Când razele ultraviolete ne ating pielea, ne afectează diferit pe fiecare. În funcție de culoarea pielii, în doar câteva minute de expunere pielea unei persoane se poate înroși, în timp ce o alta are nevoie de ore pentru o schimbare de nuanță. De unde provine diferența și cum de pielea noastră are atâtea nuanțe diferite? Indiferent de culoare, pielea noastră spune o poveste epică despre vitejia și adaptabilitatea umană, dezvăluind faptul că aceste contraste sunt o funcție biologică. Totul depinde de melanină, pigmentul care dă culoare pielii și părului. Acest ingredient provine din celulele pielii numite melanocite și are două forme de bază. Eumelanina, care creează o gamă de nuanțe maronii de piele și păr negru, castaniu și blond, și feomelanina, care creează pistrui maronii și păr roșcat. Dar oamenii nu au fost mereu așa. Diferitele nuanțe de piele au apărut în urma unui poces de evoluție influențat de Soare. A început acum 50.000 de ani, când strămoșii noștri au migrat din Africa spre nord, în Europa și Asia. Oamenii antici trăiau între Ecuator și Tropicul Capricornului, o regiune scăldată de razele ultraviolete ale soarelui. Când pielea este expusă la UV pentru un timp îndelungat, lumina UV afectează ADN-ul din celulele noastre și pielea începe să ardă. Dacă vătămarea este severă, mutațiile celulelor pot provoca melanoma, un tip de cancer letal format în melanocitele pielii. Cremele de soare de azi nu existau acum 50.000 de ani. Așadar, cum făceau față strămoșii noștri razelor UV periculoase? Secretul supraviețuirii consta în propria lor cremă de soare produsă sub piele: melanina. Tipul și cantitatea de melanină din piele determină gradul de protecție față de soare. Pe scurt, este răspunsul pielii când este atinsă de lumina soarelui. Expunerea la lumina UV declanșează niște receptori fotosensibili speciali numiți rodopsină, care stimulează producerea de melanină pentru a apăra celulele de deteriorare. La oamenii cu pielea deschisă, surplusul de melanină produce bronzul. De-a lungul generațiilor, oamenii din zonele foarte însorite din Africa s-au adaptat, ajungând să aibă un nivel mai ridicat de melanină și mai multă eumelanină, conferind pielii o nuanță mai închisă. Acest parasolar incorporat i-a apărat de melanoma, făcându-i mai potriviți și capabili să transmită această trăsătură noilor generații. La scurt timp, unii din strămoșii noștri adaptați la soare au migrat spre nord, în afara zonei tropicale, răspândindu-se în lume. Cu cât au mers mai spre nord, cu atât mai puțin au avut parte de soare. Asta a fost o problemă, deoarece deși lumina UV poate vătăma pielea, are totodată și un beneficiu important. Lumina UV ajută corpul să producă vitamina D, un ingredient care întărește oasele și ne ajută să absorbim minerale esențiale precum calciu, fier, magneziu, fosfat și zinc. Fără ea, oamenii resimt oboseală și au oase fragile, ceea ce poate cauza o boală cunoscută ca rahitism. Pentru oamenii a căror piele întunecată a blocat orice sursă de lumină solară, lipsa vitaminei D ar fi fost o problemă gravă în nord. Dar unii dintre ei au produs mai puțină melanină. Fiind expuși la cantități mici de lumină, riscul de melanoma a scăzut iar tenul lor deschis a absorbit mai bine lumina UV. Astfel au beneficiat de vitamina D, dezvoltând oase puternice și supraviețuind îndeajuns de bine să aibă copii sănătoși. Pe parcursul selecției în multe generații, în acele regiuni culoarea pielii s-a deschis treptat. Ca urmare a adaptabilității strămoșilor noștri, azi planeta este populată de oameni cu diferite culori ale pielii: ten închis bogat în eumelanină în zonele fierbinți de la Ecuator, și ten mai deschis bogat în feomelanină în zonele înspre extremități, unde lumina soarelui pălește. Așadar, culoarea pielii este mai mult decât o trăsătură a adaptabilității la viața pe Pământ. Poate absorbi lumina, dar cu siguranță nu reflectă caracterul.