[muzică]
[Alan Watts:] Dacă te trezești din această iluzie
și vei înțelege că negrul implică alb,
că însumi implică însuți,
că viața implică moarte
sau, mai bine spus, că moartea implică viață,
te poți simți
nu ca un străin în această lume,
nu ca cineva care este aici în probe,
nu ca cineva care este aici din întâmplare.
În schimb, poți începe să îți simți propria existență
ca fiind absolut esențială.
[muzică]
Nu încerc să îți „vând” această idee
în sensul de a te convinge.
Vreau să te joci cu ea.
Vreau să te gândești la posibilitățile sale.
Nu încerc să o demonstrez.
Ți-o prezint doar ca o posibilă viață la care să te gândești.
Așa că...
Să presupunem că ai putea în fiecare noapte
să visezi orice vis ți-ai dori să poți visa.
Și că, de exemplu, ai avea puterea
ca într-o noapte să visezi 75 de ani
sau orice perioadă de timp ai vrea.
Și, firește, de cum ai început această aventură în lumea viselor,
ți-ai îndeplini toate dorințele.
Ți-ai face toate plăcerile.
Și după câteva nopți,
fiecare de câte 75 de ani de plăceri,
ai spune: „Ei bine, a fost grozav!
Dar, acum, hai să am o surpriză.
Să am un vis pe care să nu îl controlez,”
în care ceva mi se va întâmpla,
dar să nu știu ce va fi.
[muzică]
Și ți-ar plăcea
și, după aceea, ai spune
„Uau! Cât de aproape a fost, nu-i așa?
Apoi ai deveni din ce în ce mai aventurier
și ai face din ce în ce mai multe pariuri
despre ce ai visa.
În final, ai visa unde ești acum.
Ai visa visul vieții
pe care chiar o trăiești acum.
Asta ar fi în infinitatea de
posibilități pe care le-ai avea
în jocul în care nu esti Dumnezeu,
pentru că întreaga idee a Dumnezeului din tine
conform acestei idei, este să te prefaci că El nu este.
Așa că, din acest punct de vedere,
fiecare este fundamental realitatea absolută
Nu Dumnezeu în sensul cunoscut,
ci Dumnezeu în sensul de a fi tu însuți.
În adâncul lucrurilor, oricare ar fi.
Iar tu ești așa,
numai că te prefaci că nu ești.
[muzică]