Probabil cunoașteți sentimentul

de a vă trezi cu multe notificări necitite
pe telefonul mobil.

Calendarul vă e deja plin de întâlniri
care se suprapun.

Te simți activ, te simți ocupat.

De fapt, te simți productiv.

Dar când termini totul, 
pare că ceva totuși lipsește.

Încerci să afli ce este.

Dar înainte să o faci,

ziua următoare deja începe din nou.

Așa eram eu acum doi ani,

Mă simțeam stresat, mă simțeam anxios.

Mă simțeam un pic prins.

Lumea din jurul meu se mișca prea repede.

Și eu nu știam ce să fac.

Am început să mă întreb:

Cum să țin pasul cu toate?

Cum ne găsim noi împlinirea

într-o lume care se schimbă
la fel de repede precum gândim

sau chiar și mai repede?

Am început să caut răspunsuri.

Am vorbit cu mulți oameni,
am vorbit cu prietenii mei.

Am vorbit cu familia mea.

Am citit până și cărți motivaționale.

Dar tot nu am găsit nimic
care să mă satisfacă.

Deși citeam 
tot mai multe cărți motivaționale,

deveneam tot mai stresat și anxios.

(Râsete)

Era ca și cum îmi hrăneam mintea
cu mâncare nesănătoasă

și deveneam obez mental.

(Râsete)

Pe cale să mă dau bătut,

am găsit într-o zi asta.

„Tao Te Ching: Cartea Căii și a Virtuții.”

Aceasta este o carte antică chinezească
de filosofie clasică,

care a fost scrisă 
acum mai bine de 2.600 de ani.

Și era de departe cea mai subțire
și micuță carte de pe raft.

Avea doar 81 de pagini.

Și pe fiecare pagină era câte o poezie.

Țin minte că am dat
peste o anumită poezie.

Iat-o.

E frumoasă, nu?

(Râsete)

Lăsați-mă să v-o citesc.

„Cel mai bun om este precum apa.

Aduce beneficii tuturor lucrurilor
şi nu concurează cu ele.

Sălăsluieşte în locuri joase.

Când există, curge în adâncimi.

Când se exprimă, este sinceră.

În confruntare, rămâne blândă.

În conducere, nu preia controlul.

În acțiune, se aliniază cu timpul.

E mulțumită de propria-i natură,

așa că nu i se poate reproșa nimic.”

Uau! Îmi amintesc acum
de prima oară când am citit-o.

Am simțit fiori pe șira spinării.

Încă simt asta și azi, când v-o citesc.

Anxietatea și stresul meu
au dispărut dintr-o dată.

Începând cu ziua aceea,

am încercat să aplic conceptele 
din poezie vieții mele de zi cu zi.

Iar azi, aș vrea să vă spun 
cele trei lecții pe care le-am învățat

din această filosofie a apei:

trei lecții care m-au ajutat
să găsesc adevărata împlinire

din aproape tot ceea ce fac.

Prima lecție este despre modestie.

Dacă ne gândim la apa unui râu care curge,

aceasta rămâne mereu jos.

Ajută plantele să crească 
și menține animalele în viață.

Nu atrage nicio atenție asupra sa,

nu are nevoie de nicio recunoaștere 
sau răsplată.

Este modestă.

Dar fără umila contribuție a apei,

viața, așa cum noi o știm,
nu ar mai exista.

Umilința apei m-a învățat
câteva lucruri importante:

să nu mai pretind că știu
toate răspunsurile,

să știu că e cu totul OK să zic:

„Nu știu.

Vreau să învăț mai mult

și am nevoie de ajutorul tău.

M-a învățat și că în loc să-mi promovez
gloria și succesul,

e mai satisfăcător
să promovez succesul și gloria altora.

M-a învățat că în loc să fac
lucruri care m-ar avansa,

este mult mai satisfăcător și semnificativ

să îi ajut pe ceilalți să reușească,

Cu o gândire umilă,

am putut lega prietenii autentice.

Am devenit interesat
de poveștile și experiențele

care îi fac pe oamenii unici.

Viața a devenit mult mai amuzantă,

pentru că în fiecare zi descopăr noi idei

și soluții la probleme
pe care nu le știam,

totul datorită ideilor și ajutorului
din partea celorlalți.

Toate râurile, eventual, 
se varsă într-un ocean,

pentru că este mai jos decât ele.

Umilința conferă apei putere.

Dar cred că ne dă capacitatea
de a rămâne înrădăcinați,

de a fi prezenți,

de a învăța și de a fi transformați 
de poveștile oamenilor din jurul nostru.

Cea de-a doua lecție învățată
este despre armonie.

Dacă ne gândim la apa 
care curge către o piatră,

va curge pe lângă ea.

Nu se supără, nu se revoltă.

nu se agită.

De fapt, nu simte mai nimic.

Când întâmpină un obstacol, 
apa găsește cumva o soluție,

fără forță, fără conflict.

Când reflectam la asta, 
am început să înțeleg

de ce mă simțeam
atât de stresat, în primul rând.

În loc să lucrez în armonie cu mediul meu,

lucram împotriva lui.

Forțam schimbarea lucrurilor,

pentru că eram consumat
de nevoia de a avea succes.

Nimic nu a funcționat.

Și deveneam tot mai frustrat.

Prin simpla schimbare 
de a nu mă mai concentra pe succes,

în a încerca să dobândesc 
mai multă armonie,

am fost instantaneu capabil
să fiu calm și concentrat din nou.

Am început să pun întrebări precum:

Îmi va aduce această activitate
mai multă armonie

mie și mediului meu?

Se potrivește cu natura mea?

A devenit mult mai confortabil
să fiu cine sunt,

decât cine s-ar presupune 
să fiu sau cine ar trebui să fiu.

Munca a devenit mai ușoară chiar,

fiindcă nu m-am mai concentrat 
asupra lucrurilor de necontrolat,

ci pe cele pe care le pot controla.

Am încetat să mă mai lupt cu mine însumi

și am învățat să lucrez cu mediul meu, 
pentru a-i rezolva problemele.

Natura nu se grăbește.

Și totuși, totul se împlinește.

Acesta e modul prin care Tao Te Ching 
descrie puterea armoniei.

Exact precum apa poate găsi 
soluții fără forță și conflict,

cred că și noi putem găsi 
o mai mare împlinire în eforturile noastre

dacă schimbăm focalizarea 
dinspre dobândirea de succes,

către dobândirea armoniei.

Cea de-a treia lecție 
pe care am învățat-o din filosofia apei

este despre deschidere.

Apa este deschisă către schimbare.

În funcție de temperatură, 
ea poate fi lichidă, solidă sau gazoasă.

În funcție de mediul în care e,

poate fi o ceașcă de ceai, 
o cană sau o vază de flori.

De fapt, abilitatea apei de a se schimba, 
de a se adapta și de a rămâne flexibilă

a făcut-o să continue să dureze,

în ciuda oricărei schimbări din mediu.

Noi trăim, de asemenea,
într-o lume care se schimbă constant.

Nu ne mai putem aștepta 
să avem un loc de muncă stabil

sau să urmăm doar o singură carieră.

Trebuie să ne reinventăm 
și să ne regăsim abilitățile constant,

pentru a fi relevanți.

În organizația noastră,
noi găzduim multe hackatoane,

unde grupuri mici de persoane se adună

pentru a rezolva o problemă de afaceri
într-un timp limitat.

Și ce ce mi se pare interesant 
e că echipele care câștigă de obicei,

nu sunt cele care au 
cei mai experimentați membrI,

ci cele cu membri
care sunt deschiși să învețe,

să se dezvețe

și să se ajute unii pe alții,

navigând prin circumstanțele schimbătoare.

Într-un fel, viața e ca un hackathon.

Ne cheamă pe fiecare dintre noi
să pășim și să ne deschidem,

cauzând astfel, un efect de undă.

Acum, noi putem sta închiși în cameră, 
într-o continuă stare de paralizie

cauzată de limitele 
pe care ni le impunem, precum:

„Nu voi fi capabil să vorbesc
despre filosofie chineză

în fața unui public mare.”

(Râsete)

Sau ne putem deschide,
bucurându-ne de călătorie.

Poate fi o experiență uimitoare.

Așadar, modestie (humility), armonie (harmony și deschidere.

Acelea sunt cele trei lecții 
pe care le-am învățat din filosofia apei.

Ele se prescurtează frumos:
H-H-O (Humility - Harmony - Openness)

sau H2O.

(Râsete)

Ele au devenit principiile călăuzitoare 
din viața mea.

Așa că, oricând mă simt stresat,

neîmplinit, anxios sau
nu sunt sigur ce vreau să fac,

îmi adresez întrebarea:

Ce ar face apa (H20)?

(Râsete)

Această simplă și puternică
întrebare inspirată de o carte scrisă

cu mult timp înainte de era bitcoin-ului, 
a tehnologiei financiare și digitale

mi-a schimbat viața în mai bine.

Încearc-o și spune-mi cum a mers 
pentru tine.

M-aș bucura enorm să știu.

Mulțumesc!

(Aplauze)