00:09:53.470 --> 00:09:56.190
Nu, altfel s-ar fi terminat piesa,
proştilor.

00:09:56.780 --> 00:09:59.160
De asta pune Shakespeare
atâtea lucruri în Hamlet.

00:09:59.160 --> 00:10:01.650
Ştiţi şi voi --
Ophelia înnebuneşte, dramă în dramă,

00:10:01.650 --> 00:10:03.190
craniul lui Yorick şi groparii.

00:10:03.190 --> 00:10:06.740
Asta ca să amâne până în Actul 5,
când poate să-l omoare.

NOTE Paragraph

00:10:06.740 --> 00:10:11.460
E la fel cu Chopin.
E gata să atingă nota Mi,

00:10:11.460 --> 00:10:14.240
dar spune: „Hopa, mai bine urc
şi mai cânt încă o dată.”

00:10:14.540 --> 00:10:15.440
Şi repetă.

00:10:16.540 --> 00:10:18.350
Acum devine entuziasmat.

00:10:20.000 --> 00:10:22.450
Ăsta e entuziasm,
nu trebuie să vă faceţi probleme.

00:10:22.450 --> 00:10:25.080
Acum ajunge la Fa diez şi,
într-un final, ajunge la Mi,

00:10:25.760 --> 00:10:27.350
dar nu e acordul bun --

00:10:27.520 --> 00:10:29.170
nota pe care-o caută e asta

00:10:30.300 --> 00:10:32.090
şi în loc să ajungă acolo, cântă...

00:10:32.760 --> 00:10:36.150
Numim asta „cadenţă înşelătoare”
pentru că ne amăgeşte.

00:10:36.150 --> 00:10:39.020
Spun mereu studenţilor mei:
„Dacă aveţi o cadenţă înşelătoare

00:10:39.020 --> 00:10:41.140
ridicaţi sprâncenele
ca toată lumea să știe.”

00:10:41.140 --> 00:10:43.000
(Râsete)

00:10:43.000 --> 00:10:46.000
(Aplauze)

00:10:46.680 --> 00:10:47.276
Bine.

00:10:48.666 --> 00:10:50.693
Ajunge la Mi, dar nu e nota care trebuie.

00:10:50.693 --> 00:10:52.960
Încearcă Mi din nou.
Nici nota asta nu merge.

00:10:52.960 --> 00:10:55.400
Încearcă Sol din nou. Nu merge.

00:10:55.400 --> 00:10:57.820
Acum, încearcă Mi din nou
şi iar nu e bună.

00:10:58.000 --> 00:10:59.390
Şi într-un final...

00:11:02.130 --> 00:11:04.970
Un domn din primul rând a oftat: „Mmm.”

00:11:04.970 --> 00:11:06.220
(Râsete)

00:11:06.220 --> 00:11:08.620
E acelaşi gest pe care-l face
când ajunge acasă

00:11:08.620 --> 00:11:11.710
după o zi lungă, scoate cheia
din contactul maşinii şi spune:

00:11:11.710 --> 00:11:15.180
„Aah, sunt acasă.”
Toți știm ce înseamnă „acasă”.

NOTE Paragraph

00:11:15.180 --> 00:11:18.530
Deci asta e o arie
care vine de departe, acasă.

00:11:18.530 --> 00:11:20.690
O voi cânta în întregime

00:11:20.690 --> 00:11:23.530
şi va trebui să urmăriţi:
Si, Do, Si, Do, Si, Do, Si --

00:11:23.530 --> 00:11:25.520
coboară la La, la Sol, la Fa.

00:11:25.520 --> 00:11:27.900
Aproape ajunge la Mi,
dar s-ar termina piesa.

00:11:27.900 --> 00:11:30.780
Se întoarce la Si. Se înflăcărează.
Merge la Fa diez, la Mi.

00:11:30.780 --> 00:11:33.020
Nota greşită. Nota greşită. Nota greşită.

00:11:33.020 --> 00:11:35.000
Şi într-un final ajunge la Mi şi e acasă.

00:11:35.000 --> 00:11:38.000
Şi o veţi vedea cântată pe o singură fesă.

00:11:38.000 --> 00:11:41.000
Şi o veţi vedea cântată pe o singură fesă.

00:11:41.000 --> 00:11:43.000
Deoarece pentru a uni Si-ul cu Mi-ul,

00:11:44.000 --> 00:11:49.000
trebuie să nu mai gândesc fiecare notă pe parcurs

00:11:49.000 --> 00:11:54.000
ci să încep să gândesc la lunga, lunga linie dintre Si şi Mi.

NOTE Paragraph

00:11:55.000 --> 00:11:59.000
Tocmai am fost în Africa de Sud. Și nu poţi merge în Africa de Sud

00:11:59.000 --> 00:12:02.000
fără să gândeşti la Mandela care a stat închis 27 de ani.

00:12:03.000 --> 00:12:05.000
La ce s-a gândit tot timpul ăsta? La mâncare?

00:12:05.000 --> 00:12:08.000
Nu, se gândea la viziunea lui pentru Africa de Sud

00:12:09.000 --> 00:12:10.000
şi pentru oameni. Asta l-a ţinut --

00:12:10.000 --> 00:12:13.000
asta e viziune; asta e linia lungă.

00:12:13.000 --> 00:12:15.000
Ca pasărea care zboară peste câmp

00:12:15.000 --> 00:12:19.000
şi nu se gândeşte la gardurile de dedesubt.

00:12:19.000 --> 00:12:22.000
Acum veţi urmări întregul parcurs de la Si la Mi.

00:12:22.000 --> 00:12:26.000
Am o ultimă rugăminte înainte să cânt întregul fragment.

00:12:26.000 --> 00:12:31.000
Gândiţi-vă la cineva drag, dar care nu mai e lângă voi.

00:12:31.000 --> 00:12:34.000
O bunică, o mamă, un iubit,

00:12:35.000 --> 00:12:38.000
cineva foarte drag din viaţa voastră,

00:12:38.000 --> 00:12:41.000
dar care nu mai este cu voi.

00:12:42.000 --> 00:12:45.000
Gândiți-vă la acea persoană şi în acelaşi timp

00:12:45.000 --> 00:12:49.000
ascultați toată derularea de la Si la Mi;

00:12:49.000 --> 00:12:57.000
și veţi auzi tot ce-a vrut Chopin să spună.

00:12:57.000 --> 00:14:48.000
(Chopin)

00:14:48.000 --> 00:14:55.000
(Aplauze)

NOTE Paragraph

00:14:55.000 --> 00:15:00.000
Acum, poate vă întrebaţi

00:15:00.000 --> 00:15:06.000
poate vă întrebaţi de ce aplaud eu.

00:15:06.000 --> 00:15:08.000
Ei bine, am făcut asta la o şcoală în Boston

00:15:08.000 --> 00:15:12.000
cu 70 de copii de clasa a 7-a, de 12 ani.

00:15:12.000 --> 00:15:14.000
Am făcut exact ce-am făcut cu voi,

00:15:14.000 --> 00:15:15.000
le-am spus, le-am explicat totul.

00:15:15.000 --> 00:15:17.000
Și la sfârşit aplaudau în ropote. Aplaudau.

00:15:18.000 --> 00:15:19.000
Eu aplaudam. Ei aplaudau.

00:15:19.000 --> 00:15:21.000
Într-un final, i-am întrebat: „Eu de ce aplaud?”

00:15:21.000 --> 00:15:22.000
Un prichindel a răspuns: „Pentru că am fost atenţi.” (Râsete)

00:15:22.000 --> 00:15:27.000
Un prichindel a răspuns: „Pentru că am fost atenţi.” (Râsete)

00:15:28.000 --> 00:15:30.000
Gândiţi-vă: 1600 de oameni, oameni ocupaţi

00:15:30.000 --> 00:15:32.000
implicaţi în tot felul de lucruri diverse,

00:15:33.000 --> 00:15:39.000
ascultând, înţelegând şi fiind mişcaţi de o piesă de Chopin.

00:15:39.000 --> 00:15:40.000
Asta chiar e ceva.

00:15:40.000 --> 00:15:43.000
Oare sunt convins că fiecare a urmărit,

00:15:43.000 --> 00:15:45.000
a înţeles, a fost emoţionat? Bineînţeles, nu pot fi sigur.

00:15:46.000 --> 00:15:47.000
Dar să vă spun o întâmplare.

NOTE Paragraph

00:15:47.000 --> 00:15:50.000
Eram în Irlanda, în timpul Revoltelor, acum 10 ani,

00:15:50.000 --> 00:15:53.000
lucram cu niște copii catolici şi protestanţi

00:15:53.000 --> 00:15:57.000
pentru rezolvarea conflictelor. Şi am făcut asta cu ei.

00:15:58.000 --> 00:16:00.000
Lucru riscant, pentru că erau copii de pe stradă.

00:16:00.000 --> 00:16:03.000
Unul a venit la mine a doua zi dimneaţă şi mi-a zis

00:16:04.000 --> 00:16:07.000
”N-am ascultat în viaţa mea muzică clasică dar când ați cântat

00:16:07.000 --> 00:16:08.000
piesa aceea de cumpărături [shopping-Chopin]...” (Râsete)

00:16:08.000 --> 00:16:11.000
piesa aceea de cumpărături [shopping-Chopin]...” (Râsete)

00:16:11.000 --> 00:16:15.000
A spus: „Fratele meu a fost împuşcat anul trecut şi n-am plâns.

00:16:16.000 --> 00:16:17.000
Dar aseară, când aţi cântat piesa,

00:16:17.000 --> 00:16:20.000
la el m-am gândit.

00:16:20.000 --> 00:16:22.000
Şi mi-am simţit lacrimile șiroind pe faţă.

00:16:22.000 --> 00:16:25.000
Şi ştiţi... m-am simţit bine plângând pentru fratele meu.”

00:16:25.000 --> 00:16:27.000
M-am hotărât în acel moment

00:16:27.000 --> 00:16:34.000
că muzica clasică e pentru toată lumea. Toată lumea!

NOTE Paragraph

00:16:35.000 --> 00:16:37.000
Voi ce ați face -- pentru că ştiţi,

00:16:37.000 --> 00:16:41.000
profesia mea, colegii mei muzicieni nu văd lucrurile aşa.

00:16:41.000 --> 00:16:44.000
Ei spun că 3% din populaţie iubesc muzica clasică.

00:16:44.000 --> 00:16:48.000
Dacă am reuşi să mărim la 4%, problemele noastre s-ar rezolva.

00:16:49.000 --> 00:16:52.000
Şi zic: „Cum v-ați simți? Cum aţi vorbi? Cum v-ar fi?

00:16:52.000 --> 00:16:55.000
Dacă aţi gândi: 3% din populaţie iubește muzică clasică,

00:16:56.000 --> 00:16:58.000
măcar de-am reuşi să ajungem la 4%. Cum v-aţi simți?

00:16:58.000 --> 00:17:00.000
Cum aţi vorbi? Cum v-ar fi?

00:17:00.000 --> 00:17:02.000
dacă aţi gândi că toată lumea iubeşte muzica clasică --

00:17:02.000 --> 00:17:04.000
doar că n-au aflat încă.”

00:17:04.000 --> 00:17:05.000
(Râsete)

00:17:05.000 --> 00:17:07.000
Vedeţi, astea sunt două lumi total diferite.

NOTE Paragraph

00:17:08.000 --> 00:17:11.000
Am avut o experienţă fantastică. Aveam 45 de ani,

00:17:11.000 --> 00:17:16.000
dirijam de 20 de ani şi brusc am realizat ceva.

00:17:17.000 --> 00:17:20.000
Dirijorul orchestrei nu scoate niciun sunet.

00:17:20.000 --> 00:17:22.000
Poza mea apare pe coperta CD-ului,

00:17:22.000 --> 00:17:25.000
(Râsete)

00:17:25.000 --> 00:17:27.000
dar dirijorul nu scoate niciun sunet.

00:17:28.000 --> 00:17:32.000
Puterea lui depinde pe capacitatea sa de a-i face pe ceilalți puternici.

00:17:32.000 --> 00:17:36.000
Şi asta a schimbat totul în mine. Mi-a schimbat total viaţa.

00:17:37.000 --> 00:17:38.000
Oamenii din orchestră veneau şi mă întrebau

00:17:38.000 --> 00:17:40.000
„Ben, ce s-a întâmplat?” Asta s-a întâmplat.

00:17:40.000 --> 00:17:45.000
Am realizat că treaba mea era să trezesc potenţialul din alţi oameni.

00:17:45.000 --> 00:17:48.000
Şi bineînţeles, vroiam să ştiu dacă reuşesc sau nu.

00:17:48.000 --> 00:17:51.000
Şi ştiţi cum aflaţi? Vă uitaţi în ochii lor.

00:17:51.000 --> 00:17:55.000
Dacă ochii le strălucesc, știți că aţi reuşit.

00:17:56.000 --> 00:17:57.000
Un sat întreg s-ar lumina din ochii tipului ăsta.

00:17:57.000 --> 00:17:59.000
(Râsete)

00:17:59.000 --> 00:18:01.000
Bun. Deci dacă ochii strălucesc, ştiţi că reuşiţi.

00:18:01.000 --> 00:18:04.000
Dacă ochii nu strălucesc, trebuie să vă întrebaţi ceva.

00:18:04.000 --> 00:18:05.000
Iată întrebarea:

00:18:05.000 --> 00:18:11.000
Cine sunt eu, dacă ochii interpreţilor mei nu strălucesc?

00:18:12.000 --> 00:18:13.000
Putem face asta şi cu copiii noştri.

00:18:13.000 --> 00:18:18.000
Cine sunt eu dacă ochii copiilor mei nu strălucesc?

00:18:19.000 --> 00:18:21.000
E o lume total diferită.

NOTE Paragraph

00:18:21.000 --> 00:18:26.000
Conferinţa asta magică de o săptămână, la munte, e pe sfârşite

00:18:27.000 --> 00:18:28.000
după care ne întoarcem în lume.

00:18:28.000 --> 00:18:32.000
Şi vă spun - e bine să ne întrebăm:

00:18:32.000 --> 00:18:37.000
Cine suntem noi, după ce ne întoarcem în lume?

00:18:37.000 --> 00:18:39.000
Ştiţi -- am şi o definiţie a succesului.

00:18:40.000 --> 00:18:42.000
Pentru mine, e simplu. Nu e vorba de avere, faimă sau putere.

00:18:42.000 --> 00:18:45.000
E vorba de cât ochi strălucitori am în jurul meu.

NOTE Paragraph

00:18:46.000 --> 00:18:49.000
Acum am un ultim gând, care este:

00:18:49.000 --> 00:18:52.000
chiar are importanţă ce spunem--

00:18:52.000 --> 00:18:54.000
cuvintele care ne ies pe gură.

00:18:54.000 --> 00:18:58.000
Am învăţat asta de la o femeie care a supravieţuit la Auschwitz,

00:18:58.000 --> 00:18:59.000
una din puţinii supravieţuitori.

00:18:59.000 --> 00:19:03.000
A ajuns în Auschwitz când avea 15 ani,

00:19:04.000 --> 00:19:11.000
iar fratele ei avea 8, părinţii s-au pierdut.

00:19:11.000 --> 00:19:16.000
Şi mi-a spus:

00:19:16.000 --> 00:19:19.000
"Eram în trenul care ducea la Auschwitz şi mi-am coborât privirea

00:19:19.000 --> 00:19:21.000
şi am văzut că fratele meu nu avea pantofi.

00:19:22.000 --> 00:19:25.000
I-am spus: „De ce eşti aşa prost, nu poţi avea grijă de lucrurile tale?

00:19:25.000 --> 00:19:26.000
în felul în care o soră mai mare

00:19:26.000 --> 00:19:30.000
ar vorbi cu fratele mai mic.

00:19:30.000 --> 00:19:33.000
Din nefericire, a fost ultimul lucru pe care i l-a zis vreodată

00:19:33.000 --> 00:19:37.000
pentru că nu l-a mai văzut niciodată. Nu a supravieţuit.

00:19:37.000 --> 00:19:39.000
Când a ieşit de la Auschwitz a făcut un jurământ.

00:19:40.000 --> 00:19:44.000
Mi-a spus: „Am ieşit de la Auschwitz, la viaţă

00:19:44.000 --> 00:19:49.000
şi am făcut un jurământ că nu voi spune niciodată nimic

00:19:50.000 --> 00:19:53.000
care să nu poată sta drept ultimul lucru pe care-l rostesc.”

00:19:53.000 --> 00:19:57.000
Oare putem face asta? Dacă nu, ne înşelăm şi pe noi

00:19:58.000 --> 00:20:05.000
şi pe ceilalţi. Dar e o posibilitate spre care putem tinde. Mulţumesc.

00:20:05.000 --> 00:20:10.000
(Aplauze)

00:20:11.000 --> 00:20:22.000
Ochi strălucitori, ochi strălucitori.

00:20:22.000 --> 00:20:25.000
Mulţumesc, mulţumesc!

00:20:26.000 --> 00:20:31.000
.