Singurătatea poate duce la depresie.
Poate duce la moarte prematură
și poate crește riscul de Alzheimer.
Sunt sigură că o să vi se pară interesant
faptul că singurătatea
vă poate afecta fizic.
În zilele noastre,
sunt tot mai mulți oameni singuri.
Mai exact, aproape unul din trei.
Ai crede că rețelele sociale,
smartphone-urile
și FaceTime,
care ne permit să comunicăm
rapid unii cu alții,
ne fac să ne simțim mai conectați.
De fapt, e exact invers.
Suntem mai singuri ca niciodată,
mai deprimați și mai anxioși ca oricând,
iar oamenii apelează la terapie
și la antidepresive pentru a face față.
Motivul pentru care singurătatea
are consecințe atât de grave
este că omul e un animal social
și dacă e singur prea mult timp,
se îmbolnăvește.
Astăzi voi vorbi despre cum să scăpăm
de singurătate
și să fim fericiți.
Nu trebuie să credeți nimic din ce spun,
doar încercați și vedeți
dacă funcționează pentru voi.
Sunt cercetător
la Universitatea din Cambridge,
studiez anxietatea și depresia.
Când le spun oamenilor cu ce mă ocup,
de multe ori arată înspre ei și spun:
„Ai un studiu de caz chiar în fața ta.”
E aproape un ritual:
eu spun cu ce mă ocup,
iar oamenii ori îmi spun
că suferă de asta,
ori că știu pe cineva care suferă de asta.
De multe ori, când suferi
de anxietate sau depresie,
te simți singur.
E foarte greu să faci față anxietății
de unul singur,
dar e și mai greu
când te înstrăinezi de ceilalți
pentru că nu poți vorbi cu ei
deoarece te simți singur.
Așadar, te vor eticheta drept nepoliticos
sau te vor evita, crezând că ești ciudat.
Și astfel rămâi singur.
Vorbeam cu o prietenă acum ceva timp
și își aducea aminte de anii studenției.
Când a început să vorbească,
puteai să-i simți tristețea din voce
când spunea cât de singură era
și că niciodată nu s-a simțit integrată.
Și se întreba:
„Ce e în neregulă cu mine?”
Iar eu mă gândeam
cât de dureros e să trebuiască
să-ți pui această întrebare.
Dar e întrebarea
pe care și-o pun mulți oameni
care suferă de anxietate sau singurătate:
„Ce e în neregulă cu mine?”
Pentru a face ceva,
am început să studiez singurătatea.
M-am afundat în studiu.
Am vrut să aflu
cum putem scăpa de ea și să fim fericiți,
pentru că asta ne dorim cu toții,
nu-i așa?
Primul lucru care îi unește pe oameni
este că dorim cu toții
să fim fericiți și să nu suferim.
Aceasta e prima dorință umană
care ne face la fel ca prietenii noștri
și, totodată, la fel ca oamenii
cu care nu ne înțelegem.
Vechii călugări budiști
spuneau că fericirea și suferința
există doar în minte,
nu în afara ei.
Așadar, fericirea nu e în afară,
nu e în alți oameni sau în lucruri.
Dimpotrivă, este aici.
Dacă fericirea și suferința sunt în minte,
atunci cauzele fericirii și ale suferinței
sunt tot în minte.
Așadar, dacă vrei să nu mai fii singur,
trebuie să schimbi modul
în care percepi lumea.
În asta stă diferența
dintre cei care sunt singuri
și cei care nu sunt.
Oamenii singuri,
atunci când ceva nu funcționează,
se gândesc că e vina lor
și își pun întrebarea:
„Ce e în neregulă cu mine?”
Dar dacă nu ești singur,
nu te gândești că ar fi vina ta,
ci te uiți la ce metode ai folosit
și te gândești la alte modalități
prin care să-ți atingi scopul,
cum ar fi acela de a-ți face prieteni.
E o frază care îmi vine în minte.
Diferența dintre oameni
și șoareci e asta:
când șoarecii văd că ceva nu merge,
ca în experimentele unde trebuie
să meargă printr-un labirint,
atunci încearcă altceva.
Însă oamenii vor face același lucru
pe care l-au făcut mereu
și vor repeta aceleași greșeli.
Cum putem să nu mai repetăm greșelile,
să ne schimbăm
și să fim fericiți?
Următoarele două sfaturi sunt de bază
și le voi împărtăși cu voi.
Prima strategie ca să scapi de singurătate
e să începi să vorbești
cu cât mai mulți oameni.
Știu că ați mai auzit sfatul ăsta:
„Ieși în lume și întâlnește oameni,
mergi la evenimente,
pentru că așa vei scăpa de singurătate.”
Dar să fim sinceri:
aceste posibilități sunt limitate,
deoarece e greu să ieși singur
doar ca să întâlnești oameni.
E ceva forțat, nu e natural.
Dar de câte ori
te duci la magazinul alimentar
sau la cafenea?
Ăsta e un scenariu mult mai realist,
pentru că e parte din rutina săptămânală.
De câte ori ai fost întrebat pe stradă
despre cum se ajunge undeva
și în loc să răspunzi la întrebare,
ai început o conversație
sau ai întrebat persoana respectivă ceva,
de exemplu: „Sunteți doar în vizită?”
sau „De unde sunteți?”
Închipuiește-ți cât de diferită
ar fi ziua ta dacă ai face asta.
Ți-ai putea face prieteni noi
atunci când te aștepți mai puțin
și ai începe să socializezi
cu oamenii oriunde ai merge.
Așadar stai de vorbă
cu cât mai mulți oameni
și mai ales cu cei cu care
n-ai vorbi în mod obișnuit,
pentru că aceștia sunt de obicei
cei cu care venim în contact
aproape zilnic.
Aceștia sunt oameni ca șoferul de autobuz,
casierul,
persoana care îți face sandvișul
la băcănie.
Dacă vei face asta,
chiar se va schimba ceva.
Al doilea mod de a scăpa de singurătate
este să vorbești despre tine.
Ai putea spune
că faci tot ce-ți stă în putință.
Pui întrebări,
lucru bun pentru a stabili
o legătură de început,
dar tot nu funcționează
și nu stabilești tipul de conexiuni
pe care ți le dorești,
unele semnificative.
Asta pentru că atunci
când oamenii sunt singuri
tind să dezvăluie cât mai puțin
despre ei când vorbesc cu ceilalți.
Împărtășesc mai puțin.
Așadar, dacă vrei să duci interacțiunea
la un nivel superior
și să stabilești
conexiuni adevărate cu oamenii,
va trebui să vorbești despre tine
și să-ți deschizi sufletul.
Povestește ceva despre tine.
Spune ce îți place, ce gândești.
De exemplu,
dacă vorbești cu cineva
și acesta crede că rețelele sociale
sunt o idee bună,
dar tu crezi de fapt
că ele fac mai mult rău decât bine,
e un pic cam...
te simți puțin deprimat
când te uiți la pozele altora
cu vacanțele lor superbe,
cu mâncarea pe care o mănâncă,
cu joburile lor perfecte,
atunci e bine să spui ce crezi.
E greu de crezut,
însă când ne asumăm riscul
de a spune exact ce credem,
atunci stabilim legături
reale și de valoare cu oamenii,
iar ceilalți ne vor răspunde la fel.
Aș vrea să revin acum la povestea
prietenei mele care era foarte singură
și se întreba:
„Ce e în neregulă cu mine?”
Și-a propus să vorbească
cu toată lumea, peste tot,
și să-și deschidă sufletul.
A început să vorbească cu vânzătorul
de la magazinul de telefoane.
Când era într-o librărie
și cineva a întrebat-o
cum se numește cartea pe care o citește,
în loc să răspundă la întrebare,
a stat de vorbă mai mult.
A spus ce crede despre carte,
i-a recomandat și alte cărți
pe aceeași temă
și a vorbit despre modul
în care ceea ce citește
are legătură cu activitatea ei.
Aceea a fost prima zi a prieteniei lor.
Cine ar fi crezut
că doar luând această decizie simplă
de a vorbi cu toată lumea, oriunde,
s-ar putea întâmpla
ca ea să-și facă prieteni noi
când s-ar fi așteptat mai puțin?
De aceea vă încurajez pe toți
să încercați aceste strategii.
Învățați să le folosiți
și nu vă gândiți
cât de mult vă veți schimba
într-o săptămână sau o lună.
Luați-o pas cu pas.
Aș dori să închei cu un citat
al lui Martin Luther King:
„Nu trebuie să vezi toată scara.
Fă doar primul pas.”
Vă mulțumesc!
(Aplauze)