În legendara Grecie antică, zburând deasupra Cretei cu aripi din ceară şi pene, Icar, fiul lui Dedal, a sfidat legile naturii şi ale omului. Ignorând atenţionările tatălui său, el s-a înălţat tot mai sus. Privitorilor de pe pământ, li se părea că este un zeu, iar el, uitându-se de sus la ei, se simţea la fel. Dar în legendara Grecie antică, linia care îl separa pe om de zeu era clară, iar pedeapsa muritorilor care încercau să o depășească era severă. Asta s-a și întâmplat în cazul lui Icar şi Dedal. Înainte ca Icar să se fi născut, tatăl său, Dedal, era recunoscut drept un inventator genial, meşteşugar şi sculptor în patria sa, Atena. El a inventat tâmplăria şi toate uneltele necesare acesteia. El a proiectat prima baie publică şi primul ring de dans. A făcut sculpturi atât de însufleţite, încât Hercule le-a confundat cu oamenii. Cu toate că era talentat şi apreciat, Dedal era egocentric şi gelos. Îngrijorat că nepotul lui era mai îndemânatic, Dedal l-a omorât. Ca pedeapsă, a fost alungat din Atena şi s-a îndreptat spre Creta. Datorită faimei sale, Dedal a fost primit cu braţele deschise de regele Cretei, Minos. Acolo, având rolul de consultant tehnic al palatului, Dedal a continuat să-şi forţeze limitele. Pentru copiii regelui, a făcut jucării mecanice animate care păreau vii. El a inventat vela şi catargul pentru a controla vântul. Cu fiecare operă, Dedal contesta limitele umane care separau muritorii de zei, până când, într-un final, a reuşit. Pasiphae, soţia regelui Minos, fusese blestemată de zeul Poseidon să se îndrăgostească de taurul nepreţuit al regelui. Aflată sub vrajă, ea i-a cerut lui Dedal să o ajute ca să-l seducă. Cu îndrăzneala-i caracteristică, el a acceptat. Dedal a construit o vacă din lemn, goală în interior, atât de reală încât a păcălit taurul. Ascunzându-se în interiorul creaţiei lui Dedal, Pasiphae l-a conceput şi născut pe minotaur. Acest lucru l-a înfuriat pe rege, Dedal fiind învinovăţit de această perversă încălcare a legilor naturii. Ca pedeapsă, Dedal a fost forţat să construiască un labirint sub palat, pentru minotaur. Când l-a terminat, Minos l-a închis pe Dedal şi pe unicul său fiu, Icar, în cel mai înalt turn de pe insulă, unde aveau să rămână pe viaţă. Dar Dedal rămăsese acelaşi inventator genial. Observând păsările care zburau în jurul închisorii, şi-a dat seama cum va evada. El şi Icar aveau să zboare din închisoare cum numai zeii şi păsările ar fi în stare: folosind penele păsărilor care se aşezau pe turn şi ceara lumânărilor, Dedal a construit două perechi de aripi imense. În timp ce lega aripile pe spatele fiului său Icar, el l-a prevenit: „Dacă zbori prea aproape de ocean, îți vei umezi aripile şi vor fi prea grele ca să le foloseşti. Dacă zbori prea aproape de soare, căldura va topi ceara şi le va dezintegra”. În ambele cazuri, ar muri. Ca să reuşească să evadeze, ar trebui să se menţină la mijloc. Cu instrucţiunile clarificate, amândoi au sărit din turn. Ei au fost primii muritori care au zburat vreodată. În timp ce Dedal s-a menținut în zona de mijloc cu prudență, Icar a fost copleşit de extazul provocat de zbor şi de sentimentul puterii divine. Dedal nu putea decât să privească cu oroare cum se înălţa tot mai sus, incapabil să schimbe soarta crudă a fiului său. Când căldura soarelui a topit ceara de pe aripi, Icar a căzut din cer. La fel cum Dedal a ignorat de atâtea ori consecinţele sfidării legilor naturii pentru a-şi satisface ego-ul, şi Icar s-a lăsat cuprins de propria-i mândrie. Într-un final,amândoi au plătit scump lipsa de cumpătare, Icar cu propria viaţă şi Dedal cu regretele sale.