WEBVTT 00:00:00.000 --> 00:00:03.000 Probabil mulţi din voi cunosc povestea celor doi vânzători 00:00:03.000 --> 00:00:06.000 care s-au dus în Africa la începutul anilor 1900. 00:00:06.000 --> 00:00:08.000 Au fost trimişi să afle dacă existau oportunităţi 00:00:08.000 --> 00:00:10.000 pentru vânzare de pantofi 00:00:10.000 --> 00:00:13.000 și ambii au scris telegrame către Manchester. 00:00:13.000 --> 00:00:17.000 Unul a scris: „Situaţie fără speranţă. Stop. 00:00:17.000 --> 00:00:18.000 Ei nu poartă pantofi.” 00:00:18.000 --> 00:00:21.000 Al doilea a scris: „Glorioasă oportunitate! 00:00:21.000 --> 00:00:23.000 Nu poartă pantofi încă.” 00:00:23.000 --> 00:00:24.000 (Râsete) NOTE Paragraph 00:00:24.000 --> 00:00:27.000 O situaţie similară există în lumea muzicii clasice, 00:00:28.000 --> 00:00:29.000 pentru că există oameni care consideră 00:00:29.000 --> 00:00:32.000 că muzica clasică e pe moarte. 00:00:33.000 --> 00:00:36.000 Iar câţiva considerăm că încă n-aţi văzut nimic. 00:00:36.000 --> 00:00:40.000 Şi decât să intrăm în statistici şi trenduri 00:00:40.000 --> 00:00:42.000 şi să vă spun despre toate orchestrele care se închid, 00:00:42.000 --> 00:00:45.000 şi despre casele de discuri care dau faliment, 00:00:45.000 --> 00:00:49.000 m-am gândit să facem un experiment în seara aceasta -- un experiment. 00:00:49.000 --> 00:00:53.000 De fapt, nu-i chiar un experiment, pentru că ştiu rezultatul. NOTE Paragraph 00:00:54.000 --> 00:00:56.000 Dar e ca un experiment. Acum, înainte să -- 00:00:56.000 --> 00:01:00.000 Dar se aseamănă cu un experiment. Acum, înainte să -- 00:01:00.000 --> 00:01:02.000 înainte să începem trebuie să fac două lucruri. 00:01:02.000 --> 00:01:06.000 În primul rând, să vă reamintesc cum sună un copil de 7 ani 00:01:07.000 --> 00:01:08.000 care cântă la pian. 00:01:08.000 --> 00:01:10.000 Poate că aveţi acest copil acasă. 00:01:11.000 --> 00:01:12.000 Sună ceva în genul acesta. 00:01:12.000 --> 00:01:32.000 (Pian) 00:01:32.000 --> 00:01:34.000 Văd că unii din voi recunosc acest copil. 00:01:34.000 --> 00:01:39.000 Acum, dacă exersează un an şi ia lecţii, are opt ani 00:01:39.000 --> 00:01:40.000 şi sună cam aşa. 00:01:40.000 --> 00:01:47.000 (Pian) 00:01:47.000 --> 00:01:50.000 Apoi exersează încă un an şi ia lecţii; acum are nouă ani. 00:01:50.000 --> 00:01:56.000 (Pian) 00:01:56.000 --> 00:01:59.000 Apoi exersează încă un an şi ia lecţii; acum are zece ani. 00:01:59.000 --> 00:02:06.000 (Pian) 00:02:06.000 --> 00:02:07.000 În momentul acesta, de obicei renunţă. 00:02:07.000 --> 00:02:09.000 În momentul acesta, de obicei renunţă. 00:02:09.000 --> 00:02:11.000 În momentul acesta, de obicei renunţă. 00:02:11.000 --> 00:02:13.000 Acum, dacă ar mai fi aşteptat încă un an 00:02:14.000 --> 00:02:15.000 Aţi fi auzit asta: 00:02:15.000 --> 00:02:24.000 (Pian) NOTE Paragraph 00:02:24.000 --> 00:02:27.000 Acum, ce s-a întâmplat poate nu e chiar ce credeți, 00:02:27.000 --> 00:02:30.000 că a devenit brusc pasionat, captivat, 00:02:30.000 --> 00:02:33.000 implicat, a avut profesor nou, a devenit adolescent sau orice altceva. 00:02:33.000 --> 00:02:37.000 Ce s-a întâmplat de fapt, s-au redus impulsurile. 00:02:38.000 --> 00:02:39.000 Vedeţi, prima dată cânta 00:02:39.000 --> 00:02:41.000 cu un impuls pe fiecare notă. 00:02:42.000 --> 00:02:44.000 (Pian) 00:02:44.000 --> 00:02:46.000 A doua oară cu un impuls la fiecare două note. 00:02:47.000 --> 00:02:49.000 A doua oară cu un impuls la fiecare două note. 00:02:49.000 --> 00:02:50.000 Vedeți asta uitându-vă la capul meu. 00:02:51.000 --> 00:02:52.000 (Râsete) 00:02:52.000 --> 00:02:54.000 Copilul de nouă ani 00:02:54.000 --> 00:02:55.000 punea câte un impuls la fiecare patru note. 00:02:55.000 --> 00:02:57.000 (Pian) 00:02:58.000 --> 00:02:59.000 Şi cel de zece ani la fiecare opt note. 00:02:59.000 --> 00:03:02.000 (Pian) 00:03:02.000 --> 00:03:04.000 Iar cel de unsprezece ani, un singur impuls pentru întreaga frază. 00:03:04.000 --> 00:03:07.000 (Pian) NOTE Paragraph 00:03:08.000 --> 00:03:10.000 Da -- nu ştiu cum am ajuns în această poziţie. 00:03:10.000 --> 00:03:12.000 (Râsete) 00:03:13.000 --> 00:03:15.000 Nu mi-am propus să mişc umărul, să mișc corpul. 00:03:15.000 --> 00:03:17.000 Nu, muzica m-a împins într-o parte. 00:03:17.000 --> 00:03:19.000 Asta numesc eu „cântat pe o singură fesă”. 00:03:19.000 --> 00:03:21.000 (Pian) 00:03:21.000 --> 00:03:22.000 Poate să fie cealaltă fesă. 00:03:22.000 --> 00:03:26.000 (Pian) 00:03:26.000 --> 00:03:29.000 Un domn urmărea odată o prezentare de-a mea 00:03:29.000 --> 00:03:30.000 când lucram cu un tânăr pianist. 00:03:31.000 --> 00:03:33.000 Domnul era preşedintele unei corporaţii din Ohio, SUA. 00:03:33.000 --> 00:03:35.000 Lucram cu acel pianist tânăr 00:03:36.000 --> 00:03:38.000 şi i-am spus: „Problema ta e că tu cânţi pe două fese. 00:03:38.000 --> 00:03:40.000 Ar trebui să cânţi pe o singură fesă.” 00:03:40.000 --> 00:03:42.000 Şi i-am mutat corpul în felul ăsta în timp ce cânta. 00:03:42.000 --> 00:03:44.000 Deodată, muzica a luat avânt. S-a înălțat. 00:03:45.000 --> 00:03:47.000 Auditoriul a fost mişcat când a auzit diferenţa. 00:03:47.000 --> 00:03:49.000 Apoi am primit o scrisoare de la acest domn. 00:03:49.000 --> 00:03:50.000 Mi-a spus: „Am fost aşa de mişcat! 00:03:50.000 --> 00:03:52.000 M-am întors şi mi-am transformat întreaga companie 00:03:53.000 --> 00:03:54.000 într-o companie pe o singură fesă.” 00:03:54.000 --> 00:03:57.000 (Râsete) NOTE Paragraph 00:03:58.000 --> 00:04:00.000 Celălalt lucru pe care vroiam să-l fac e să vă spun despre voi. 00:04:00.000 --> 00:04:03.000 Sunt 1600 de oameni aici, cred. 00:04:03.000 --> 00:04:06.000 Estimarea mea este că probabil 45 dintre voi 00:04:06.000 --> 00:04:08.000 sunt pur şi simplu pasionaţi de muzica clasică. 00:04:09.000 --> 00:04:14.000 Adoraţi muzica clasică. Radioul vă e întotdeauna pe postul clasic. 00:04:14.000 --> 00:04:17.000 Aveţi CD-uri în maşină, mergeţi la somfonii. 00:04:17.000 --> 00:04:18.000 Copiii voştri cântă la instrumente. 00:04:18.000 --> 00:04:20.000 Nu vă puteţi imagina viaţa fără muzica clasică. 00:04:21.000 --> 00:04:23.000 Acesta e primul grup -- unul destul de mic. 00:04:23.000 --> 00:04:25.000 Apoi există un alt grup, mai numeros. 00:04:25.000 --> 00:04:27.000 Aceştia sunt cei ce nu sunt deranjaţi de muzica clasică. 00:04:27.000 --> 00:04:28.000 (Râsete) 00:04:28.000 --> 00:04:30.000 Veniţi acasă după o zi lungă, 00:04:30.000 --> 00:04:32.000 luaţi un pahar de vin, vă întindeţi pe canapea. 00:04:33.000 --> 00:04:35.000 Puţin Vivaldi în fundal nu strică. 00:04:35.000 --> 00:04:36.000 (Râsete) 00:04:36.000 --> 00:04:37.000 Acesta e al doilea grup. 00:04:37.000 --> 00:04:38.000 Acum vine al treilea grup. 00:04:38.000 --> 00:04:40.000 Aceştia sunt cei care nu ascultă niciodată muzică clasică. 00:04:40.000 --> 00:04:42.000 Pur şi simplu nu face parte din viața voastră. 00:04:43.000 --> 00:04:45.000 O suportați ca pe fumul din holurile din aeroport, dar -- 00:04:45.000 --> 00:04:47.000 (Râsete) 00:04:47.000 --> 00:04:48.000 poate puțin dintr-un marş din Aida 00:04:48.000 --> 00:04:51.000 când intraţi în hol. Dar altfel, n-o auziţi niciodată. 00:04:52.000 --> 00:04:53.000 Acesta e probabil cel mai numeros grup din toate. NOTE Paragraph 00:04:53.000 --> 00:04:55.000 Şi mai există un grup foarte mic. 00:04:55.000 --> 00:04:58.000 Aceştia sunt cei care cred că n-au ureche muzicală. 00:04:58.000 --> 00:05:00.000 Un număr uimitor de oameni cred că sunt afoni. 00:05:01.000 --> 00:05:03.000 Aud foarte des: „Soţul meu n-are ureche muzicală.” 00:05:03.000 --> 00:05:04.000 (Râsete) 00:05:04.000 --> 00:05:07.000 De fapt, nu poți fi surd la notele muzicale. 00:05:07.000 --> 00:05:10.000 Dacă ai fi, n-ai putea schimba vitezele 00:05:10.000 --> 00:05:12.000 la mașina cu cutie manuală de viteze. 00:05:12.000 --> 00:05:14.000 N-aţi putea face diferenţa între 00:05:14.000 --> 00:05:16.000 cineva din Texas şi cineva din Roma. 00:05:16.000 --> 00:05:20.000 Iar telefonul. Telefonul. Dacă vă sună mama 00:05:21.000 --> 00:05:23.000 de pe telefonul ei vechi, vă sună şi spune „Bună,” 00:05:23.000 --> 00:05:26.000 nu numai c-o recunoaşteţi, dar ştiţi şi în ce dispoziţie este. 00:05:27.000 --> 00:05:30.000 Aveţi o ureche fantastică. Toată lumea are ureche. 00:05:30.000 --> 00:05:32.000 Nimeni nu duce lipsă de ureche muzicală. NOTE Paragraph 00:05:32.000 --> 00:05:36.000 Dar vă spun ceva. Nu merge să continui 00:05:36.000 --> 00:05:39.000 cu aşa o prăpastie între cei care înţeleg, 00:05:40.000 --> 00:05:42.000 iubesc şi sunt pasionaţi de muzica clasică 00:05:42.000 --> 00:05:45.000 şi cei care n-au nicio relaţie cu aceasta. 00:05:45.000 --> 00:05:47.000 Oamenii fără ureche muzicală nu mai sunt aici. 00:05:47.000 --> 00:05:51.000 Dar chiar şi cele trei categorii rămase sunt prea distanţate. 00:05:51.000 --> 00:05:55.000 Nu continui până când fiecare persoană din sală, 00:05:55.000 --> 00:06:00.000 aici în Aspen şi toţi cei ce ne privesc 00:06:01.000 --> 00:06:04.000 nu ajunge să înţeleagă şi să iubească muzica clasică. 00:06:04.000 --> 00:06:06.000 Asta vreau să facem. NOTE Paragraph 00:06:07.000 --> 00:06:12.000 Acum, observați că n-am niciun fel de dubiu 00:06:12.000 --> 00:06:15.000 că acest lucru va funcţiona, nu-i aşa? 00:06:15.000 --> 00:06:19.000 E una din trăsăturile unui conducător de a nu se îndoi 00:06:19.000 --> 00:06:22.000 nici un moment de capacitatea celor pe care-i conduce 00:06:23.000 --> 00:06:25.000 de a realiza orice visează. 00:06:25.000 --> 00:06:28.000 Imaginaţi-vă dacă Martin Luther King ar fi spus: „Am un vis. 00:06:28.000 --> 00:06:30.000 Evident, nu sunt sigur dacă ei vor fi în stare.” 00:06:30.000 --> 00:06:33.000 (Râsete) NOTE Paragraph 00:06:34.000 --> 00:06:36.000 Bine. Am să vă cânt o bucată din Chopin. 00:06:36.000 --> 00:06:41.000 E un frumos preludiu de Chopin. Unii îl veți recunoaşte. 00:06:42.000 --> 00:07:10.000 (Pian - Chopin) 00:07:10.000 --> 00:07:12.000 Ştiţi ce cred că s-a întâmplat în această sală? 00:07:13.000 --> 00:07:15.000 Când am început, ați gândit: „Ce frumos sună.” 00:07:15.000 --> 00:07:28.000 (Pian - Chopin) 00:07:29.000 --> 00:07:30.000 „Nu cred c-ar trebui să mergem în acelaşi loc 00:07:30.000 --> 00:07:32.000 în concediul de vară anul viitor.” 00:07:32.000 --> 00:07:35.000 (Râsete) 00:07:35.000 --> 00:07:38.000 E amuzant, nu-i aşa? E amuzant cum aceste gânduri 00:07:38.000 --> 00:07:41.000 se furişează în capul vostru. 00:07:41.000 --> 00:07:42.000 Şi bineînţeles -- 00:07:42.000 --> 00:07:45.000 (Aplauze) 00:07:45.000 --> 00:07:47.000 bineînţeles, dacă piesa e lungă şi aţi avut o zi grea, 00:07:48.000 --> 00:07:49.000 s-ar putea să ațipiți. 00:07:49.000 --> 00:07:51.000 Şi însoţitorul vă va înghionti 00:07:51.000 --> 00:07:55.000 şi vă va reproşa: „Trezeşte-te! E cultură!” Şi apoi vă veţi simţi şi mai rău. NOTE Paragraph 00:07:55.000 --> 00:07:58.000 Dar v-aţi gândit vreodată că motivul pentru care vă adoarme 00:07:59.000 --> 00:08:01.000 muzica clasică nu e din cauza voastră, ci a noastră? 00:08:01.000 --> 00:08:03.000 S-a gândit cineva în timp ce cântam 00:08:03.000 --> 00:08:05.000 „De ce foloseşte atâtea impulsuri?” 00:08:05.000 --> 00:08:08.000 Dacă aş fi făcut aşa cu capul, în mod sigur v-aţi fi gândit la asta. 00:08:09.000 --> 00:08:14.000 (Pian) 00:08:14.000 --> 00:08:18.000 Pentru tot restul vieţii, de fiecare dată când auziți muzică clasică 00:08:18.000 --> 00:08:22.000 veți ști dacă auziţi acele impulsuri. NOTE Paragraph 00:08:22.000 --> 00:08:24.000 Să vedem exact ce se întâmplă aici. 00:08:24.000 --> 00:08:29.000 Avem un Si. Acesta e un Si. Următoarea notă e Do. 00:08:29.000 --> 00:08:32.000 Treaba lui Do e să-l facă pe Si să sune trist. Şi reuşeşte, nu-i aşa? 00:08:32.000 --> 00:08:35.000 (Râsete) 00:08:35.000 --> 00:08:37.000 Compozitorii ştiu asta. Dacă vor muzică tristă 00:08:37.000 --> 00:08:38.000 pur şi simplu alătură aceste două note. 00:08:38.000 --> 00:08:43.000 ♫ ♪ ♫ 00:08:43.000 --> 00:08:45.000 De fapt e un Si cu patru tristeţi. 00:08:45.000 --> 00:08:47.000 (Râsete) 00:08:48.000 --> 00:08:53.000 Acum, coboară spre La. Acum Sol, apoi Fa. 00:08:53.000 --> 00:08:57.000 Deci avem Si, La, Sol, Fa. Şi dacă avem Si, La, Sol, Fa, 00:08:58.000 --> 00:09:04.000 ce notă aşteptăm acum? Ah, poate a fost o greşeală. 00:09:04.000 --> 00:09:10.000 Să încercăm din nou. Oooh, corul TED. 00:09:10.000 --> 00:09:13.000 (Râsete) 00:09:13.000 --> 00:09:17.000 Aţi observat că nimănui nu-i lipsește urechea muzicală, nu? Nimănui. 00:09:17.000 --> 00:09:19.000 Fiecare sat din Bangladesh, 00:09:19.000 --> 00:09:24.000 fiecare sătuc din China -- toată lumea ştie: 00:09:25.000 --> 00:09:28.000 Si, La, Sol, Fa -- MI. Toată lumea aşteaptă acel Mi. NOTE Paragraph 00:09:28.000 --> 00:09:31.000 Ei bine, Chopin n-a vrut să ajungă la Mi aici, 00:09:32.000 --> 00:09:34.000 fiindcă ce s-ar fi întâmplat? S-ar fi terminat, ca Hamlet. 00:09:34.000 --> 00:09:36.000 Vă amintiţi Hamlet? Actul 1, Scena 3: 00:09:37.000 --> 00:09:38.000 află că unchiul i-a omorât tatăl. 00:09:38.000 --> 00:09:40.000 Vă amintiţi că se tot duce la unchiul său 00:09:40.000 --> 00:09:41.000 şi aproape că-l omoară. Apoi se îndepărtează 00:09:41.000 --> 00:09:44.000 şi se duce la el din nou şi aproape că-l omoară. 00:09:44.000 --> 00:09:46.000 Şi criticii, care stau toţi în ultimul rând, 00:09:46.000 --> 00:09:49.000 trebuie să aibă o opinie, aşa că spun: „Hamlet e nehotărât.” 00:09:49.000 --> 00:09:50.000 (Râsete) 00:09:50.000 --> 00:09:52.000 Sau spun: „Hamlet suferă de complexul lui Oedip.” 00:09:53.000 --> 00:09:56.000 Nu, altfel s-ar fi terminat piesa, proştilor. 00:09:56.000 --> 00:09:58.000 De-asta pune Shakespeare atâtea lucruri în Hamlet. 00:09:59.000 --> 00:10:01.000 Ştiţi şi voi -- Ophelia înnebuneşte, dramă în dramă, 00:10:01.000 --> 00:10:02.000 craniul lui Yorick şi groparii. 00:10:03.000 --> 00:10:06.000 Asta ca să amâne până în Actul 5, când poate să-l omoare. NOTE Paragraph 00:10:06.000 --> 00:10:11.000 E la fel cu Chopin. E gata să atingă nota Mi, 00:10:11.000 --> 00:10:13.000 dar spune: "Hopa, mai bine urc şi mai cânt încă o dată." 00:10:13.000 --> 00:10:16.000 Şi repetă. 00:10:17.000 --> 00:10:20.000 Acum devine entuziasmat. Ăsta e entuziasm, 00:10:20.000 --> 00:10:21.000 nu trebuie să vă faceţi probleme. 00:10:22.000 --> 00:10:24.000 Acum ajunge la Fa diez şi, într-un final, ajunge la Mi, 00:10:24.000 --> 00:10:27.000 dar nu e acordul bun -- nota pe care-o caută 00:10:28.000 --> 00:10:31.000 este asta, şi în loc să ajungă acolo, cântă... 00:10:31.000 --> 00:10:35.000 Numim asta „cadenţă înşelătoare” pentru că ne amăgeşte. 00:10:36.000 --> 00:10:38.000 Spun mereu studenţilor mei: „Dacă aveţi o cadenţă înşelătoare 00:10:38.000 --> 00:10:40.000 ridicaţi sprâncenele ca toată lumea să știe.” 00:10:40.000 --> 00:10:43.000 (Râsete) 00:10:43.000 --> 00:10:46.000 (Aplauze) 00:10:47.000 --> 00:10:49.000 Bine. Ajunge la Mi, dar nu e nota care trebuie. 00:10:49.000 --> 00:10:52.000 Încearcă Mi din nou. Nici nota asta nu merge. 00:10:52.000 --> 00:10:55.000 Încearcă Sol din nou. Nu merge. 00:10:55.000 --> 00:10:57.000 Acum, încearcă Mi din nou şi iar nu e bună. 00:10:58.000 --> 00:11:01.000 Şi într-un final... 00:11:01.000 --> 00:11:05.000 Un domn din primul rând a oftat: "Mmm." 00:11:06.000 --> 00:11:08.000 E acelaşi gest pe care-l face când ajunge acasă 00:11:08.000 --> 00:11:11.000 după o zi lungă, scoate cheia din contactul maşinii şi spune 00:11:12.000 --> 00:11:15.000 „Aah, sunt acasă.” Toți știm ce înseamnă „acasă”. NOTE Paragraph 00:11:15.000 --> 00:11:18.000 Deci asta e o arie care vine de departe, acasă. 00:11:18.000 --> 00:11:20.000 O voi cânta în întregime 00:11:20.000 --> 00:11:23.000 şi va trebui să urmăriţi: Si, Do, Si, Do, Si, Do, Si -- 00:11:23.000 --> 00:11:25.000 coboară la La, la Sol, la Fa. 00:11:25.000 --> 00:11:27.000 Aproape ajunge la Mi, dar s-ar termina piesa. 00:11:28.000 --> 00:11:30.000 Se întoarce la Si. Se înflăcărează. Merge la Fa diez, la Mi. 00:11:30.000 --> 00:11:32.000 Nota greşită. Nota greşită. Nota greşită. 00:11:33.000 --> 00:11:35.000 Şi într-un final ajunge la Mi şi e acasă. 00:11:35.000 --> 00:11:38.000 Şi o veţi vedea cântată pe o singură fesă. 00:11:38.000 --> 00:11:41.000 Şi o veţi vedea cântată pe o singură fesă. 00:11:41.000 --> 00:11:43.000 Deoarece pentru a uni Si-ul cu Mi-ul, 00:11:44.000 --> 00:11:49.000 trebuie să nu mai gândesc fiecare notă pe parcurs 00:11:49.000 --> 00:11:54.000 ci să încep să gândesc la lunga, lunga linie dintre Si şi Mi. NOTE Paragraph 00:11:55.000 --> 00:11:59.000 Tocmai am fost în Africa de Sud. Și nu poţi merge în Africa de Sud 00:11:59.000 --> 00:12:02.000 fără să gândeşti la Mandela care a stat închis 27 de ani. 00:12:03.000 --> 00:12:05.000 La ce s-a gândit tot timpul ăsta? La mâncare? 00:12:05.000 --> 00:12:08.000 Nu, se gândea la viziunea lui pentru Africa de Sud 00:12:09.000 --> 00:12:10.000 şi pentru oameni. Asta l-a ţinut -- 00:12:10.000 --> 00:12:13.000 asta e viziune; asta e linia lungă. 00:12:13.000 --> 00:12:15.000 Ca pasărea care zboară peste câmp 00:12:15.000 --> 00:12:19.000 şi nu se gândeşte la gardurile de dedesubt. 00:12:19.000 --> 00:12:22.000 Acum veţi urmări întregul parcurs de la Si la Mi. 00:12:22.000 --> 00:12:26.000 Am o ultimă rugăminte înainte să cânt întregul fragment. 00:12:26.000 --> 00:12:31.000 Gândiţi-vă la cineva drag, dar care nu mai e lângă voi. 00:12:31.000 --> 00:12:34.000 O bunică, o mamă, un iubit, 00:12:35.000 --> 00:12:38.000 cineva foarte drag din viaţa voastră, 00:12:38.000 --> 00:12:41.000 dar care nu mai este cu voi. 00:12:42.000 --> 00:12:45.000 Gândiți-vă la acea persoană şi în acelaşi timp 00:12:45.000 --> 00:12:49.000 ascultați toată derularea de la Si la Mi; 00:12:49.000 --> 00:12:57.000 și veţi auzi tot ce-a vrut Chopin să spună. 00:12:57.000 --> 00:14:48.000 (Chopin) 00:14:48.000 --> 00:14:55.000 (Aplauze) NOTE Paragraph 00:14:55.000 --> 00:15:00.000 Acum, poate vă întrebaţi 00:15:00.000 --> 00:15:06.000 poate vă întrebaţi de ce aplaud eu. 00:15:06.000 --> 00:15:08.000 Ei bine, am făcut asta la o şcoală în Boston 00:15:08.000 --> 00:15:12.000 cu 70 de copii de clasa a 7-a, de 12 ani. 00:15:12.000 --> 00:15:14.000 Am făcut exact ce-am făcut cu voi, 00:15:14.000 --> 00:15:15.000 le-am spus, le-am explicat totul. 00:15:15.000 --> 00:15:17.000 Și la sfârşit aplaudau în ropote. Aplaudau. 00:15:18.000 --> 00:15:19.000 Eu aplaudam. Ei aplaudau. 00:15:19.000 --> 00:15:21.000 Într-un final, i-am întrebat: „Eu de ce aplaud?” 00:15:21.000 --> 00:15:22.000 Un prichindel a răspuns: „Pentru că am fost atenţi.” (Râsete) 00:15:22.000 --> 00:15:27.000 Un prichindel a răspuns: „Pentru că am fost atenţi.” (Râsete) 00:15:28.000 --> 00:15:30.000 Gândiţi-vă: 1600 de oameni, oameni ocupaţi 00:15:30.000 --> 00:15:32.000 implicaţi în tot felul de lucruri diverse, 00:15:33.000 --> 00:15:39.000 ascultând, înţelegând şi fiind mişcaţi de o piesă de Chopin. 00:15:39.000 --> 00:15:40.000 Asta chiar e ceva. 00:15:40.000 --> 00:15:43.000 Oare sunt convins că fiecare a urmărit, 00:15:43.000 --> 00:15:45.000 a înţeles, a fost emoţionat? Bineînţeles, nu pot fi sigur. 00:15:46.000 --> 00:15:47.000 Dar să vă spun o întâmplare. NOTE Paragraph 00:15:47.000 --> 00:15:50.000 Eram în Irlanda, în timpul Revoltelor, acum 10 ani, 00:15:50.000 --> 00:15:53.000 lucram cu niște copii catolici şi protestanţi 00:15:53.000 --> 00:15:57.000 pentru rezolvarea conflictelor. Şi am făcut asta cu ei. 00:15:58.000 --> 00:16:00.000 Lucru riscant, pentru că erau copii de pe stradă. 00:16:00.000 --> 00:16:03.000 Unul a venit la mine a doua zi dimneaţă şi mi-a zis 00:16:04.000 --> 00:16:07.000 ”N-am ascultat în viaţa mea muzică clasică dar când ați cântat 00:16:07.000 --> 00:16:08.000 piesa aceea de cumpărături [shopping-Chopin]...” (Râsete) 00:16:08.000 --> 00:16:11.000 piesa aceea de cumpărături [shopping-Chopin]...” (Râsete) 00:16:11.000 --> 00:16:15.000 A spus: „Fratele meu a fost împuşcat anul trecut şi n-am plâns. 00:16:16.000 --> 00:16:17.000 Dar aseară, când aţi cântat piesa, 00:16:17.000 --> 00:16:20.000 la el m-am gândit. 00:16:20.000 --> 00:16:22.000 Şi mi-am simţit lacrimile șiroind pe faţă. 00:16:22.000 --> 00:16:25.000 Şi ştiţi... m-am simţit bine plângând pentru fratele meu.” 00:16:25.000 --> 00:16:27.000 M-am hotărât în acel moment 00:16:27.000 --> 00:16:34.000 că muzica clasică e pentru toată lumea. Toată lumea! NOTE Paragraph 00:16:35.000 --> 00:16:37.000 Voi ce ați face -- pentru că ştiţi, 00:16:37.000 --> 00:16:41.000 profesia mea, colegii mei muzicieni nu văd lucrurile aşa. 00:16:41.000 --> 00:16:44.000 Ei spun că 3% din populaţie iubesc muzica clasică. 00:16:44.000 --> 00:16:48.000 Dacă am reuşi să mărim la 4%, problemele noastre s-ar rezolva. 00:16:49.000 --> 00:16:52.000 Şi zic: „Cum v-ați simți? Cum aţi vorbi? Cum v-ar fi? 00:16:52.000 --> 00:16:55.000 Dacă aţi gândi: 3% din populaţie iubește muzică clasică, 00:16:56.000 --> 00:16:58.000 măcar de-am reuşi să ajungem la 4%. Cum v-aţi simți? 00:16:58.000 --> 00:17:00.000 Cum aţi vorbi? Cum v-ar fi? 00:17:00.000 --> 00:17:02.000 dacă aţi gândi că toată lumea iubeşte muzica clasică -- 00:17:02.000 --> 00:17:04.000 doar că n-au aflat încă.” 00:17:04.000 --> 00:17:05.000 (Râsete) 00:17:05.000 --> 00:17:07.000 Vedeţi, astea sunt două lumi total diferite. NOTE Paragraph 00:17:08.000 --> 00:17:11.000 Am avut o experienţă fantastică. Aveam 45 de ani, 00:17:11.000 --> 00:17:16.000 dirijam de 20 de ani şi brusc am realizat ceva. 00:17:17.000 --> 00:17:20.000 Dirijorul orchestrei nu scoate niciun sunet. 00:17:20.000 --> 00:17:22.000 Poza mea apare pe coperta CD-ului, 00:17:22.000 --> 00:17:25.000 (Râsete) 00:17:25.000 --> 00:17:27.000 dar dirijorul nu scoate niciun sunet. 00:17:28.000 --> 00:17:32.000 Puterea lui depinde pe capacitatea sa de a-i face pe ceilalți puternici. 00:17:32.000 --> 00:17:36.000 Şi asta a schimbat totul în mine. Mi-a schimbat total viaţa. 00:17:37.000 --> 00:17:38.000 Oamenii din orchestră veneau şi mă întrebau 00:17:38.000 --> 00:17:40.000 „Ben, ce s-a întâmplat?” Asta s-a întâmplat. 00:17:40.000 --> 00:17:45.000 Am realizat că treaba mea era să trezesc potenţialul din alţi oameni. 00:17:45.000 --> 00:17:48.000 Şi bineînţeles, vroiam să ştiu dacă reuşesc sau nu. 00:17:48.000 --> 00:17:51.000 Şi ştiţi cum aflaţi? Vă uitaţi în ochii lor. 00:17:51.000 --> 00:17:55.000 Dacă ochii le strălucesc, știți că aţi reuşit. 00:17:56.000 --> 00:17:57.000 Un sat întreg s-ar lumina din ochii tipului ăsta. 00:17:57.000 --> 00:17:59.000 (Râsete) 00:17:59.000 --> 00:18:01.000 Bun. Deci dacă ochii strălucesc, ştiţi că reuşiţi. 00:18:01.000 --> 00:18:04.000 Dacă ochii nu strălucesc, trebuie să vă întrebaţi ceva. 00:18:04.000 --> 00:18:05.000 Iată întrebarea: 00:18:05.000 --> 00:18:11.000 Cine sunt eu, dacă ochii interpreţilor mei nu strălucesc? 00:18:12.000 --> 00:18:13.000 Putem face asta şi cu copiii noştri. 00:18:13.000 --> 00:18:18.000 Cine sunt eu dacă ochii copiilor mei nu strălucesc? 00:18:19.000 --> 00:18:21.000 E o lume total diferită. NOTE Paragraph 00:18:21.000 --> 00:18:26.000 Conferinţa asta magică de o săptămână, la munte, e pe sfârşite 00:18:27.000 --> 00:18:28.000 după care ne întoarcem în lume. 00:18:28.000 --> 00:18:32.000 Şi vă spun - e bine să ne întrebăm: 00:18:32.000 --> 00:18:37.000 Cine suntem noi, după ce ne întoarcem în lume? 00:18:37.000 --> 00:18:39.000 Ştiţi -- am şi o definiţie a succesului. 00:18:40.000 --> 00:18:42.000 Pentru mine, e simplu. Nu e vorba de avere, faimă sau putere. 00:18:42.000 --> 00:18:45.000 E vorba de cât ochi strălucitori am în jurul meu. NOTE Paragraph 00:18:46.000 --> 00:18:49.000 Acum am un ultim gând, care este: 00:18:49.000 --> 00:18:52.000 chiar are importanţă ce spunem-- 00:18:52.000 --> 00:18:54.000 cuvintele care ne ies pe gură. 00:18:54.000 --> 00:18:58.000 Am învăţat asta de la o femeie care a supravieţuit la Auschwitz, 00:18:58.000 --> 00:18:59.000 una din puţinii supravieţuitori. 00:18:59.000 --> 00:19:03.000 A ajuns în Auschwitz când avea 15 ani, 00:19:04.000 --> 00:19:11.000 iar fratele ei avea 8, părinţii s-au pierdut. 00:19:11.000 --> 00:19:16.000 Şi mi-a spus: 00:19:16.000 --> 00:19:19.000 "Eram în trenul care ducea la Auschwitz şi mi-am coborât privirea 00:19:19.000 --> 00:19:21.000 şi am văzut că fratele meu nu avea pantofi. 00:19:22.000 --> 00:19:25.000 I-am spus: „De ce eşti aşa prost, nu poţi avea grijă de lucrurile tale? 00:19:25.000 --> 00:19:26.000 în felul în care o soră mai mare 00:19:26.000 --> 00:19:30.000 ar vorbi cu fratele mai mic. 00:19:30.000 --> 00:19:33.000 Din nefericire, a fost ultimul lucru pe care i l-a zis vreodată 00:19:33.000 --> 00:19:37.000 pentru că nu l-a mai văzut niciodată. Nu a supravieţuit. 00:19:37.000 --> 00:19:39.000 Când a ieşit de la Auschwitz a făcut un jurământ. 00:19:40.000 --> 00:19:44.000 Mi-a spus: „Am ieşit de la Auschwitz, la viaţă 00:19:44.000 --> 00:19:49.000 şi am făcut un jurământ că nu voi spune niciodată nimic 00:19:50.000 --> 00:19:53.000 care să nu poată sta drept ultimul lucru pe care-l rostesc.” 00:19:53.000 --> 00:19:57.000 Oare putem face asta? Dacă nu, ne înşelăm şi pe noi 00:19:58.000 --> 00:20:05.000 şi pe ceilalţi. Dar e o posibilitate spre care putem tinde. Mulţumesc. 00:20:05.000 --> 00:20:10.000 (Aplauze) 00:20:11.000 --> 00:20:22.000 Ochi strălucitori, ochi strălucitori. 00:20:22.000 --> 00:20:25.000 Mulţumesc, mulţumesc! 00:20:26.000 --> 00:20:31.000 .