Ce ai zice dacă ți-aș spune că sunt trilioane de bacterii în jur? E adevărat. Microorganismele numite bacterii au fost printre primele forme de viaţă apărute pe Pământ. Deşi constau dintr-o singură celulă, biomasa lor totală e mai mare decât toate plantele și animalele la un loc. Bacteriile trăiesc practic peste tot: pe pământ, în apă, pe masa din bucătărie, pe piele, chiar şi în interiorul tău. Nu intra încă în panică. Deşi ai în corp de 10 ori mai multe celule bacteriene decât celule umane, multe bacterii sunt inofensive sau chiar benefice, ajutând digestia şi imunitatea. Dar sunt câteva rele care pot provoca infecţii dăunătoare, de la disconfort minor la epidemii mortale. Din fericire, există medicamente uimitoare împotriva infecţiilor bacteriene. Sintetizate chimic sau apărute natural în medii ca mucegaiul, antibioticele omoară sau neutralizează bacteriile prin inhibarea sintezei membranei celulare sau perturbând procesele esenţiale ca sinteza proteinelor, fără a vătăma celulele umane. Dezvoltarea industriei antibioticelor în sec. XX a rezultat în tratarea multor boli până atunci periculoase. Dar astăzi, tot mai multe antibiotice devin tot mai ineficiente. S-a întâmplat ceva ce le-a redus efectul? Nu antibioticele sunt problema, ci bacteriile împotriva cărora luptă, motivul fiind explicat în teoria selecţiei naturale a lui Darwin. Ca şi în cazul altor organisme, bacteriile pot suferi mutaţii aleatoare. Multe mutaţii sunt dăunătoare sau inutile, dar uneori apare o mutaţie care oferă organismului său un avantaj pentru supraviețuire. Pentru o bacterie, o mutaţie care-i dă rezistenţă la un antibiotic e un avantaj vital. În timp ce bacteriile non-rezistente sunt distruse rapid în medii bogate în antibiotice cum sunt spitalele, rămân mai multe resurse și mai mult loc pentru ca cele rezistente să prospere, transmițând mai departe numai genele cu mutaţii care le ajută să reziste. Reproducerea nu e singura cale în acest scop. Unele îşi eliberează ADN-ul după moarte pentru a fi preluat de alte bacterii, iar altele folosesc metode numite conjugări, conectându-se prin pili în scopul schimbului de gene. În timp, genele rezistente proliferează, prin tulpini de superbacterii rezistente. Cât timp durează până superbacteriile ajung să domine? Ei bine, la unele bacterii înlocuirea s-a petrecut deja. De exemplu, unele tulpini de Staphylococcus aureus care cauzează infecții de piele, pneumonie și septicemie, au evoluat în MRSA, bacterii rezistente la antibiotice β-lactamice, ca penicilina, meticilina și oxicilina. Datorită unei gene care înlocuiește proteina ţintită de β-lactamice, bacteriile rezistente îşi pot sintetiza nestingherite pereţii celulari. Alte superbacterii ca Salmonella produc enzime cum fac şi β-lactamicele care descompun antibioticele înainte de a le face vreun rău, iar E.coli, un grup variat de bacterii, cu tulpini ce cauzează diaree și insuficiență renală, rezistă antibioticelor de tipul quinolonelor eliminând neîntrerupt orice invadator care pătrunde în celulă. Dar sunt și vești bune. Cercetătorii se străduiesc să avanseze mai rapid decât bacteriile, și, deși industria antibioticelor a încetinit în ultimii ani, Organizația Mondială de Sănătate dă prioritate dezvoltării tratamentelor noi. Alți cercetători investighează soluții alternative ca terapia cu bacteriofagi sau vaccinuri pentru prevenirea infecţiilor. E importantă reducerea folosirii excesive și inutile a antibioticelor pentru infecții minore care se vindecă de la sine, și schimbarea protocoalelor medicale pentru prevenirea infecțiilor în spitale, deoarece pot avea un impact major prin menținerea bacteriilor non-rezistente ca şi competitori pentru tulpinile rezistente. În războiul cu super-bacteriile, încetinirea ratei de adaptare poate da uneori rezultate mai bune decât o cursă evolutivă competitivă.