Câți dintre voi sunteți creatori,

designeri, ingineri, 
antrepenori, artiști

sau poate doar aveți
o imaginație debordantă?

Ridicați mâna.
(Aclamații)

Majoritatea.

Am vești pentru noi, cei creativi.

În următorii 20 de ani,

se vor schimba mai multe lucruri
în felul în care lucrăm

decât în ultimii 2000 de ani.

De fapt, cred că suntem la răsăritul
unei noi ere a istoriei umane.

Până acum au fost 4 mari ere
istorice definite de felul în care lucrăm.

Era vânătorilor-culegători
a durat câteva milioane de ani.

Apoi Era agricultorilor
a durat câteva mii de ani.

Era industrială
a durat câteva secole.

Acum, Era informației
durează doar de câteva decenii.

În prezent, suntem la apogeul
următoarei mari ere ca specie.

Bun venit în Era augmentării.

În această nouă eră, capacitățile
naturale de om urmează să fie depășite

de sisteme computaționale
care vă ajută să gândiți,

de sisteme robotizate
care vă ajută să creați

și de un sistem nervos digital

care vă conectează la lume
dincolo de simțurile naturale.

Să începem cu augmentarea cognitivă.

Câți dintre voi sunteți cyborgi evoluați?

(Râsete)

De fapt aș susține faptul
că suntem deja evoluați.

Imaginați-vă că sunteți 
la o petrecere

și cineva vă pune o întrebare
la care nu știți răspunsul.

Dacă aveți așa ceva, în câteva
secunde ați ști răspunsul.

Acesta este doar un început primitiv.

Chiar și Siri e doar un instrument pasiv.

De fapt, în ultimii 3 milioane
și jumătate de ani,

instrumentele pe care le-am avut
au fost total pasive.

Fac doar ce le spunem noi
și nimic mai mult.

Prima noastră unealtă adevărată 
tăia doar unde loveam cu ea.

Dalta cioplește doar unde
o îndreaptă artistul.

Chiar și cele mai avansate unelte
nu fac nimic fără instrucțiuni explicite.

În realitate, și asta este frustrant,

mereu am fost limitați

de nevoia de a ne transpune manual
dorințele în unelte,

folosindu-ne efectiv de mâini,
chiar și în cazul calculatoarelor.

Eu semăn mai mult cu Scotty
din Star Trek.

(Râsete)

Vreau să am o conversație cu un computer.

Vreau să spun: „Calculatorule,
hai să proiectăm o mașină”,

iar calculatorul să-mi arate mașina.

Și eu spun: „Să fie mai rapidă,
și mai puțin germană.”

și bang, calculatorul
să-mi arate o variantă.

(Râsete)

Această conversație poate fi
prea avansată,

probabil mai puțin decât credem mulți,

dar chiar acum

lucrăm la asta.

Instrumentele fac acest salt
de la a fi pasiv la a fi generativ.

Crearea instrumentelor generative
folosește un computer și algoritmi

care să sintetizeze geometria

să vină singură cu noi modele.

Tot ce trebuie sunt obiectivele
și restrângerile tale.

Să vă dau un exemplu.

În cazul acesui șasiu de dronă aeriană,

tot ce trebuie să faci
e să îi spui ceva ca:

are 4 elice,

o greutate cât mai mică

și să fie eficientă aerodinamic.

Apoi computerul examinează
întregul interval de soluții:

fiecare posibilitate care 
se potrivește criteriilor tale;

sunt milioane.

E nevoie de un computer enorm
pentru asta.

Apoi ne arată modele

pe care noi, fără ajutor,
nu ni le-am fi putut imagina.

Calculatorul inventează asta singur,

nimeni nu desenează nimic

și începe de la zero.

Apropo, nu accidental

drona arată ca bazinul
unei veverițe zburătoare.

(Râsete)

Algoritmii sunt făcuți să funcționeze

la fel ca evoluția.

Interesant e că începem 
să vedem această tehnologie

în lumea reală.

Am lucrat cu Airbus câțiva ani

la un concept de avion al viitorului.

Încă e un proiect.

Chiar recent am folosit
un model generativ de IA

care a venit cu asta.

Aceasta este o cabină printată 3D 
proiectată de un computer.

E mai bună decât originalul,
și cântărește jumătate din el,

și va zbura în Airbus
A320 la sfârșitul anului.

Deci computerele pot crea acum.

Pot veni cu propriile soluții
la problemele noastre bine definite.

Însă nu au intuiție.

Trebuie să o ia de la început 
de fiecare dată

pentru că nu învață niciodată,

spre deosebire de Maggie.

(Râsete)

Maggie e chiar mai inteligentă
decât cele mai avansate instrumente.

Ce vreau să spun prin asta?

Dacă stăpânul îi ridică lesa,

Maggie știe destul de cert

că e timpul pentru plimbare.

Cum a învățat?

De fiecare dată când stăpânul a luat lesa
au mers la plimbare.

Maggie a făcut 3 lucruri:

a trebuit să fie atentă,

să își amintească ce s-a întâmplat

și să rețină și să recreeze
un model în minte.

Interesant e că exact asta
au încercat cercetătorii

să facă cu IA în ultimii 60 de ani.

În 1952,

au construit acest computer
care putea să joace X și 0.

Mare lucru.

După 45 de ani, în 1997,

Deep Blue îl bate pe Kasparov la șah.

În 2011, Watson îi bate pe acești
doi oameni la Jeopardy,

care e mai greu de jucat decât șahul 
pentru un computer.

De fapt, în loc să folosească 
algoritmi predefiniți,

Watson a trebuit să gândească 
pentru a-și bate adversarii umani.

Acum câteva săptămâni,

AlphaGo din Deep Mind l-a bătut 
pe cel mai bun jucător uman la Go,

care e cel mai greu joc
pe care îl avem.

În Go sunt mai multe mutări posibile

decât atomi în univers.

Ca să câștige,

AlphaGo a trebuit
să își dezvolte intuiție.

În realitate,

programatorii AlphaGo nu au înțeles
de ce AlphaGo făcea ce făcea.

Lucrurile se mișcă foarte repede.

Gândiți-vă:
în contextul unei vieți umane,

computerele au ajuns
de la mintea unui copil

la ceea ce numim
apogeul gândirii strategice.

Practic,

computerele evoluează de la Spock

la a fi ca Kirk.

(Râsete)

Nu? De la logică pură la intuiție.

Ați trece acest pod?

Mulți dintre dumneavoastră
ar spune „Oh nu!”

(Râsete)

Ați ajuns la această
decizie într-un moment.

Cumva ați știut că podul este nesigur.

E exact genul de intuiție

pe care sistemele noastre
de învățare încep să îl folosească.

Foarte curând, veți fi capabili

să îi arătați unui computer
ceva ce ați creat

și el să vă răspundă

„Îmi pare rău, omule, nu va funcționa.
Mai încearcă.”

Sau l-ați putea întreba dacă oamenilor
le va plăcea următorul tău cântec

sau următoarea ta aromă
de înghețată.

Sau, mult mai important,

ați putea lucra cu un calculator
la o problemă

care încă nu are soluție.

Ca încălzirea globală.

Nu facem o treabă prea bună singuri.

Am putea folosi orice ajutor am primi.

Despre asta vorbesc,

tehnologia ne mărește
abilitățile cognitive

ca să putem imagina și crea 
lucruri care nu ne sunt la îndemână

ca simpli oameni vechi și neevoluați.

Cum ar fi să facem
toate aceste lucruri noi

pe care le vom inventa și proiecta?

Cred că era dezvoltării umane e la fel
de mult despre lumea fizică

cât despre cea virtuală,
domeniul intelectual.

Cum ne va dezvolta tehnologia?

În lumea fizică,
sistemele robotizate.

Cu siguranță există o teamă

că roboții le vor lua joburile oamenilor,

ceea ce e adevărat în anumite domenii.

Dar sunt mult mai interesat de ideea

ca oamenii și roboții lucrând împreună
să se augmenteze reciproc

și să locuiască într-un nou spațiu.

În laboratorul nostru de cercetare aplicată
din San Francisco,

unul din domeniile pe care ne axăm
e robotica avansată,

în special colaborarea om-robot.

Acesta e Bishop,
unul dintre roboții noștri.

Experimental, l-am setat

să ajute un lucrător în construcții
să facă sarcini repetitive,

ca făcutul găurilor pentru scurgeri
sau întrerupătoarelor în pereți.

(Râsete)

Partenerul uman al lui Bishop
îi spune ce să facă în engleză

folosind gesturi simple,

cum ar vorbi cu un câine,

iar Bishop execută
acele instrucțiuni

cu precizie perfectă.

Folosim omul la ce e el bun:

avertizare, percepție
și luarea deciziilor.

Și folosim robotul
la ce e el bun:

precizie și repetiție.

Iată alt proiect 
la care Bishop a contribuit.

Scopul acestui proiect,
pe care l-am numit HIVE,

a fost să imagineze experiența oamenilor, 
computerelor și roboților

toți lucrând împreună să rezolve
o problemă complexă de design.

Oamenii au acționat ca lucrători.

Au navigat pe un site de construcții,
au lucrat cu bambusul,

care fiind un material non-izomorf,

e greu de manipulat de către roboți.

Dar apoi roboții au înfășurat firele,

lucru aproapre imposibl pentru oameni.

Apoi am avut IA care a controlat totul.

Le spunea oamenilor și roboților
ce să facă

și ținea evidența miilor de componente.

Interesant e că,

construirea acestui pavilion
era pur și simplu imposibil

fără om, robot și IA,
ajutându-se reciproc.

Vă mai împărtășesc un proiect.
Ăsta e puțin nebunesc.

Lucrăm cu artistul din Amsterdam,
Joris Laarman și cu echipa lui la MX3D

să creăm și să printăm robotizat

primul pod din lume făcut autonom.

Joris și un IA creează acest lucru acum,
în timp ce vorbim,

în Amsterdam.

Când vor termina, vom apăsa GO

și roboții vor printa 3D
în oțel inoxidabil,

fără ajutor omenesc,

până ce podul e gata.

În timp ce computerele 
ne vor crește abilitatea

de a ne imagina și de a crea
noi lucruri,

sistemele robotizate ne vor ajuta
să construim

lucruri pe care înainte nu le puteam face.

Dar abilitatea noastră 
de a simți și controla aceste lucruri?

Dar un sistem nervos
pentru lucrurile pe care le facem?

Sistemul nostru nervos,
sistemul nervos uman,

ne spune tot ce se întâmplă în jur.

Dar sistemul nervos al lucrurilor
pe care le facem e rudimentar.

De exemplu, o mașină nu îi spune
departamentului de lucrări publice

că a luat o groapă la colțul
dintre Broadway și Morrison.

O clădire nu le spune proiectanților

dacă oamenilor dinăuntru le place acolo

și producătorul unei jucării nu știe

dacă cineva se joacă cu ea,

cum și unde sau dacă
e distractivă sau nu.

Sunt sigur că designerii și-au imaginat
acest stil de viață pentru Barbie

când au gândit-o.

(Râsete)

Dar dacă de fapt Barbie 
e foarte singură?

(Râsete)

Dacă designerii ar fi știut

ce se întâmplă cu adevărat
în lumea reală cu ce au creat

– drumul, clădirea, Barbie –

ar fi putut folosi informația
pentru a crea o experiență

mai bună pentru utilizator.

Lipsește un sistem nervos
să ne conecteze

cu lucrurile pe care le proiectăm,
construim și folosim.

Dacă toți ați avea acel gen 
de informație venind la voi

de la lucrurile pe care le creați
în lumea reală?

Pentru tot ce facem,

folosim o cantitate enormă 
de bani și energie

– anul trecut,
cam două trilioane de dolari –

convingând oameni
să cumpere ce am făcut.

Dar dacă ați avea această conexiune
cu ce proiectați și creați

după ce ies în lumea reală,

după ce sunt vândute sau lansate,

am putea schimba acest lucru,

pentru a merge de la ideea
ca oamenii să ne vrea lucrurile

la a face lucruri
pe care oamenii să le vrea.

Vestea bună e că lucrăm
la un sistem nervos digital

care să ne conecteze cu lucrurile
pe care le creăm.

Lucrăm la un proiect

cu niște băieți din LA
numiți Bandito Brothers

și cu echipa lor.

Unul din lucrurile pe care le fac ei
este să facă mașini uluitoare

care fac lucruri uluitoare.

Băieții ăștia sunt nebuni.

(Râsete)

În sensul bun.

Împreună cu ei,

luăm un șasiu de la o mașină 
de curse tradițională

și să îi oferim un sistem nervos.

Așa că am echipat-o cu zeci de senzori,

i-am pus un șofer
de clasă mondială la volan

am scos-o în deșert
și am condus-o nebunește o săptămână.

Și sistemul nervos al mașinii 
a înregistrat tot

ce se întâmpla cu mașina.

Am înregistrat 4 miliarde de măsurători,

toate forțele la care a fost supusă.

Apoi am făcut ceva nebunesc.

Am luat toate datele

și le-am introdus într-un sistem
de design generativ IA numit Dreamcatcher.

Ce obții când îi dai unui instrument
de design un sistem nervos

și îi ceri să îți construiască
cel mai modern model de șasiu?

Asta.

E ceva ce un om n-ar fi putut
niciodată proiecta.

Doar că un om a făcut asta,

dar ajutat de o IA generatoare de design,

de un sistem nervos digital

și de roboți care
chiar pot fabrica așa ceva.

Dacă ăsta e viitorul, Era augmentării,

și vom fi augmentați cognitiv,
fizic și perceptiv,

cum va arăta?

Cum va fi acest tărâm al minunilor?

Cred că vom vedea o lume

unde vom trece de la lucruri fabricate

la unele crescute.

Unde vom trece de la lucruri construite

la cele crescute.

Vom trece de la a fi izolați

la a fi conectați.

Și ne vom îndepărta de origini

pentru a îmbrățișa agregarea.

De asemenea cred că ne vom schimba
de la a râvni supunerea lucrurilor

la a le aprecia autonomia.

Grație posibilităților noastre augmentate,

lumea se va schimba dramatic.

Vom avea o lume cu mai multă
varietate, conexiune,

dinamism, complexitate,

adaptabilitate și desigur

frumusețe.

Forma lucrurilor viitoare

nu va semăna cu ce am văzut înainte.

De ce?

Pentru că ce va modela acele lucruri 
este noul parteneriat

dintre tehnologie, natură și umanitate.

Asta, pentru mine, este un viitor
spre care merită să privim.

Vă mulțumesc tuturor.

(Aplauze)